Titlul II
Izvoarele obligatiilor

Capitolul I
Contractul

Sectiunea 1
Dispozitii generale

Notiune
Art.1176 – Contractul este acordul de vointe între doua sau mai multe parti cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.

Regulile aplicabile contractelor Art.1177 – (1) Toate contractele se supun regulilor generale din prezentul capitol.
(2) Regulile particulare privitoare la anumite contracte sunt prevazute în prezentul cod sau în legi speciale.

Regulile aplicabile contractelor nenumite
Art.1178 – Contractelor nereglementate de lege li se aplica prevederile prezentului capitol, iar daca acestea nu sunt îndestulatoare, regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamana cel mai mult.

Libertatea de a contracta Art.1179 – Partile sunt libere sa încheie orice contracte si sa determine continutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri.

Buna-credinta
Art.1180 – (1) Partile trebuie sa actioneze cu buna-credinta, atât la negocierea si încheierea contractului, cât si pe tot timpul executarii sale.
(2) Ele nu pot înlatura sau limita aceasta obligatie.

Sectiunea a 2-a
Diferite categorii de contracte

Contractul sinalagmatic si contractul unilateral
Art.1181 – (1) Contractul este sinalagmatic atunci când obligatiile nascute din acesta sunt reciproce si interdependente.
(2) În caz contrar, contractul este unilateral chiar daca executarea lui presupune obligatii în sarcina ambelor parti.
Contractul cu titlu oneros si contractul cu titlu gratuit Art.1182 – (1) Contractul prin care fiecare parte doreste sa îsi procure un avantaj în schimbul obligatiilor asumate sunt cu titlu oneros.
(2) Contractul cu titlu gratuit este acela prin care una dintre parti urmareste sa procure celeilalte parti un beneficiu, fara a obtine în schimb vreun avantaj.

Contractul comutativ si contractul aleatoriu
Art.1183 – (1) Este comutativ contractul în care, la momentul încheierii sale, existenta drepturilor si obligatiilor partilor este certa, iar întinderea acestora este determinata sau determinabila.
(2) Este aleatoriu contractul care, prin natura lui sau prin vointa partilor, ofera fiecarei parti atât sansa unui câstig, cât si riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor si incert.

Contractul de adeziune
Art.1184 – Contractul este de adeziune atunci când clauzele sale esentiale sunt impuse ori sunt redactate de una din parti, pentru aceasta sau ca urmare a instructiunilor sale, astfel încât aceste clauze nu au putut fi negociate în mod liber de parti.

Contractul-cadru
Art.1185 – (1) Contractul-cadru este acordul prin care partile convin sa negocieze, sa încheie sau sa mentina raporturi contractuale ale caror elemente esentiale sunt determinate de acesta.
(2) Modalitatea de executare a contractului-cadru, în special termenul si volumul prestatiilor, precum si, daca este cazul, pretul acestora sunt precizate prin conventii ulterioare.

Contractul încheiat cu consumatorii
Art.1186 – Contractul încheiat cu consumatorii este supus legilor speciale si, în completare, dispozitiilor prezentului cod.

Sectiunea a 3-a
Încheierea contractului

§1. Dispozitii preliminare

Libertatea formei
Art.1187 – Daca prin lege nu se prevede altfel, nicio formalitate nu este ceruta pentru încheierea valabila a contractului.

Conditiile esentiale pentru validitatea contractului
Art.1188 – (1) Conditiile esentiale pentru validitatea unui contract sunt:
1. capacitatea de a contracta;
2. consimtamântul valabil al partilor;
3. un obiect determinat, posibil si licit;
4. o cauza valabila a obligatiilor.
(2) În masura în care legea prevede o anumita forma a contractului, aceasta trebuie respectata, sub sanctiunea prevazuta de dispozitiile legale aplicabile.

§2. Capacitatea partilor

Capacitatea partilor
Art.1189 – Poate contracta orice persoana care nu este declarata incapabila de lege si nici oprita sa încheie anumite contracte.
Reguli aplicabile
Art.1190 – Regulile privitoare la capacitatea de a contracta sunt reglementate în principal în Cartea I.

§3. Consimtamântul

I. Formarea contractului
Încheierea contractului
Art.1191 – (1) Contractul se încheie prin acceptarea unei oferte de a contracta.
(2) Este suficient ca partile sa se puna de acord asupra elementelor esentiale ale contractului, chiar daca lasa unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori încredinteaza determinarea acestora unei alte persoane.
(3) În conditiile prevazute la alin.(2), daca partile nu ajung la un acord asupra elementelor secundare ori persoana careia i-a fost încredintata determinarea lor nu ia o decizie, instanta va dispune, la cererea oricareia dintre parti, completarea contractului, tinând seama, dupa împrejurari, de natura acestuia si de intentia partilor.

Elemente de care depinde încheierea contractului
Art.1192 - Atunci când, în timpul negocierilor, o parte insista sa se ajunga la un acord asupra unui anumit element sau asupra unei anumite forme, contractul nu se încheie pâna nu se ajunge la un acord cu privire la acestea.

Momentul si locul încheierii contractului
Art.1193 – (1) Contractul se încheie în momentul si în locul în care acceptarea ajunge la ofertant, chiar daca acesta nu ia cunostinta de ea din motive care nu îi sunt imputabile.
(2) De asemenea, contractul se considera încheiat în momentul în care destinatarul ofertei savârseste un act sau un fapt concludent, fara a-l înstiinta pe ofertant, daca, în temeiul ofertei, al practicilor stabilite între parti, al uzantelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod.

Forma ofertei si a acceptarii
Art.1194 – Oferta si acceptarea trebuie emise în forma ceruta de lege pentru încheierea valabila a contractului.
Oferta de a contracta
Art.1195 – (1) O propunere constituie oferta de a contracta daca este suficient de precisa si exprima intentia ofertantului de a se obliga în cazul acceptarii ei de catre destinatar.
(2) Oferta poate proveni de la persoana care are initiativa încheierii contractului, care îi determina continutul sau, dupa împrejurari, care propune ultimul element esential al contractului.

Propunerea adresata unor persoane nedeterminate
Art.1196 – (1) Propunerea adresata unor persoane nedeterminate, chiar daca este precisa, nu valoreaza oferta ci, dupa împrejurari, solicitare de oferta sau intentie de negociere.
(2) Cu toate acestea, propunerea valoreaza oferta daca aceasta rezulta astfel din lege, din uzante ori, în mod neîndoielnic, din împrejurari. În aceste cazuri, revocarea ofertei adresate unor persoane nedeterminate produce efecte numai daca este facuta în aceeasi forma cu oferta însasi sau într-o modalitate care permite sa fie cunoscuta în aceeasi masura cu aceasta.

Solicitarea de oferte
Art.1197 - Solicitarea de a formula oferte, adresata uneia sau mai multor persoane determinate, nu constituie, prin ea însasi, oferta de a contracta.

Oferta irevocabila
Art.1198 - (1) Oferta este irevocabila de îndata ce autorul ei se obliga sa o mentina un anumit termen. Oferta este, de asemenea, irevocabila atunci când poate fi considerata astfel în temeiul acordului partilor, al practicilor stabilite între acestea, al negocierilor, al continutului ofertei ori al uzantelor.
(2) Declaratia de revocare a unei oferte irevocabile nu produce niciun efect.

Termenul de acceptare
Art.1199 Termenul de acceptare curge din momentul expedierii ofertei. Data indicata pe oferta se considera a fi data expedierii, daca din împrejurari nu rezulta altfel.

Oferta revocabila
Art.1200 – (1) Oferta fara termen de acceptare, adresata unei persoane care nu este prezenta, trebuie mentinuta un termen rezonabil, dupa împrejurari, pentru ca destinatarul sa o primeasca, sa o analizeze si sa expedieze acceptarea.
(2) Pâna la încheierea contractului, aceasta oferta poate fi revocata oricând, însa revocarea nu împiedica încheierea contractului decât daca ajunge la destinatar înainte ca acesta sa fi expediat acceptarea sau, în cazurile prevazute de art.1193 alin.(2), înaintea savârsirii actului sau faptului care determina încheierea contractului.
(3) Ofertantul raspunde pentru prejudiciul cauzat prin revocarea ofertei înaintea expirarii termenului prevazut la alin.(1).

Oferta fara termen adresata unei persoane prezente
Art.1201 – (1) Oferta fara termen de acceptare, adresata unei persoane prezente ramâne fara efecte daca nu este acceptata de îndata.
(2) Dispozitiile alin.(1) se aplica si în cazul ofertei transmise prin telefon sau prin alte asemenea mijloace de comunicare la distanta.

Caducitatea ofertei
Art.1202 – (1) Oferta devine caduca daca:
a) acceptarea nu ajunge la ofertant în termenul stabilit sau, în lipsa, în termenul prevazut de art.1200 alin. (1);
b) destinatarul refuza.
(2) Decesul sau incapacitatea ofertantului atrage caducitatea ofertei irevocabile numai atunci când natura afacerii sau împrejurarile o impun.

Acceptarea ofertei
Art.1203 – (1) Orice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare daca indica în mod neîndoielnic acordul sau cu privire la oferta, astfel cum aceasta a fost formulata, si ajunge la timp la cunostinta autorului ofertei. Dispozitiile art.1193 alin.(2) ramân aplicabile.
(2) Tacerea nu valoreaza acceptare decât atunci când aceasta rezulta din lege, din acordul partilor, din practicile stabilite între acestea, din uzante sau din alte împrejurari.

Cazuri asimilate cu lipsa acceptarii
Art.1204 – (1) Raspunsul destinatarului nu constituie acceptare atunci când:
a) cuprinde modificari sau completari care nu corespund ofertei primite;
b) nu respecta forma ceruta anume de ofertant;
c) ajunge la ofertant dupa ce oferta a devenit caduca.
(2) Acest raspuns poate fi considerat, dupa împrejurari, ca o noua oferta.

Acceptarea tardiva
Art.1205 –Acceptarea tardiva produce efecte numai daca autorul ofertei îl înstiinteaza de îndata pe acceptant despre încheierea contractului.

Retragerea ofertei sau a acceptarii
Art.1206 – Oferta sau acceptarea poate fi retrasa daca retragerea ajunge la cealalta persoana anterior ori concomitent cu oferta sau, dupa caz, cu acceptarea.

Comunicarea ofertei, acceptarii si revocarii
Art.1207 – Oferta, acceptarea, precum si revocarea acestora produc efecte numai din momentul în care ajung la destinatar, chiar daca acesta nu ia cunostinta de ele din motive care nu îi sunt imputabile.

Reaua-credinta în negocieri
Art.1208 - (1) Oricine este liber sa negocieze si nu va fi tinut sa raspunda daca nu se ajunge la un acord.
(2) Cu toate acestea, cel care, cu rea-credinta, negociaza sau întrerupe negocierile este obligat sa repare prejudiciul cauzat celeilalte parti. Pentru stabilirea acestui prejudiciu se va tine seama de cheltuielile angajate în vederea negocierilor, de renuntarea de catre cealalta parte la alte oferte si de orice alte asemenea împrejurari.

Obligatia de confidentialitate
Art.1209 - Cel care, în cursul negocierilor, primeste cu titlu confidential o informatie de la cealalta parte, este obligat sa nu o divulge si sa nu o foloseasca pentru scopuri straine de încheierea contractului, sub sanctiunea repararii tuturor prejudiciilor cauzate, precum si a platii unei compensatii, care va fi determinata tinând seama de beneficiile obtinute ca urmare a încalcarii obligatiei de confidentialitate.

Clauze externe
Art.1210 – Daca prin lege nu se prevede altfel, partile sunt tinute de clauzele externe la care contractul face trimitere.

Clauze standard
Art.1211 - (1) Sub rezerva prevederilor art.1212-1215, dispozitiile prezentei sectiuni se aplica în mod corespunzator si atunci când la încheierea contractului sunt utilizate clauze standard.
(2) Sunt clauze standard stipulatiile stabilite în prealabil de una dintre parti pentru a fi utilizate în mod general si repetat si care sunt incluse în contract fara sa fi fost negociate cu cealalta parte.

Clauze neuzuale
Art.1212 – (1) O clauza standard cu privire la care cealalta parte nu se putea astepta în mod rezonabil sa fie inclusa în contract nu poate fi invocata, cu exceptia cazului în care o astfel de clauza a fost acceptata în mod expres.
(2) Clauzele standard care prevad în folosul celui care le propune limitarea raspunderii, dreptul de a denunta unilateral contractul, de a suspenda executarea obligatiilor sau care prevad în detrimentul celeilalte parti decaderea din drepturi ori din termene, limitarea dreptului de a opune exceptii, restrângerea libertatii de a contracta cu alte persoane, reînnoirea tacita a contractului, legea aplicabila, clauze compromisorii sau prin care se deroga de la normele privitoare la competenta instantelor judecatoresti nu produc efecte decât daca sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealalta parte.

Clauze ilizibile sau neinteligibile Art.1213 – O clauza standard nu poate fi invocata daca cealalta parte, în mod rezonabil, nu o poate citi sau întelege, afara de cazul în care partea care a propus clauza dovedeste ca, înaintea încheierii contractului, i-a explicat celeilalte parti atât natura, cât si efectele acestei clauze.

Anularea clauzelor standard Art.1214 – (1) Partea care a acceptat încheierea contractului prin integrarea unor clauze standard poate cere anularea unei clauze standard care, contrar bunei-credinte, creeaza în detrimentul sau un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor. Pentru a determina existenta acestui dezechilibru se vor avea în vedere natura prestatiilor, ansamblul clauzelor contractului si împrejurarile în care acesta a fost încheiat.
(2) Dispozitiile prezentului articol nu sunt aplicabile clauzelor care definesc obiectul principal al contractului si nici echilibrului valoric al prestatiilor.

Prioritatea clauzelor negociate
Art.1215 – Clauzele negociate au prioritate fata de clauzele standard.

II. Valabilitatea consimtamântului

Conditii
Art.1216 – Consimtamântul partilor trebuie sa fie serios, liber si exprimat în cunostinta de cauza.
Lipsa discernamântului
Art.1217 – (1) Este anulabil contractul încheiat de o persoana care, la momentul încheierii acestuia, se afla, fie si numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputinta de a-si da seama de urmarile faptei sale.
(2) Contractul încheiat de o persoana pusa ulterior sub interdictie poate fi anulat daca, la momentul când actul a fost facut, cauzele punerii sub interdictie existau si erau îndeobste cunoscute.

III. Viciile consimtamântului

Cazuri
Art.1218 – (1) Consimtamântul este viciat când este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violenta.
(2) De asemenea, consimtamântul poate fi viciat în caz de leziune.

Eroarea
Art.1219 – (1) Partea care, la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esentiala poate cere anularea acestuia, daca cealalta parte stia sau, dupa caz, trebuia sa stie ca faptul asupra caruia a purtat eroarea era esential pentru încheierea contractului.
(2) Eroarea este esentiala:
1. când poarta asupra naturii sau obiectului contractului;
2. când poarta asupra identitatii obiectului prestatiei sau asupra unei calitati a acestuia ori asupra unei alte împrejurari considerate esentiale de catre parti în absenta careia contractul nu s-ar fi încheiat;
3. când poarta asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitati a acesteia în absenta careia contractul nu s-ar fi încheiat.
(3) Eroarea de drept este esentiala atunci când priveste o norma juridica determinanta, potrivit vointei partilor, pentru încheierea contractului.
(4) Eroarea care priveste doar simplele motive ale contractului nu este esentiala.

Eroarea nescuzabila
Art.1220 – Eroarea care, dupa împrejurari, putea fi cunoscuta cu diligente rezonabile nu atrage anularea contractului.

Eroarea asumata
Art.1221 - Nu atrage anularea contractului eroarea care poarta asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invoca sau, dupa împrejurari, trebuia sa fie asumat de acesta.

Eroarea de calcul
Art.1222 - Simpla eroare de calcul nu atrage anularea contractului. Ea trebuie corectata la cererea oricareia dintre parti.

Eroarea de comunicare sau de transmitere Art.1223 - Dispozitiile privitoare la eroare se aplica în mod corespunzator si atunci când eroarea poarta asupra declaratiei de vointa ori când declaratia a fost transmisa inexact prin intermediul unei alte persoane sau prin mijloace de comunicare la distanta.

Invocarea erorii cu buna-credinta
Art.1224 - (1) Partea care este victima unei erori nu se poate prevala de aceasta contrar exigentelor bunei-credinte.
(2) Ea ramâne, în orice caz, legata de contractul pe care a înteles sa îl încheie, daca cealalta parte se declara dispusa sa îl execute.

Dolul
Art.1225 – (1) Consimtamântul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocata de manoperele frauduloase ale celeilalte parti ori când aceasta din urma a omis, în mod fraudulos, sa-l informeze pe contractant asupra unor împrejurari pe care se cuvenea sa i le dezvaluie.
(2) Partea al carei consimtamânt a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar daca eroarea în care s-a aflat nu a fost esentiala.
(3) Contractul este anulabil si atunci când dolul emana de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte parti.
(4) Dolul nu se presupune. El trebuie sa rezulte neîndoielnic din fapte grave.

Dolul incident
Art.1226 - Contractul este valabil daca motivele asupra carora a purtat dolul nu au fost esentiale pentru încheierea contractului, chiar daca partea, în lipsa dolului, s-ar fi obligat în alte conditii decât cele în care s-a încheiat contractul. În acest caz, contractantul de rea-credinta va raspunde însa pentru daunele ce ar rezulta.

Dolul comis de un tert
Art.1227- (1) Partea care este victima dolului unui tert nu poate cere anularea, decât daca cealalta parte a cunoscut sau, dupa caz, ar fi trebuit sa cunoasca dolul la încheierea contractului.
(2) Independent de anularea contractului, autorul dolului raspunde pentru daunele ce ar rezulta.

Violenta Art.1228 - (1) Poate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unei temeri justificate induse, fara drept, de cealalta parte sau de un tert.
(2) Exista violenta când temerea insuflata este de asa natura încât partea amenintata putea sa creada, dupa împrejurari, ca, în lipsa consimtamântului sau, viata, persoana, onoarea sau bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav si iminent.
(3) Violenta poate atrage anularea contractului si atunci când este îndreptata împotriva unei persoane apropiate, precum sotul, sotia, ascendentii ori descendentii partii al carei consimtamânt a fost viciat.
(4) În toate cazurile, existenta violentei se apreciaza tinând seama de vârsta, starea sociala, sanatatea si caracterul celui asupra caruia s-a exercitat violenta, precum si de orice alta împrejurare ce a putut influenta starea acestuia la momentul încheierii contractului.

Amenintarea cu exercitiul unui drept Art.1229 – Constituie violenta si temerea insuflata de exercitiul unui drept sau de amenintarea cu exercitiul unui drept facuta cu scopul de a obtine avantaje în mod vadit excesive.

Starea de necesitate
Art.1230 – Contractul încheiat de o parte aflata în stare de necesitate nu poate fi anulat decât daca cealalta parte a profitat de aceasta împrejurare.

Temerea reverentiara
Art.1231 - Simpla temere izvorâta din respect, fara sa fi fost violenta, nu atrage anularea contractului.
Violenta savârsita de un tert
Art.1232 – Violenta atrage anularea contractului si atunci când este exercitata de un tert, însa numai daca partea al carei consimtamânt nu a fost viciat cunostea sau, dupa caz, ar fi trebuit sa cunoasca violenta savârsita de catre tert.
(2) Independent de anularea contractului, autorul violentei raspunde pentru daunele ce ar rezulta.

Leziunea Art.1233 – (1) Exista leziune atunci când una dintre parti, profitând de starea de nevoie, de lipsa de experienta ori de lipsa de cunostinte a celeilalte parti, stipuleaza în favoarea sa ori a unei alte persoane o prestatie de o valoare considerabil mai mare, la data încheierii contractului, decât valoarea propriei prestatii.
(2) Existenta leziunii se apreciaza si în functie de natura si scopul contractului.
(3) Leziunea poate exista si atunci când minorul îsi asuma o obligatie excesiva prin raportare la starea sa patrimoniala, la avantajele pe care le obtine din contract ori la ansamblul circumstantelor.

Sanctiune
Art.1234 – (1) Partea al carei consimtamânt a fost viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa, anularea contractului sau reducerea obligatiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptatita.
(2) Cu exceptia cazului prevazut de art.1233 alin.(3), actiunea în anulare este admisibila numai daca leziunea depaseste jumatate din valoarea pe care o avea, la momentul încheierii contractului, prestatia promisa sau executata de partea lezata. Disproportia trebuie sa subziste pâna la data cererii de anulare.
(3) În toate cazurile, instanta poate sa mentina contractul daca cealalta parte ofera, în mod echitabil, o reducere a propriei creante sau, dupa caz, o majorare a propriei obligatii.

Termen de prescriptie
Art.1235 – Dreptul la actiunea în anulare sau în reducerea obligatiilor pentru leziune se prescrie în termen de un an de la data încheierii contractului.

Inadmisibilitatea leziunii
Art.1236 – Nu pot fi atacate pentru leziune contractele aleatorii, tranzactia, precum si alte contracte anume prevazute de lege.

§4. Obiectul contractului

Obiectul contractului
Art.1237 – (1) Obiectul contractului îl reprezinta operatiunea juridica, precum vânzarea, locatiunea, împrumutul si altele asemenea, convenita de parti, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor si obligatiilor contractuale.
(2) Obiectul contractului trebuie sa fie determinat si licit, sub sanctiunea nulitatii absolute.
(3) Obiectul este ilicit atunci când este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri.

Obiectul obligatiei
Art.1238 – (1) Obiectul obligatiei este prestatia la care se angajeaza debitorul.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, el trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil si licit.

Imposibilitatea initiala a obiectului obligatiei Art.1239 – Contractul este valabil chiar daca, la momentul încheierii sale, una dintre parti se afla în imposibilitate de a-si executa obligatia, afara de cazul în care prin lege se prevede altfel.

Bunurile viitoare
Art.1240 – În lipsa unei prevederi legale contrare, contractele pot purta si asupra bunurilor viitoare.

Bunurile care nu sunt în comert
Art.1241 – Numai bunurile care sunt în comert pot face obiectul unei prestatii contractuale.

Bunurile care apartin altuia
Art.1242 – Daca prin lege nu se prevede altfel, bunurile unui tert pot face obiectul unei prestatii, debitorul fiind obligat sa le procure si sa le transmita creditorului sau, dupa caz, sa obtina acordul tertului. În cazul neexecutarii obligatiei, debitorul raspunde pentru prejudiciile cauzate.

Determinarea calitatii obiectului
Art.1243 - Atunci când nu poate fi stabilita potrivit contractului, calitatea prestatiei sau a obiectului acesteia trebuie sa fie rezonabila sau, dupa împrejurari, cel putin de calitate medie.

Determinarea obiectului de catre un tert
Art.1244 – (1) Atunci când pretul sau orice alt element al contractului urmeaza sa fie determinat de un tert, acesta trebuie sa actioneze în mod corect, diligent si echidistant.
(2) Daca tertul nu poate sau nu doreste sa actioneze ori aprecierea sa este în mod manifest nerezonabila, instanta, la cererea partii interesate, va stabili, dupa caz, pretul sau elementul nedeterminat de catre parti.

Caz special de determinare a pretului Art.1245 – Daca un contract încheiat între profesionisti nu stabileste pretul si nici nu indica o modalitate pentru a-l determina, se presupune ca partile au avut în vedere pretul practicat în mod obisnuit în domeniul respectiv pentru aceleasi prestatii realizate în conditii comparabile sau, în lipsa unui asemenea pret, un pret rezonabil.

Raportarea la un factor de referinta
Art.1246 – Atunci când, potrivit contractului, pretul se determina prin raportare la un factor de referinta, iar acest factor nu exista, a încetat sa mai existe ori nu mai este accesibil, el se înlocuieste, în absenta unei conventii contrare, cu factorul de referinta cel mai apropiat.

§.5 Cauza

Notiune
Art.1247 – Cauza este motivul care determina fiecare parte sa încheie contractul.

Conditii
Art.1248 – (1) Cauza trebuie sa existe si sa fie licita.
(2) Cauza este ilicita când este contrara legii, ordinii publice sau bunelor moravuri.

Frauda la lege
Art.1249 - Cauza este ilicita si atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.

Sanctiune
Art.1250 – (1) Lipsa cauzei atrage nulitatea relativa a contractului, cu exceptia cazului în care contractul a fost gresit calificat si poate produce alte efecte juridice.
(2) Cauza ilicita atrage nulitatea absoluta a contractului daca este comuna sau, în caz contrar, daca cealalta parte a cunoscut-o sau, dupa împrejurari, trebuia s-o cunoasca.

Proba cauzei
Art.1251 - (1) Contractul este valabil chiar atunci când cauza nu este expres prevazuta.
(2) Existenta unei cauze valabile se prezuma pâna la proba contrara.

§6. Forma contractului

I. Dispozitii generale

Formele de exprimare a consimtamântului
Art.1252 – (1) Vointa de a contracta poate fi exprimata verbal sau în scris.
(2) Vointa poate fi manifestata si printr-un comportament care, potrivit legii, conventiei partilor, practicilor stabilite între acestea sau uzantelor, nu lasa nicio îndoiala asupra intentiei de a produce efectele juridice corespunzatoare.

Forma scrisa
Art.1253 – Înscrisul care constata încheierea contractului poate fi sub semnatura privata sau autentic, având forta probanta prevazuta de lege.

Cerintele formei scrise
Art.1254 – (1) Este lovit de nulitate contractul încheiat în lipsa formei pe care, în chip neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa valabila.
(2) Daca partile s-au învoit ca un contract sa fie încheiat într-o anumita forma, pe care legea nu o cere, contractul se socoteste valabil chiar daca forma nu a fost respectata.
(3) Orice modificare a contractului este supusa conditiilor de forma cerute de lege pentru încheierea sa.

Forma ceruta pentru înscrierea în cartea funciara Art.1255 – În afara altor cazuri prevazute de lege, trebuie sa fie încheiate prin înscris autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute, conventiile care stramuta sau constituie drepturi reale care urmeaza a fi înscrise în cartea funciara.

II. Forma contractelor electronice

Conditii generale Art.1256 – (1) Oricine ofera, cu titlu profesional, pe cale electronica, furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii, trebuie sa puna la dispozitia destinatarului conditiile contractuale aplicabile, într-o maniera care sa permita conservarea si reproducerea lor. Daca nu s-a prevazut altfel în conditiile mentionate în oferta, autorul acesteia ramâne angajat prin emiterea ei cât timp aceasta este accesibila pe cale electronica.
(2) Oferta trebuie sa cuprinda, între altele, urmatoarele elemente:
a) etapele tehnice care trebuie urmate pentru a se încheia contractul;
b) mijloacele tehnice care permit destinatarului, înainte de încheierea contractului, sa identifice erorile comise în introducerea datelor si sa le corecteze;
c) limba în care se va încheia contractul;
d) în caz de arhivare a contractului, modalitatile acestei arhivari de catre autorul ofertei si conditiile de acces la contractul arhivat;
e) daca este cazul, mijloacele de a consulta pe cale electronica regulile de conduita profesionala pe care autorul ofertei întelege sa le respecte;
f) orice alte conditii impuse potrivit dispozitiilor legale în vigoare.

Cerinte de forma
Art.1257 – (1) Pentru a fi valabil încheiat contractul, destinatarul ofertei trebuie sa aiba posibilitatea de a verifica în detaliu comanda sa si pretul total al acesteia, înainte de a o confirma pentru a-si exprima acordul.
(2) Autorul ofertei trebuie sa confirme, pe cale electronica, primirea comenzii, într-un termen rezonabil.
(3) Comanda, confirmarea de acceptare a ofertei si confirmarea primirii acesteia se considera primite atunci când destinatarii acestora pot sa aiba acces la ele.

Exceptii
Art.1258 – Dispozitiile art.1256 alin.(2) si 1257 alin.(1) si (2) nu se aplica în cazul contractelor de furnizare de bunuri sau prestari de servicii care sunt încheiate exclusiv prin posta electronica sau prin alte mijloace de comunicare individuala echivalente.
(2) De la dispozitiile alin.(2) al art.1256 si 1257 se poate deroga si prin conventii încheiate între profesionisti.

Sectiunea a 4-a
Nulitatea contractului

§1. Dispozitii generale

Nulitatea Art.1259 – (1) Orice contract încheiat cu încalcarea conditiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabila este lovit de nulitate, daca prin lege nu se prevede o alta sanctiune.
(2) Nulitatea poate fi absoluta sau relativa.

Nulitatea absoluta
Art.1260 – (1) Este nul contractul încheiat cu încalcarea unei dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general.
(2) Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata, pe cale de actiune sau de exceptie.
(3) Instanta este obligata sa invoce din oficiu nulitatea absoluta.
(4) Contractul lovit de nulitate absoluta nu este susceptibil de confirmare decât în cazurile prevazute de lege.

Nulitatea relativa
Art.1261 – (1) Contractul încheiat cu încalcarea unei dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil.
(2) Nulitatea relativa poate fi invocata numai de cel al carui interes este ocrotit prin dispozitia legala încalcata. Cealalta parte poate invoca nulitatea relativa numai daca dovedeste ca nu a cunoscut cauza de nulitate, iar mentinerea contractului i-ar cauza un prejudiciu serios.
(3) Nulitatea relativa nu poate fi invocata din oficiu de instanta judecatoreasca.
(4) Contractul lovit de nulitate relativa este susceptibil de confirmare.

Prescriptia Art.1262 - (1) Daca prin lege nu se prevede altfel, nulitatea absoluta poate fi invocata oricând, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie.
(2) Nulitatea relativa poate fi invocata pe cale actiune numai în termenul de prescriptie stabilit de lege. Cu toate acestea, partea careia i se cere executarea contractului poate opune oricând nulitatea relativa a contractului, chiar si dupa împlinirea termenului de prescriptie a dreptului la actiunea în anulare.

§2. Cauzele de nulitate

Cauzele de nulitate absoluta
Art.1263 – Contractul este lovit de nulitate absoluta în cazurile anume prevazute de lege, precum si atunci când rezulta neîndoielnic din lege ca interesul ocrotit este unul general.

Cauzele de nulitate relativa
Art.1264 – Contractul este lovit de nulitate relativa când au fost nesocotite dispozitiile legale privitoare la capacitatea de exercitiu, când consimtamântul uneia dintre parti a fost viciat, precum si în alte cazuri anume prevazute de lege.

Prezumtia de nulitate relativa
Art.1265 – În cazurile în care natura nulitatii nu este determinata ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este lovit de nulitate relativa.

Nulitatea virtuala
Art.1266 – În afara cazurilor în care legea prevede sanctiunea nulitatii, contractul se desfiinteaza si atunci când sanctiunea nulitatii absolute sau, dupa caz, relative trebuie aplicata pentru ca scopul dispozitiei legale încalcate sa fie atins.

§3. Efectele nulitatii

Desfiintarea retroactiva a contractului
Art.1267 – (1) Contractul lovit de nulitate este considerat a nu fi fost niciodata încheiat.
(2) Chiar si în cazul în care contractul este cu executare succesiva, fiecare parte trebuie sa restituie celeilalte, în natura sau prin echivalent, prestatiile primite, potrivit dispozitiilor art.1650-1658 .

Nulitatea partiala
Art.1268 – (1) Clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri si care nu sunt considerate nescrise, atrag nulitatea contractului în întregul sau numai daca sunt, prin natura lor, esentiale sau daca, în lipsa acestora, contractul nu s-ar fi încheiat. În cazul în care contractul este mentinut în parte, clauzele respective sunt înlocuite de drept cu dispozitiile legale imperative, neputând însa produce niciun efect în lipsa acestora din urma.
(2) Prevederile alin.(1) se aplica în mod corespunzator si clauzelor care contravin unor dispozitii legale imperative si sunt considerate de lege nescrise.

Nulitatea contractului plurilateral Art.1269 – În cazul contractelor cu mai multe parti în care prestatia fiecarei parti este facuta în considerarea unui scop comun, nulitatea contractului în privinta uneia dintre parti nu atrage desfiintarea în întregime a contractului, afara de cazul în care participarea acesteia este esentiala pentru existenta contractului.

Daune-interese. Reducerea prestatiilor
Art.1270 – În caz de violenta sau dol, cel al carui consimtamânt este viciat are dreptul de a pretinde, în afara de anulare, si daune-interese sau, daca prefera mentinerea contractului, de a solicita numai reducerea prestatiei sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptatit.

Anularea contractului autentic
Art.1271 - În cazul anularii contractului încheiat în forma autentica, ca urmare a unei cauze de nulitate a carei existenta rezulta chiar din continutul contractului, partea prejudiciata poate cere obligarea notarului public la repararea tuturor prejudiciilor suferite.

Refacerea contractului nul
Art.1272– Contractul nul poate fi refacut, în tot sau în parte, cu respectarea tuturor conditiilor prevazute de lege la data refacerii lui. În toate cazurile, contractul refacut nu va produce efecte decât pentru viitor, iar nu si pentru trecut.

Conversiunea contractului nul
Art.1273 - (1) Un contract lovit de nulitate absoluta va produce, totusi, efectele actului juridic pentru care sunt îndeplinite conditiile de fond si de forma prevazute de lege.
(2) Cu toate acestea, dispozitiile alin.(1) nu se aplica daca intentia de a exclude aplicarea conversiunii este stipulata în contractul lovit de nulitate sau reiese, în chip neîndoielnic, din scopurile urmarite de parti la data încheierii contractului.

§4 . Validarea contractului

Cauze de validare
Art.1274 – (1) Contractul lovit de nulitate este validat atunci când nulitatea este acoperita.
(2) Nulitatea poate fi acoperita prin confirmare sau prin alte moduri anume prevazute de lege.

Confirmarea contractului Art.1275 – (1) Confirmarea unui contract anulabil rezulta din vointa, expresa sau tacita, de a renunta la dreptul de a invoca nulitatea.
(2) Vointa de a renunta trebuie sa fie certa.

Conditiile confirmarii Art.1276 – (1) Un contract anulabil poate fi confirmat daca în momentul confirmarii conditiile sale de validitate sunt întrunite.
(2) Persoana care poate invoca nulitatea poate confirma contractul numai cunoscând cauza de nulitate si, în caz de violenta, numai dupa încetarea acesteia.
(3) Persoana chemata de lege sa încuviinteze actele minorului poate, în numele si în interesul acestuia, cere anularea contractului facut fara încuviintarea sa ori sa confirme contractul atunci când aceasta încuviintare era suficienta pentru încheierea valabila a acestuia.
(4) Dispozitiile alin.(3) se aplica în mod corespunzator si în cazul actelor încheiate fara autorizarea instantei tutelare.
(5) În lipsa confirmarii exprese, este suficient ca obligatia sa fie executata în mod voluntar la data la care ea putea fi valabil confirmata de catre partea interesata.
(6) Contractele anulabile pentru leziune nu pot fi confirmate.
(7) Cel care trebuie sa confirme poate sa fie pus în întârziere, printr-o notificare prin care partea interesata sa-i solicite fie sa confirme contractul anulabil, fie sa exercite actiunea în anulare, în termen de sase luni de la notificare, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a cere anularea contractului.

Cuprinsul actului confirmativ Art.1277 – Pentru a fi valabil, actul confirmativ trebuie sa cuprinda obiectul, cauza si natura obligatiei si sa faca mentiune despre motivul actiunii în nulitate, precum si despre intentia de a repara viciul pe care se întemeia acea actiune.

Efectele confirmarii
Art.1278 – (1) Confirmarea îsi produce efectele din momentul încheierii contractului si atrage renuntarea la mijloacele si exceptiile ce puteau fi opuse, sub rezerva însa a drepturilor dobândite si conservate de tertii de buna-credinta.
(2) Când fiecare dintre parti poate invoca nulitatea contractului sau mai multe parti o pot invoca împotriva alteia, confirmarea facuta de una dintre acestea nu împiedica invocarea nulitatii de catre celelalte parti.
(3) Confirmarea unui contract anulabil pentru vicierea consimtamântului prin dol sau violenta nu implica prin ea însasi renuntarea la dreptul de a cere daune-interese.

Sectiunea a 5-a
Interpretarea contractului

Interpretarea dupa vointa concordanta a partilor
Art.1279 – (1) Contractele se interpreteaza dupa vointa concordanta a partilor, iar nu dupa sensul literal al termenilor.
(2) La stabilirea vointei concordante se va tine seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de parti, de practicile stabilite între acestea si de comportamentul lor ulterior încheierii contractului.

Interpretarea sistematica
Art.1280 – Clauzele se interpreteaza unele prin altele, dând fiecareia întelesul ce rezulta din ansamblul contractului.

Interpretarea clauzelor îndoielnice Art.1281 – (1) Clauzele susceptibile de mai multe întelesuri se interpreteaza în sensul ce se potriveste cel mai bine naturii si obiectului contractului.
(2) Clauzele îndoielnice se interpreteaza tinând seama, între altele, de împrejurarile în care a fost încheiat contractul, de sensul atribuit în general de uzante si în domeniu clauzelor si expresiilor din contract.
(3) Clauzele se interpreteaza în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce nici unul.
(4) Contractul nu cuprinde decât lucrul asupra caruia partile si-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii folositi.
(5) Clauzele destinate sa exemplifice sau sa înlature orice îndoiala asupra aplicarii contractului la un caz particular nu-i restrâng aplicarea în alte cazuri care nu au fost expres prevazute.

Reguli subsidiare de interpretare
Art.1282 – (1) Daca, dupa aplicarea regulilor de interpretare, contractul ramâne neclar, acesta se interpreteaza în favoarea celui care se obliga.
(2) Stipulatiile înscrise în contractele de adeziune sau în cele încheiate prin integrarea unor clauze standard se interpreteaza împotriva celui care le-a propus.

Sectiunea a 6-a
Efectele contractului

§1. Efectele între parti

Forta obligatorie Art.1283 – (1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între partile contractante.
(2) Contractul se modifica sau înceteaza numai prin acordul partilor sau din cauze autorizate de lege.
(3) Contractul trebuie executat cu buna-credinta.

Impreviziunea Art.1284 – (1) Partile sunt tinute sa-si execute obligatiile, chiar daca executarea lor a devenit mai oneroasa.
(2) Cu toate acestea, partile sunt obligate sa negocieze în vederea adaptarii contractului sau încetarii acestuia daca executarea devine excesiv de oneroasa pentru una dintre parti din cauza unei schimbari a împrejurarilor:
a) care a survenit dupa încheierea contractului;
b) care nu putea fi avuta în vedere în mod rezonabil în momentul încheierii contractului;
c) si cu privire la care partea lezata nu trebuie sa suporte riscul producerii.
(3) Daca într-un termen rezonabil, partile nu ajung la un acord, instanta poate sa dispuna:
a) adaptarea contractului pentru a distribui în mod echitabil între
parti pierderile si beneficiile ce rezulta din schimbarea
împrejurarilor;
b) încetarea contractului la momentul si în conditiile pe care le
stabileste.

Întinderea obligatiilor Art.1285 - (1) Contractul valabil încheiat obliga nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar si la toate urmarile ce legea, obiceiul sau echitatea da obligatiei, dupa natura sa.
(2) Clauzele obisnuite într-un contract se subînteleg, desi nu sunt stipulate în mod expres.

Constituirea si transferul drepturilor reale Art.1286 – (1) Drepturile reale se constituie si se transmit prin acordul de vointe al partilor, chiar daca bunurile nu au fost predate, daca acest acord poarta asupra unor bunuri determinate ori prin individualizarea bunurilor, daca acordul poarta asupra unor bunuri de gen.
(2) Fructele bunului sau dreptului transmis se cuvin dobânditorului de la data transferului proprietatii bunului ori, dupa caz, a cesiunii dreptului, afara de cazul în care prin lege sau prin vointa partilor se dispune altfel.
(3) Dispozitiile în materie de carte funciara, precum si dispozitiile referitoare la transferul anumitor categorii de bunuri mobile ramân aplicabile.

Riscul în contractul translativ de proprietate Art.1287 – (1) Cât timp bunul nu este predat, riscul pieirii fortuite ramâne în sarcina debitorului obligatiei de predare, chiar daca proprietatea a fost transferata dobânditorului. În cazul pieirii fortuite a bunului, debitorul obligatiei de predare pierde dreptul la contraprestatie, iar daca a primit-o, este obligat sa o restituie.
(2) Cu toate acestea, creditorul pus în întârziere preia riscul pieirii fortuite a bunului. El nu se poate libera chiar daca ar dovedi ca bunul ar fi pierit si daca obligatia de predare ar fi fost executata la timp.

Transmiterea succesiva a unui bun mobil
Art.1288 – (1) Daca cineva a transmis succesiv catre mai multe persoane proprietatea unui bun mobil, cel care a dobândit cu buna-credinta posesia efectiva a bunului este titular al dreptului, chiar daca titlul sau are data ulterioara.
(2) Este de buna-credinta dobânditorul care, la data intrarii în posesie, nu a cunoscut si nici nu putea sa cunoasca obligatia asumata anterior de înstrainator.
(3) Daca nici unul dintre dobânditori nu a obtinut posesia efectiva a bunului mobil, va fi preferat cel al carui titlu are data certa anterioara.

Denuntarea unilaterala
Art.1289 – (1) Daca dreptul de a denunta contractul este recunoscut uneia dintre parti, acesta poate fi exercitat atât timp cât executarea contractului nu a început.
(2) În contractele cu executare succesiva sau continua, acest drept poate fi exercitat cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, chiar si dupa începerea executarii contractului, însa denuntarea nu produce efecte în privinta prestatiilor executate sau care se afla în curs de executare.
(3) Daca s-a stipulat o prestatie ca echivalent pentru denuntare, aceasta produce efecte numai atunci când prestatia este executata.
(4) Dispozitiile prezentului articol se aplica în lipsa de conventie contrara.

Contractul pe durata nedeterminata
Art.1290 – Contractul încheiat pe durata nedeterminata poate fi denuntat unilateral de oricare dintre parti cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz. Orice clauza contrara sau stipularea unei prestatii ca echivalent pentru denuntarea contractului se considera nescrisa.

Pactul de optiune
Art.1291 – (1) Atunci când partile convin ca una dintre ele sa ramâna legata de propria declaratie de vointa, iar cealalta sa o poata accepta sau refuza, acea declaratie se considera o oferta irevocabila si produce efectele prevazute la art.1198.
(2) Daca partile nu au convenit un termen pentru acceptare, acesta poate fi stabilit de instanta prin ordonanta presedintiala, cu citarea partilor.
(3) Pactul de optiune trebuie sa contina toate elementele contractului pe care partile urmaresc sa-l încheie, astfel încât acesta sa se poata încheia prin simpla acceptare a beneficiarului optiunii.
(4) Contractul se încheie prin exercitarea optiunii în sensul acceptarii de catre beneficiar a declaratiei de vointa a celeilalte parti, în conditiile convenite prin pact.
(5) Atât pactul de optiune, cât si declaratia de acceptare trebuie încheiate în forma prevazuta de lege pentru contractul pe care partile urmaresc sa-l încheie.

Promisiunea de a contracta
Art.1292 – (1) Promisiunea de a contracta trebuie sa contina toate acele clauze ale contractului promis, în lipsa carora partile nu ar putea executa promisiunea.
(2) În caz de neexecutare a promisiunii beneficiarul are dreptul la daune-interese.
(3) De asemenea, daca promitentul refuza sa încheie contractul promis, instanta, la cererea partii care si-a îndeplinit propriile obligatii, poate sa pronunte o hotarâre care sa tina loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerintele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile în cazul promisiunii de a încheia un contract real, daca prin lege nu se prevede altfel.
(4) Conventia prin care partile se obliga sa negocieze în vederea încheierii sau modificarii unui contract nu constituie promisiune de a contracta.

§2. Efectele fata de terti

I. Dispozitii generale

Relativitatea efectelor contractului Art.1293 – Contractul produce efecte numai între parti, daca prin lege nu se prevede altfel.

Opozabilitatea efectelor contractului Art.1294 – Contractul este opozabil tertilor, care nu pot aduce atingere drepturilor si obligatiilor nascute din contract. Tertii se pot prevala de efectele contractului, însa fara a avea dreptul de a cere executarea lui, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.

Transmisiunea drepturilor si obligatiilor catre succesori Art.1295 – (1) La moartea unei parti, drepturile si obligatiile contractuale ale acesteia se transmit succesorilor sai universali sau cu titlu universal, daca din lege, din stipulatia partilor ori din natura contractului nu rezulta contrariul.
(2) Drepturile contractuale accesorii unui bun sau care sunt strâns legate de acesta se transmit, odata cu bunul, succesorilor cu titlu particular ai partilor.

II. Promisiunea faptei altuia

Efecte
Art.1296 – (1) Cel care se angajeaza la a determina un tert sa încheie sau sa ratifice un act este tinut sa repare prejudiciul cauzat daca tertul refuza sa se oblige sau, atunci când s-a obligat si ca fideiusor, daca tertul nu executa prestatia promisa.
(2) Cu toate acestea, promitentul nu raspunde daca asigura executarea obligatiei tertului, fara a se produce vreun prejudiciu creditorului.
(3) Intentia promitentului de a se angaja nu se prezuma, ci trebuie sa reiasa neîndoielnic din contract sau din împrejurarile în care acesta a fost încheiat.

III. Stipulatia pentru altul

Efecte
Art.1297 - (1) Oricine poate stipula în numele sau, însa în beneficiul unui tert.
(2) Prin efectul stipulatiei, beneficiarul dobândeste dreptul de a cere direct promitentului executarea prestatiei.

Conditii privind tertul beneficiar
Art.1298 – Beneficiarul trebuie sa fie determinat sau, cel putin, determinabil, la data încheierii stipulatiei si sa existe în momentul în care promitentul trebuie sa îsi execute obligatia. În caz contrar, stipulatia profita stipulantului, fara a agrava însa sarcina promitentului.

Acceptarea stipulatiei
Art.1299 – (1) Daca tertul beneficiar nu accepta stipulatia, dreptul sau se considera a nu fi existat niciodata.
(2) Stipulatia poate fi revocata cât timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulant sau la promitent. Stipulatia poate fi acceptata si dupa decesul stipulantului sau al promitentului.

Revocarea stipulatiei
Art.1300 – (1) Stipulantul este singurul îndreptatit sa revoce stipulatia, creditorii sau mostenitorii sai neputând sa o faca. Stipulantul nu poate însa revoca stipulatia fara acordul promitentului daca acesta din urma are interesul sa o execute.
(2) Revocarea stipulatiei produce efecte din momentul în care ajunge la promitent. Daca nu a fost desemnat un alt beneficiar, revocarea profita stipulantului sau mostenitorilor acestuia, fara a agrava însa sarcina promitentului.

Mijloacele de aparare ale promitentului
Art.1301 – Promitentul poate opune beneficiarului numai apararile întemeiate pe contractul care cuprinde stipulatia.

IV. Simulatia

Efecte între parti
Art.1302 – (1) Contractul secret nu produce efecte decât între parti si, daca din natura contractului ori din stipulatia partilor, nu rezulta contrariul, între succesorii lor universali sau cu titlu universal.
(2) Cu toate acestea, contractul secret nu produce efecte nici între parti daca nu îndeplineste conditiile de fond cerute de lege pentru încheierea sa valabila.

Efecte fata de terti
Art.1303 – (1) Simulatia nu poate fi invocata de parti, de catre succesorii lor universali, cu titlu universal sau cu titlu particular si nici de catre creditorii înstrainatorului aparent împotriva tertilor care, întemeindu-se cu buna-credinta pe contractul public, au dobândit drepturi de la achizitorul aparent.
(2) Tertii pot invoca simulatia împotriva partilor, atunci când aceasta le vatama drepturile.

Raporturile cu creditorii
Art.1304 – (1) Simulatia nu poate fi opusa de parti creditorilor dobânditorului aparent care, cu buna-credinta, au notat începerea urmaririi silite în cartea funciara sau au obtinut sechestru asupra bunurilor care au facut obiectul simulatiei.
(2) Daca exista un conflict între creditorii înstrainatorului aparent si creditorii dobânditorului aparent, sunt preferati cei dintâi, daca creanta lor este anterioara simulatiei.

Proba simulatiei
Art.1305 – Dovada simulatiei poate fi facuta de terti sau de creditori cu orice mijloc de proba. Partile pot dovedi si ele simulatia cu orice mijloc de proba atunci când pretind ca aceasta are caracter ilicit.

Actele unilaterale
Art.1306 – Dispozitiile referitoare la simulatie se aplica în mod corespunzator si actelor juridice unilaterale destinate unei persoane determinate, care au fost simulate prin acordul dintre autorul actului si destinatarul sau.

Actele nepatrimoniale
Art.1307 – Dispozitiile referitoare la simulatie nu se aplica actelor juridice nepatrimoniale.

Sectiunea a 7-a
Reprezentarea

Temeiul reprezentarii
Art.1308 – Puterea de a reprezenta poate rezulta fie din lege, fie dintr-un act juridic ori dintr-o hotarâre judecatoreasca, dupa caz.

Efecte
Art.1309 – Contractul încheiat de reprezentant, în limitele împuternicirii, în numele reprezentatului produce efecte direct asupra acestuia din urma.

Nedivulgarea calitatii de reprezentant
Art.1310 – (1) Contractul încheiat de reprezentant în limita puterilor conferite, atunci când tertul nu cunostea si nici nu ar fi trebuit sa cunoasca faptul ca reprezentantul actiona în aceasta calitate, obliga numai pe reprezentant si pe tert, daca prin lege nu se prevede altfel.
(2) Cu toate acestea, daca reprezentantul, atunci când contracteaza cu tertul în limita puterilor conferite, pe seama unei întreprinderi, pretinde ca este titularul acesteia, tertul care descopera ulterior identitatea adevaratului titular poate sa exercite si împotriva acestuia din urma drepturile pe care le are împotriva reprezentantului.

Capacitatea partilor
Art.1311 – În cazul reprezentarii conventionale, atât reprezentatul, cât si reprezentantul trebuie sa aiba capacitatea de a încheia actul pentru care reprezentarea a fost data.

Viciile de consimtamânt
Art.1312 – Contractul este anulabil atunci când consimtamântul reprezentantului este viciat. Daca însa viciul de consimtamânt priveste elemente stabilite de reprezentat, contractul este anulabil numai daca vointa acestuia din urma a fost viciata.

Buna-credinta Art.1313 – (1) Afara de cazul în care sunt relevante pentru elementele stabilite de reprezentat, buna sau reaua-credinta, cunoasterea sau necunoasterea unei anumite împrejurari se apreciaza în persoana reprezentantului.
(2) Reprezentatul de rea-credinta nu poate invoca niciodata buna-credinta a reprezentantului.

Forma împuternicirii
Art.1314 – Împuternicirea nu produce efecte decât daca este data cu respectarea formelor cerute de lege pentru încheierea valabila a contractului pe care reprezentantul urmeaza sa îl încheie.

Justificarea puterii de a reprezenta
Art.1315 – Contractantul poate întotdeauna cere reprezentantului sa faca dovada puterilor încredintate de reprezentat si, daca reprezentarea este cuprinsa într-un înscris, sa îi remita o copie a înscrisului, semnata pentru conformitate.

Conflictul de interese
Art.1316 – Contractul încheiat de un reprezentant aflat în conflict de interese cu reprezentatul poate fi anulat la cererea reprezentatului, atunci când conflictul era cunoscut sau trebuia sa fie cunoscut de contractant la data încheierii contractului.

Contractul cu sine însusi si dubla reprezentare
Art.1317 – Contractul încheiat de reprezentant cu sine însusi, în nume propriu sau ca reprezentant al unei alte parti, este anulabil numai la cererea reprezentatului, cu exceptia cazului în care reprezentantul a fost împuternicit în mod expres în acest sens sau cuprinsul contractului nu a fost determinat în asemenea mod încât sa excluda posibilitatea unui conflict de interese.

Încetarea împuternicirii
Art.1318 - Puterea de reprezentare înceteaza prin renuntarea de catre reprezentant sau revocarea acesteia de catre reprezentat.
Modificarea si revocarea împuternicirii
Art.1319 – Modificarea si revocarea împuternicirii trebuie aduse la cunostinta tertilor prin mijloace corespunzatoare. În caz contrar, acestea nu sunt opozabile tertilor, decât daca se dovedeste ca acestia le cunosteau ori puteau sa le cunoasca în momentul încheierii contractului.

Alte cauze de încetare a puterii de a reprezenta
Art.1320 – (1) Puterea de a reprezenta înceteaza prin decesul sau incapacitatea reprezentantului ori a reprezentatului, daca din conventie ori din natura afacerii nu rezulta contrariul.
(2) Daca reprezentantul sau reprezentatul este persoana juridica, puterea de a reprezenta înceteaza la data la care persoana juridica îsi înceteaza existenta.
(3) În cazul deschiderii procedurii insolventei asupra reprezentantului sau reprezentatului puterea de a reprezenta înceteaza în conditiile prevazute de lege.
(4) Încetarea puterii de a reprezenta nu produce efecte în privinta tertilor care, în momentul încheierii contractului, nu cunosteau si nici nu trebuiau sa cunoasca aceasta împrejurare.

Obligatiile reprezentantului la încetarea împuternicirii Art.1321 – (1) La încetarea puterilor încredintate, reprezentantul este obligat sa restituie reprezentatului înscrisul care constata aceste puteri.
(2) Reprezentantul nu poate retine acest înscris drept garantie a creantelor sale împotriva reprezentatului, decât daca acesta din urma refuza sa îi remita o copie certificata de pe înscris cu mentiunea ca puterea de reprezentare a încetat.

Lipsa sau depasirea puterii de reprezentare
Art.1322 – (1) Contractul încheiat de persoana care actioneaza în calitate de reprezentant, însa fara a avea împuternicire sau cu depasirea puterilor conferite, nu produce efecte între reprezentat si tert.
(2) Daca însa, prin comportamentul sau, reprezentatul l-a determinat pe tertul contractant sa creada în mod rezonabil ca reprezentantul are puterea de a-l reprezenta si ca actioneaza în limita puterilor conferite, reprezentatul nu se poate prevala fata de tertul contractant de lipsa puterii de a reprezenta.

Raspunderea reprezentantului
Art.1323 – Cel care încheie un contract ca reprezentant, neavând împuternicire ori depasind limitele puterilor care i-au fost încredintate, raspunde pentru prejudiciile cauzate tertului contractant care s-a încrezut, fara culpa, în încheierea valabila a contractului.

Ratificarea
Art.1324 – (1) În cazurile prevazute de art.1322, cel în numele caruia s-a încheiat contractul poate sa îl ratifice, respectând formele cerute de lege pentru încheierea sa valabila.
(2) Tertul contractant poate, printr-o notificare, sa acorde un termen rezonabil pentru ratificare, dupa a carui împlinire contractul nu mai poate fi ratificat.

Efectele ratificarii
Art.1325 – Ratificarea are efect retroactiv, fara a afecta însa drepturile dobândite de terti între timp.

Transmisiunea facultatii de a ratifica
Art.1326 – Facultatea de a ratifica se transmite mostenitorilor.

Desfiintarea contractului înaintea ratificarii
Art.1327 – Tertul contractant si cel care a încheiat contractul ca reprezentant pot conveni desfiintarea contractului cât timp acesta nu a fost ratificat.
Sectiunea a 8-a
Cesiunea contractului

Notiune
Art.1328 – (1) O parte poate sa-si substituie un tert în raporturile nascute dintr-un contract numai daca prestatiile nu au fost înca integral executate, iar cealalta parte consimte la aceasta.
(2) Sunt exceptate cazurile anume prevazute de lege.

Forma cesiunii
Art.1329 – Cesiunea contractului si acceptarea acesteia de catre contractantul cedat trebuie încheiate în forma ceruta de lege pentru validitatea contractului cedat.

Momentul cesiunii
Art.1330 – (1) Daca o parte a consimtit în mod anticipat ca partea cealalta sa îsi poata substitui un tert în raporturile nascute din contract, cesiunea produce efecte fata de acea parte din momentul în care substituirea îi este notificata ori, dupa caz, din momentul în care o accepta.
(2) În cazul în care toate elementele contractului rezulta dintr-un înscris în care este cuprinsa clauza „la ordin” sau o alta mentiune echivalenta, girarea înscrisului produce efectul substituirii giratarului în toate drepturile si obligatiile girantului.
(3) Dispozitiile în materie de carte funciara, precum si dispozitiile referitoare la transferul ori publicitatea anumitor categorii de bunuri mobile ramân aplicabile.

Liberarea cedentului
Art.1331 – (1) Cedentul este liberat de obligatiile sale fata de contractantul cedat din momentul în care substituirea îsi produce efectele fata de acesta.
(2) În cazul în care a declarat ca nu libereaza pe cedent, contractantul cedat se poate îndrepta împotriva acestuia atunci când cesionarul nu îsi executa obligatiile. În acest caz, contractantul cedat trebuie sa notifice cedentului neexecutarea obligatiilor de catre cesionar în 15 zile de la data neexecutarii.

Exceptiile contractantului cedat
Art.1332 – Contractantul cedat poate opune cesionarului toate exceptiile ce rezulta din contract. Contractantul cedat nu poate invoca însa fata de cesionar vicii de consimtamânt, precum si orice aparari sau exceptii nascute în raporturile sale cu cedentul, decât daca si-a rezervat acest drept atunci când a consimtit la substituire.

Obligatia de garantie
Art.1333 – (1) Cedentul garanteaza validitatea contractului.
(2) Atunci când cedentul garanteaza executarea contractului, acesta va fi tinut ca un fideiusor pentru obligatiile contractantului cedat.

Sectiunea a 9-a
Încetarea contractului

Cauzele de încetare
Art.1334 – Contractul înceteaza, în conditiile legii, prin executare, acordul de vointe al partilor, denuntare unilaterala, expirarea termenului, îndeplinirea sau, dupa caz, neîndeplinirea conditiei, imposibilitate fortuita de executare, precum si din orice alte cauze prevazute de lege.

Efectele încetarii
Art.1335 – La încetarea contractului partile sunt liberate de obligatiile asumate. Ele pot fi însa tinute la repararea prejudiciilor cauzate si, dupa caz, la restituirea, în natura sau prin echivalent, a prestatiilor primite în urma încheierii contractului.

Restituirea prestatiilor Art.1336 – Restituirea prestatiilor primite se face potrivit art.1646-1659.

Capitolul II
Actul juridic unilateral

Sectiunea 1
Dispozitii generale

Notiune
Art.1337 – Este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de vointa a autorului sau.

Regim juridic Art.1338 –Dispozitiile privitoare la contracte se aplica în mod corespunzator actelor unilaterale.

Acte unilaterale supuse comunicarii
Art.1339 – (1) Actul unilateral este supus comunicarii atunci când constituie, modifica sau stinge un drept al destinatarului si ori de câte ori informarea destinatarului este necesara potrivit naturii actului.
(2) Daca prin lege nu se prevede altfel, comunicarea se poate face în orice modalitate adecvata, dupa împrejurari.
(3) Actul unilateral produce efecte din momentul în care comunicarea ajunge la destinatar, chiar daca acesta nu a luat cunostinta de aceasta din motive care nu îi sunt imputabile.

Sectiunea a 2-a
Actul unilateral ca izvor de obligatii

Promisiunea unilaterala
Art.1340 – (1) Promisiunea unilaterala facuta cu intentia de a se obliga independent de acceptare îl leaga numai pe autor.
(2) Destinatarul actului poate sa refuze dreptul astfel nascut.
(3) Daca autorul actului nu a stipulat expres un termen, promisiunea se considera facuta pentru o anumita durata, potrivit cu natura obligatiei si cu împrejurarile în care a fost asumata.

Promisiunea publica de plata
Art.1341 – (1) Cel care promite în mod public o plata în schimbul executarii unei prestatii este obligat sa faca plata, chiar daca prestatia a fost executata fara a se cunoaste promisiunea.
(2) Daca prestatia a fost executata de mai multe persoane împreuna, plata se împarte între ele, potrivit contributiei fiecareia la obtinerea rezultatului, iar daca aceasta nu se poate stabili, plata se împarte în mod egal.
(3) Atunci când prestatia a fost executata separat de mai multe persoane, plata se cuvine aceleia care a comunicat cea dintâi rezultatul.

Revocarea promisiunii publice de plata
Art.1342 – (1) Promisiunea poate fi revocata în aceeasi forma în care a fost facuta publica sau într-o forma echivalenta.
(2) Revocarea nu produce efecte fata de cel care, mai înainte de publicarea ei, a executat prestatia.
(3) Daca revocarea a fost facuta fara justa cauza, autorul promisiunii datoreaza o despagubire echitabila care nu va putea depasi plata promisa, celor care înainte de publicarea revocarii, au facut cheltuieli în vederea executarii prestatiei. Cu toate acestea, promitentul nu datoreaza despagubiri, daca dovedeste ca rezultatul cerut nu putea fi obtinut.
(4) Dreptul la actiunea în despagubire se prescrie în termen de un an de la data publicarii revocarii.

Capitolul III
Faptul juridic licit

Sectiunea 1
Gestiunea de afaceri

Conditii
Art.1343 – (1) Exista gestiune de afaceri atunci când, fara sa fie obligata, o persoana, numita gerant gestioneaza în mod voluntar si oportun afacerile altei persoane, numita gerat, care nu cunoaste existenta gestiunii sau, cunoscând gestiunea, nu este în masura sa desemneze un mandatar ori sa se îngrijeasca în alt fel de afacerile sale.
(2) Cel care, fara sa stie, lucreaza în interesul altuia nu este tinut de obligatiile ce revin, potrivit legii, gerantului. El este îndreptatit la restituire potrivit regulilor aplicabile îmbogatirii fara justa cauza.
(3) Nu exista gestiune de afaceri atunci când cel care administreaza afacerile unei alte persoane actioneaza cu intentia de a o gratifica.

Obligatia de înstiintare
Art.1344 – Gerantul trebuie sa-l înstiinteze pe gerat despre gestiunea începuta de îndata ce acest lucru este posibil.
Continuarea gestiunii
Art.1345 – Gestiunea de afaceri obliga pe gerant sa continue gestiunea începuta pâna când o poate abandona fara riscul vreunei pierderi sau pâna când geratul, personal sau prin reprezentant, ori, dupa caz, mostenitorii acestuia sunt în masura sa o preia.

Continuarea gestiunii de catre mostenitorii gerantului
Art.1346 – Mostenitorii gerantului care cunosc gestiunea sunt tinuti sa continue afacerile începute de acesta din urma, în aceleasi conditii ca si gerantul.
Diligenta datorata de gerant
Art.1347 – (1) Gerantul este dator sa se îngrijeasca de interesele geratului cu diligenta pe care un bun proprietar o depune în administrarea bunurilor sale.
(2) Când gestiunea a urmarit sa-l apere pe gerat de o paguba iminenta, gerantul nu raspunde decât pentru prejudiciile cauzate geratului cu intentie sau din culpa grava.

Obligatiile gerantului
Art.1348 – La încetarea gestiunii, gerantul trebuie sa dea socoteala geratului si sa-i remita acestuia toate bunurile obtinute cu ocazia gestiunii.

Actele încheiate de gerant
Art.1349 – (1) Gerantul care actioneaza în nume propriu este tinut fata de tertii cu care a contractat, fara a limita dreptul oricaruia dintre acestia de a se regresa împotriva geratului.
(2) Atunci când actioneaza în numele geratului, gerantul nu este tinut fata de tertii cu care a contractat decât daca geratul nu este obligat fata de acestia.

Obligatiile geratului
Art.1350 – (1) Atunci când conditiile gestiunii de afaceri sunt întrunite, chiar daca rezultatul nu a fost atins, geratul trebuie sa ramburseze gerantului cheltuielile necesare, precum si, în limita sporului de valoare, cheltuielile utile facute de gerant, împreuna cu dobânzile din ziua în care au fost efectuate si sa-l despagubeasca pentru prejudiciul pe care, fara culpa sa, gerantul l-a suferit din cauza gestiunii.
(2) Geratul trebuie sa execute si obligatiile nascute din actele necesare si utile care, în numele ori în beneficiul sau, au fost încheiate de gerant.
(3) Caracterul necesar sau util al actelor si cheltuielilor se apreciaza la momentul la care gerantul le-a facut.
(4) În vederea garantarii cheltuielilor necesare, gerantul are dreptul de a cere, în urma unei expertize dispuse pe cale de ordonanta presedintiala, înscrierea în cartea funciara a unei ipoteci legale, în conditiile legii.

Împotrivirea beneficiarului gestiunii
Art.1351 – (1) Cel care începe sau continua o gestiune, cunoscând sau trebuind sa cunoasca împotrivirea titularului afacerii, poate cere numai restituirea cheltuielilor necesare. În acest caz, instanta, la cererea titularului afacerii, poate acorda un termen pentru executarea obligatiei de restituire.
(2) De asemenea, cel care ignora împotrivirea titularului este raspunzator pentru prejudiciile cauzate si prin cea mai usoara culpa.

Gestiunea inoportuna
Art.1352 – Actele si cheltuielile care, fara a fi necesare sau utile, au fost efectuate pe perioada gestiunii îl obliga pe gerat la restituire numai în masura în care i-au procurat vreun avantaj.

Ratificarea gestiunii
Art.1353 – În privinta actelor juridice, gestiunea ratificata produce, de la data când a fost începuta, efectele unui mandat.

Sectiunea a 2-a
Plata nedatorata

Notiune
Art.1354 – (1) Cel care plateste fara a datora are dreptul la restituire.
(2) Nu este supus restituirii ceea ce s-a platit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri. Se prezuma pâna la proba contrara ca plata s-a facut cu intentia de a stinge o datorie proprie.

Plata primita cu buna-credinta de creditor
Art.1355 – (1) Restituirea nu poate fi dispusa atunci când, în urma platii, cel care a primit-o cu buna-credinta a lasat sa se împlineasca termenul de prescriptie si s-a lipsit, în orice mod, de titlul sau de creanta ori a renuntat la garantiile creantei.
(2) În acest caz, cel care a platit are drept de regres împotriva adevaratului debitor în temeiul subrogatiei legale în drepturile creditorului platit.

Restituirea platii facute de debitor
Art.1356 – Ceea ce debitorul a platit înainte de împlinirea termenului suspensiv nu se poate restitui decât atunci când plata s-a facut prin dol sau violenta. De asemenea, este supusa restituirii si plata facuta înainte de îndeplinirea conditiei suspensive.

Reguli aplicabile restituirii
Art.1357 – Restituirea platii nedatorate se face urmând regulile prevazute în art.1646-1659.

Sectiunea a 3-a
Îmbogatirea fara justa cauza

Conditii
Art.1358 – Cel care s-a îmbogatit fara justa cauza în detrimentul altuia este obligat la restituire, în masura propriei sale îmbogatiri si în limita pierderii patrimoniale suferite de cealalta persoana.

Îmbogatirea justificata
Art.1359 – Îmbogatirea este justificata atunci când rezulta:
a) din executarea unei obligatii valabile;
b) din neexercitarea de catre cel pagubit a unui drept contra celui îmbogatit;
c) dintr-un act îndeplinit de cel pagubit în interesul sau personal si exclusiv, pe riscul sau ori, dupa caz, cu intentia de a gratifica.

Conditiile restituirii
Art.1360 – (1) Restituirea nu este datorata decât daca îmbogatirea subzista la data sesizarii instantei.
(2) În raport cu aceeasi data, se apreciaza existenta si întinderea atât a îmbogatirii, cât si a pierderii patrimoniale.
(3) Cu toate acestea, cel care s-a îmbogatit cu rea-credinta este obligat la restituire în raport cu data îmbogatirii.

Caracterul subsidiar
Art.1361 – Cererea de restituire nu poate fi admisa, daca cel prejudiciat are dreptul la o alta actiune pentru a obtine ceea ce îi este datorat.

Capitolul IV
Raspunderea civila

Sectiunea 1
Dispozitii generale

Raspunderea delictuala
Art.1362 – (1) Orice persoana are îndatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernamânt, încalca aceasta îndatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.
(3) În cazurile anume prevazute de lege, o persoana este obligata sa repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum si de ruina edificiului.
(4) Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileste prin lege speciala.

Raspunderea contractuala
Art.1363 – (1) Orice persoana trebuie sa-si execute obligatiile pe care le-a contractat.
(2) Atunci când, fara justificare, nu îsi îndeplineste aceasta îndatorire, ea este raspunzatoare de prejudiciul cauzat celeilalte parti si este obligata sa repare acest prejudiciu, în conditiile legii.
(3) Daca prin lege nu se prevede altfel, nici una dintre parti nu poate înlatura aplicarea regulilor raspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.

Sectiunea a 2-a
Cauze exoneratoare de raspundere

Forta majora si cazul fortuit
Art.1364 - (1) Daca legea nu prevede altfel sau partile nu convin contrariul, raspunderea este înlaturata atunci când prejudiciul este cauzat de forta majora, de caz fortuit, de fapta victimei însesi sau de fapta unui tert pentru care cel caruia i se solicita repararea prejudiciului nu este tinut sa raspunda.
(2) Forta majora este orice eveniment extern, absolut imprevizibil si absolut invincibil.
(3) Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevazut si nici împiedicat de catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs.
(4) Fapta victimei însesi si fapta tertului înlatura raspunderea chiar daca nu au trasaturi similare fortei majore, însa numai în cazurile în care, potrivit legii sau conventiei partilor, cazul fortuit este exonerator de raspundere.
(5) Daca, potrivit legii, debitorul este exonerat de raspundere contractuala pentru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat si în caz de forta majora.

Exercitiul drepturilor
Art.1365 – Cel care cauzeaza un prejudiciu prin chiar exercitiul drepturilor sale nu este obligat sa îl repare, cu exceptia cazului în care a savârsit fapta cu intentia de a-l vatama pe altul.

Alte cauze de exonerare Art.1366 – Victima nu poate obtine repararea prejudiciului cauzat de persoana care i-a acordat ajutor în mod dezinteresat sau de lucrul, animalul ori edificiul de care s-a folosit cu titlu gratuit, decât daca dovedeste intentia sau culpa grava a celui care, potrivit legii, ar fi fost chemat sa raspunda.

Clauze privind raspunderea Art.1367 – (1) Nu se poate exclude sau limita, prin conventii sau acte unilaterale, raspunderea pentru prejudiciul material cauzat altuia printr-o fapta savârsita cu intentie sau din culpa grava.
(2) Sunt valabile clauzele care exclud raspunderea pentru prejudiciile cauzate, printr-o simpla imprudenta sau neglijenta, bunurilor victimei.
(3) Raspunderea pentru prejudiciile cauzate integritatii fizice sau psihice ori sanatatii nu poate fi înlaturata ori diminuata decât în conditiile legii.
(4) Declaratia de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu valoreaza, singura, renuntarea victimei la dreptul de a obtine plata despagubirilor.

Anunturi privitoare la raspundere
Art.1368 – Un anunt care exclude sau limiteaza raspunderea contractuala, indiferent daca este adus ori nu la cunostinta publicului, nu are niciun efect decât daca acela care îl invoca face dovada ca cel prejudiciat cunostea existenta anuntului la momentul încheierii contractului.
(2) Printr-un anunt nu poate fi exclusa sau limitata raspunderea delictuala pentru prejudiciile cauzate victimei. Un asemenea anunt poate avea însa valoarea semnalarii unui pericol, fiind aplicabile, dupa împrejurari, dispozitiile art.1383 alin.(1).

Sectiunea a 3-a
Raspunderea pentru fapta proprie

Conditiile raspunderii
Art.1369 – (1) Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savârsita cu intentie sau din culpa, este obligat sa îl repare.
(2) Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.

Criterii particulare de apreciere a culpei
Art.1370 - Pentru aprecierea culpei, se va tine seama de împrejurarile în care s-a produs prejudiciul straine de persoana autorului faptei, precum si, daca este cazul, de faptul ca prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exercitiul activitatii sale.

Repararea prejudiciului constând în vatamarea unui interes
Art.1371 – Autorul faptei ilicite este obligat sa repare prejudiciul cauzat si când acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, daca interesul este legitim, serios si, prin felul în care se manifesta, creeaza aparenta unui drept subiectiv.
Legitima aparare
Art.1372 – (1) Nu datoreaza despagubire cel care, fiind în legitima aparare, a cauzat agresorului un prejudiciu.
(2) Cu toate acestea, va putea fi obligat la plata unei indemnizatii adecvate si echitabile cel care, din cauza tulburarii sau temerii, a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu împrejurarile în care s-a produs atacul.

Starea de necesitate
Art.1373 – Cel care, aflat în stare de necesitate, a distrus sau a deteriorat bunurile altuia pentru a se apara pe sine ori bunurile proprii de un prejudiciu sau pericol iminent este obligat sa repare prejudiciul cauzat, potrivit regulilor aplicabile îmbogatirii fara justa cauza.

Obligatia tertului de reparare a prejudiciului Art.1374 – Daca, în cazurile prevazute de art.1372 alin.(2) si art.1373, fapta pagubitoare a fost savârsita în interesul unei terte persoane, cel prejudiciat se va îndrepta împotriva acesteia în temeiul îmbogatirii fara justa cauza.

Divulgarea secretului comercial
Art.1375 – O persoana se poate exonera de raspundere pentru prejudiciul cauzat prin divulgarea secretului comercial dovedind ca divulgarea a fost impusa de împrejurari grave ce priveau sanatatea sau siguranta publica.

Îndeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege
Art.1376 – Îndeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege sau ordinul superiorului nu îl exonereaza de raspundere pe cel care putea sa îsi dea seama de caracterul ilicit al faptei sale savârsite în asemenea împrejurari.

Efectele hotarârii penale Art.1377 – Instanta civila nu este legata de dispozitiile legii penale si nici de hotarârea definitiva de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveste existenta prejudiciului ori a vinovatiei autorului faptei ilicite.

Raspunderea minorului si a celui pus sub interdictie judecatoreasca Art.1378 – (1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau persoana pusa sub interdictie judecatoreasca nu raspunde de prejudiciul cauzat, daca nu se dovedeste discernamântul sau la data savârsirii faptei.
(2) Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani raspunde de prejudiciul cauzat, în afara de cazul în care dovedeste ca a fost lipsit de discernamânt la data savârsirii faptei.

Raspunderea altor persoane lipsite de discernamânt Art.1379 – (1) Cel care a cauzat un prejudiciu nu este raspunzator daca în momentul în care a savârsit fapta pagubitoare era într-o stare, chiar vremelnica, de tulburare a mintii care l-a pus în neputinta de a-si da seama de urmarile faptei sale.
(2) Cu toate acestea, cel care a cauzat prejudiciul este raspunzator, daca starea vremelnica de tulburare a mintii a fost provocata de el însusi, prin betia produsa de alcool, de stupefiante sau de alte substante.

Obligatia subsidiara de indemnizare a victimei
Art.1380 – (1) Lipsa discernamântului nu îl scuteste pe autorul prejudiciului de plata unei indemnizatii catre victima ori de câte ori nu poate fi angajata raspunderea persoanei care avea, potrivit legii, îndatorirea de a-l supraveghea.
(2) Indemnizatia va fi stabilita într-un cuantum echitabil, tinându-se seama de starea patrimoniala a partilor.

Raspunderea altor persoane
Art.1381 – (1) Cel care l-a îndemnat sau l-a determinat pe altul sa cauzeze un prejudiciu, l-a ajutat în orice fel sa-l pricinuiasca sau, cu buna stiinta, a tainuit bunuri ce proveneau dintr-o fapta ilicita ori a tras foloase din prejudicierea altuia, raspunde solidar cu autorul faptei.
(2) Dispozitiile alin.(1) se aplica si în privinta celui care, în orice fel, a împiedicat ori a întârziat chemarea în judecata a autorului faptei ilicite.

Imposibilitatea de individualizare a autorului faptei ilicite
Art.1382 – Daca prejudiciul a fost cauzat prin actiunea simultana sau succesiva a mai multor persoane, fara sa se poata stabili ca a fost cauzat sau, dupa caz, ca nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor raspunde solidar fata de victima.
Culpa comuna. Concursul cu forta majora Art.1383 – (1) În cazul în care victima a contribuit cu intentie sau din culpa la cauzarea ori la marirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, desi putea sa o faca, cel chemat sa raspunda va fi tinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.
(2) Dispozitiile alin.(1) se aplica si în cazul în care la cauzarea prejudiciului au contribuit atât fapta savârsita de autor, cu intentie sau din culpa, cât si forta majora, cazul fortuit ori fapta tertului pentru care autorul nu este obligat sa raspunda.

Sectiunea a 4-a
Raspunderea pentru fapta altuia

Raspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdictie
Art.1384 – (1) Cel care, în temeiul legii sau al contractului, este obligat sa supravegheze un minor sau o persoana pusa sub interdictie, raspunde de prejudiciul cauzat altuia de aceste din urma persoane.
(2) Raspunderea subzista chiar în cazul când faptuitorul, fiind lipsit de discernamânt, nu raspunde pentru fapta proprie.
(3) Cel obligat la supraveghere este exonerat de raspundere numai daca dovedeste ca nu a putut împiedica fapta prejudiciabila. În cazul parintilor, dovada se considera a fi facuta numai daca ei probeaza ca fapta copilului nu se datoreaza modului necorespunzator în care si-au îndeplinit obligatiile de a asigura cresterea, educarea, învatatura si pregatirea sa profesionala.

Raspunderea comitentilor pentru prepusi Art.1385 – (1) Comitentul este obligat sa repare prejudiciul cauzat de prepusii sai ori de câte ori fapta savârsita de acestia are legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor încredintate.
(2) Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în puterea legii, exercita directia, supravegherea si controlul asupra celui care îndeplineste anumite functii sau însarcinari în interesul sau ori al altuia.
(3) Comitentul nu raspunde daca dovedeste ca victima cunostea sau, dupa împrejurari, putea sa cunoasca, la data savârsirii faptei prejudiciabile, ca prepusul a actionat fara nicio legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor încredintate.

Corelatia formelor de raspundere pentru fapta altei persoane Art.1386 – (1) Parintii nu raspund daca fac dovada ca sunt îndeplinite cerintele raspunderii persoanei care avea obligatia de supraveghere a minorului.
(2) Nicio alta persoana, în afara comitentului, nu raspunde pentru fapta prejudiciabila savârsita de minorul care avea calitatea de prepus. Cu toate acestea, în cazul în care comitentul este parintele minorului care a savârsit fapta ilicita, victima are dreptul de a opta asupra temeiului raspunderii.

Sectiunea a 5-a
Raspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale Art.1387 – Proprietarul unui animal sau cel care se serveste de el raspunde, independent de orice culpa, de prejudiciul cauzat de animal, chiar daca acesta a scapat de sub paza sa.

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri
Art.1388 – (1) Oricine este obligat sa repare, independent de orice culpa, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.
(2) Dispozitiile alin.(1) sunt aplicabile si în cazul coliziunii unor vehicule sau în alte cazuri similare. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, sarcina repararii tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a carui fapta culpabila întruneste, fata de ceilalti, conditiile fortei majore.

Notiunea de paza
Art.1389 – În întelesul art.1387 si 1388, are paza animalului sau a lucrului proprietarul sau cel care, în temeiul unei dispozitii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercita controlul si supravegherea asupra animalului sau a lucrului si se serveste de acesta în interes propriu.

Raspunderea pentru ruina edificiului
Art.1390 – Proprietarul unui edificiu sau al unei constructii de orice fel este obligat sa repare prejudiciul cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor parti din ele, daca acestea au fost cauzate de lipsa întretinerii sau de un viciu de constructie.

Alte cazuri de raspundere Art.1391 – (1) Cel care ocupa un imobil, chiar fara niciun titlu, raspunde pentru prejudiciul cauzat prin caderea sau aruncarea din imobil a unui lucru.
(2) Daca, în cazul prevazut la alin.(1), sunt îndeplinite si conditiile raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, victima are un drept de optiune în vederea repararii prejudiciului.

Cauze de exonerare
Art.1392 – În cazurile prevazute de art.1387, 1388, 1390 si 1391, nu exista obligatia de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este urmarea unui caz de forta majora.

Sectiunea a 6-a
Repararea prejudiciului în cazul raspunderii delictuale

Obiectul reparatiei
Art.1393 – (1) Orice prejudiciu da dreptul la reparatie.
(2) Dreptul la reparatie se naste din ziua cauzarii prejudiciului, chiar daca acest drept nu poate fi valorificat imediat.
(3) Dreptului la reparatie îi sunt aplicabile, de la data nasterii sale, toate dispozitiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea si stingerea obligatiilor.

Raspunderea solidara
Art.1394 – Cei care raspund pentru o fapta prejudiciabila sunt tinuti solidar la reparatie fata de cel prejudiciat.
Raporturile între debitori
Art.1395 - Între cei care raspund solidar, sarcina reparatiei se împarte proportional în masura în care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului ori potrivit cu intentia sau cu gravitatea culpei fiecaruia, daca aceasta participare nu poate fi stabilita. În cazul în care nici astfel nu se poate împarti sarcina reparatiei, fiecare va contribui în mod egal la repararea prejudiciului.

Dreptul de regres
Art.1396 – (1) Cel care raspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu exceptia cazului în care acesta din urma nu este raspunzator pentru prejudiciul cauzat.
(2) Daca prejudiciul a fost cauzat de mai multe persoane, cel care, fiind raspunzator pentru fapta uneia dintre ele, a platit despagubirea se poate întoarce si împotriva celorlalte persoane care au contribuit la cauzarea prejudiciului sau, daca va fi cazul, împotriva celor care raspund pentru acestea. În toate cazurile, regresul va fi limitat la ceea ce depaseste partea ce revine persoanei pentru care se raspunde si nu poate depasi partea din despagubire ce revine fiecareia dintre persoanele împotriva carora se exercita regresul.
(3) În toate cazurile, cel care exercita regresul nu poate recupera partea din despagubire care corespunde propriei sale contributii la cauzarea prejudiciului.

Întinderea reparatiei Art.1397 – (1) Prejudiciul se repara integral, daca prin lege nu se prevede altfel.
(2) Se vor putea acorda despagubiri si pentru un prejudiciu viitor daca producerea lui este neîndoielnica.
(3) Despagubirea trebuie sa cuprinda pierderea suferita de cel prejudiciat, câstigul pe care în conditii obisnuite el ar fi putut sa-l realizeze si de care a fost lipsit, precum si cheltuielile pe care le-a facut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(4) Cu toate acestea, daca fapta ilicita a determinat si pierderea sansei de a obtine un avantaj, reparatia va fi proportionala cu probabilitatea obtinerii avantajului, tinând cont de împrejurari si de situatia concreta a victimei.

Formele repararii
Art.1398 – (1) Repararea prejudiciului se face în natura, prin restabilirea situatiei anterioare, iar daca aceasta nu este cu putinta ori daca victima nu este interesata de reparatia în natura, prin plata unei despagubiri, stabilite prin acordul partilor sau, în lipsa, prin hotarâre judecatoreasca.
(2) La stabilirea despagubirii se va avea în vedere, daca prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului.
(3) Daca prejudiciul are un caracter de continuitate, despagubirea se acorda sub forma de prestatii periodice.
(4) În cazul prejudiciului viitor, despagubirea, indiferent de forma în care s-a acordat, va putea fi sporita, redusa sau suprimata, daca, dupa stabilirea ei, prejudiciul s-a marit, s-a micsorat ori a încetat.

Vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii
Art.1399 - (1) În caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane, despagubirea trebuie sa cuprinda, în conditiile art.1400 si 1401, dupa caz, echivalentul câstigului din munca de care cel pagubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat sa-l dobândeasca, prin efectul pierderii sau reducerii capacitatii sale de munca. În afara de aceasta, despagubirea trebuie sa acopere cheltuielile de îngrijire medicala si, daca va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viata ale celui pagubit, precum si orice alte prejudicii materiale.
(2) Despagubirea pentru pierderea sau nerealizarea câstigului din munca se acorda, tinându-se seama si de sporirea nevoilor de viata ale celui prejudiciat, sub forma de prestatii banesti periodice. La cererea victimei, instanta va putea acorda despagubirea, pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale.
(3) În toate cazurile, instanta va putea acorda celui pagubit o despagubire provizorie pentru acoperirea nevoilor urgente.

Stabilirea pierderii si a nerealizarii câstigului din munca
Art.1400 - (1) Despagubirea pentru pierderea sau nerealizarea câstigului din munca se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din munca al celui pagubit din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacitatii sale de munca ori, în lipsa, pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, tinându-se seama de calificarea profesionala pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregatirii pe care era în curs sa o primeasca.
(2) Daca cel pagubit nu avea o calificare profesionala si nici nu era în curs sa o primeasca, despagubirea se va stabili pe baza salariului minim net pe economie.

Vatamarea minorului Art.1401 – (1) Daca cel care a suferit vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii este un minor, despagubirea stabilita potrivit prevederilor art.1400 alin.(1) va fi datorata de la data când, în mod normal, minorul si-ar fi terminat pregatirea profesionala ce primea.
(2) Pâna la acea data, daca minorul avea un câstig la momentul vatamarii, despagubirea se va stabili pe baza câstigului de care a fost lipsit, iar daca nu avea un câstig, potrivit dispozitiilor art.1400 alin.(2). Aceasta din urma despagubire va fi datorata de la data când minorul a împlinit vârsta prevazuta de lege pentru a putea fi parte într-un raport de munca.

Persoana îndreptatita la despagubire în caz de deces Art.1402 - (1) Despagubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptatiti, potrivit legii, la întretinere din partea celui decedat.
(2) Cu toate acestea, instanta, tinând seama de împrejurari, poate acorda despagubire si celui caruia victima, fara a fi obligata de lege, îi presta întretinere în mod curent.
(3) La stabilirea despagubirii se va tine seama de nevoile celui pagubit, precum si de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despagubirea. Dispozitiile art.1399-1401 se aplica în mod corespunzator.

Repararea prejudiciului nepatrimonial
Art.1403 – (1) În caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, poate fi acordata si o despagubire pentru restrângerea posibilitatilor de viata familiala si sociala.
(2) Instanta judecatoreasca va putea, de asemenea, sa acorde despagubiri ascendentilor, descendentilor, fratilor, surorilor si sotului, pentru durerea încercata prin moartea victimei, precum si oricarei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenta unui asemenea prejudiciu.
(3) Dreptul la despagubire pentru atingerile aduse drepturilor inerente personalitatii oricarui subiect de drept va putea fi cedat numai în cazul când a fost stabilit printr-o tranzactie sau printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva.
(4) Dreptul la despagubire, recunoscut potrivit dispozitiilor prezentului articol, nu trece la mostenitori. Acestia îl pot, însa, exercita, daca actiunea a fost pornita de defunct.
(5) Dispozitiile art.263-273 ramân aplicabile.

Cheltuieli de îngrijire a sanatatii. Cheltuieli de înmormântare
Art.1404 – Cel care a facut cheltuieli pentru îngrijirea sanatatii victimei sau, în caz de deces a acesteia, pentru înmormântare, are dreptul la înapoierea lor de la cel care raspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.
Despagubirea în raport cu ajutorul si pensia
Art.1405 – (1) Daca persoanei a carei integritate corporala sau sanatate a fost vatamata sau, în caz de moarte a acesteia, mostenitorilor li s-a recunoscut, în cadrul asigurarilor sociale, dreptul la un ajutor sau la o pensie, reparatia este datorata numai în masura în care paguba suferita prin vatamare sau moarte depaseste ajutorul ori pensia.
(2) Cât timp ajutorul sau pensia nu a fost efectiv acordata sau, dupa caz, refuzata celui pagubit, instanta nu îl poate obliga pe cel chemat sa raspunda decât la o despagubire provizorie, în conditiile dispozitiilor art.1399 alin.(3).

Prorogarea termenului prescriptiei
Art.1406 – În toate cazurile în care despagubirea deriva dintr-un fapt supus de legea penala unei prescriptii mai lungi decât cea civila, termenul de prescriptie a raspunderii penale se aplica si dreptului la actiunea în raspundere civila.

Suspendarea prescriptiei Art.1407 – Prescriptia dreptului la actiune cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii ori prin decesul unei persoane, este suspendata pâna la stabilirea pensiei sau a ajutoarelor ce s-ar cuveni, în cadrul asigurarilor sociale, celui îndreptatit la reparatie.

Codul civil adnotat vol.II - Georgean Nicolae, Hamangiu Constantin - Editura C.H. Beck

Codul civil si legile conexe. Editia 2008 - Cercel Sevastian - Editura C.H. Beck

Coduri adnotate - Codul civil. Volumul I (art. 1-643) - Terzea Viorel - Editura C.H. Beck

Contracte civile - Titus Prescure, Andreea Ciurea - Editura Hamangiu

Contracte civile - Codrin Macovei - Editura Hamangiu

Dictionar de drept civil de la A la Z - Mircea N. Costin, Calin M. Costin - Editura Hamangiu

Drept civil - Dreptul de proprietate si alte drepturi reale - Editie revazuta si completata 2006 - Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu - Editura Universul Juridic

Drept civil - Introducere in dreptul civil. Persoana fizica. Persoana juridica - Editia a IV-a revazuta si adaugita - Petrica Trusca - Editura Universul Juridic

Drept civil - Teoria generala a obligatiilor - 2007 - Editie revazuta si completata - Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu - Editura Universul Juridic

Drept civil roman - Introducere in dreptul civil - Subiectele dreptului civil - Editia a XI-a revazuta si adaugita - Gheorghe Beleiu - Editura Universul Juridic

Drept civil. Contracte si succesiuni - Liviu Stanciulescu - Editura Hamangiu

Drept civil. Contracte speciale. Dreptul la mostenire. Editia a II-a revazuta si adaugita - Veronica Stoica, Laurentiu Dragu - Editura Universul Juridic

Drept civil. Contracte speciale. Editia 3 - Toader Camelia - Editura CH Beck

Drept civil. Contracte speciale. Vol. I - Veronica Stoica - Editura Universul Juridic

Drept civil. Curs selectiv pentru licenta. Teste grila - Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu - Editura Hamangiu

Drept civil. Drepturi reale principale - Corneliu Bîrsan - Editura Hamangiu

Drept civil. Drepturi reale principale, editia a II-a - Chelaru Eugen - Editura C.H. Beck

Drept civil. Drepturile reale - Sache Nicolaescu - Editura Hamangiu

Drept civil. Drepturile reale principale - Liviu Pop, Liviu-Marius Harosa - Editura Universul Juridic

Drept civil. Drepturile reale principale - Corneliu Bîrsan - Editura Hamangiu

Drept civil. Introducere în dreptul civil - Sache Neculaescu - Editura Hamangiu

Drept civil. Introducere, ed. 8 - Ungureanu Ovidiu - Editura C.H. Beck

Drept civil. Partea generala. Persoanele - Gabriel Boroi - Editura Hamangiu

Drept civil. Partea generala - Dogaru Ion, Sevastian Cercel - Editura C.H. Beck

Drept civil. Partea generala, Editia 2 - Chelaru Eugen - Editura C.H. Beck

Drept civil. Partea speciala. Contracte si succesiuni - Liviu Stanciulescu - Editura Hamangiu

Drept civil. Persoanele - Ovidiu Ungureanu, Calina Jugastru - Editura Hamangiu

Drept civil. Persoanele - Cercel Sevastian, Dogaru Ion - Editura C.H. Beck

Drept civil. Persoanele. Editia 2 - Chelaru Eugen - Editura C.H. Beck

Drept civil. Succesiunile, editia a II-a - Bacaci Alexandru, Comanita Gheorghe - Editura C.H. Beck

Drept civil. Teoria generala a obligatiilor - Constantin Statescu, Corneliu Bîrsan - Editura Hamangiu

Drept civil. institutii de drept civil - Curs selectiv pentru licenta - Editia a II-a - Veronica Stoica, Nicolae Puscas, Petrica Trusca - Editura Universul Juridic

Drept succesoral - Genoiu Ilioara - Editura CH Beck

Dreptul contractelor - Patulea Vasile, Stancu Gheorghe - Editura C.H. Beck

Dreptul de proprietate si alte drepturi reale VOL I - Patrimoniul. Dreptul de proprietate (2008) - Vasile Patulea, Corneliu Turianu - Editura Wolters Kluwer

Dreptul de proprietate si alte drepturi reale VOL II - Dreptul de proprietate publica, dreptul de proprietate privata, apararea dreptului de proprietate, publicitatea imobiliara (2008) - Vasile Patulea, Corneliu Turianu - Editura Wolters Kluwer

Dreptul de proprietate si alte drepturi reale Vol. III - Uzufructul, uzul, abitatia, servitutile si superficia (2008) - Vasile Patulea, Corneliu Turianu - Editura Wolters Kluwer

Institutii de drept civil – Curs selectiv pentru examenul de licenta 2007-2008 - Turianu Corneliu - Editura Universitara

Institutii de drept civil - Curs selectiv pentru licenta 2006/2007 - Camelia Toader, Marian Nicolae, Romeo Popescu, Bogdan Dumitrache - Editura Universul Juridic

Nulitatea actului juridic civil - Gabriela Florescu - Editura Hamangiu

Raspunderea civila delictuala obiectiva - Boila Lacrima Rodica - Editura C.H. Beck

Raspunderea civila delictuala subiectiva - Boila Lacrima Rodica - Editura CH Beck

Tratat de Drept civil - Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu - Editura Hamangiu

Tratat de drept civil roman. Partea generala, volumul I - Lupan Ernest, Sabau-Pop Ioan - Editura C.H. Beck

Tratat de drept civil roman. Volumul II. Persoanele. Editia I - Lupan Ernest, Sabau-Pop Ioan - Editura C.H. Beck

Tratat de drept civil. Contracte speciale. Volumul I. Vanzarea si schimbul - Chirica Dan - Editura C.H. Beck

Tratat de drept civil. Obligatiile. Regimul juridic general, vol. I - Pop Liviu - Editura C.H. Beck

Uzucapiunea - Daniela Dima - Editura Hamangiu

Uzucapiunea în dreptul civil român - Eugen Rosioru - Editura Hamangiu

Drept civil. Dreptul de proprietate si alte drepturi reale - I. P. Filipescu, A. I. Filipescu - Editura Universul Juridic

Tratat de drept civil - Contracte speciale - VOL. III - Francisc Deak - Editura Universul Juridic

Tratat de publicitate imobiliara - 2 volume - Marian Nicolae - Editura Universul Juridic

Curs de drept succesoral - Ioan Popa - Editura Universul Juridic

Tratat de drept civil - Contracte speciale - Vol. I - Francisc Deak - Editura Universul Juridic

Tratat de drept civil - Contracte speciale - Vol. II - Francisc Deak - Editura Universul Juridic