Noul Cod civil al Romaniei - proiect - 2009 - Cartea V

Prima pagina
Stiri
Drept Comunitar
Spatiul Schengen
Fonduri Europene
Moneda Euro
Impactul Aderarii
Procesul de Aderare
Burse in Europa
Joburi in Europa
Legaturi
Forum
Newsletter
Publicitate
Ajutor
Contact

DOSARE


Legaturi pe site

Istoric UE

Institutii

Organe

Bibliografie

PHARE

ISPA

SAPARD

Tratatul de Aderare

Constitutia Europeana

Tratatele Europene



Legaturi pe net

Uniunea Europeana

Guvernul Roman

Ministerul integrarii

Ministerul Afacerilor Externe

Institutul European

Titlul V
Executarea obligatiilor

Capitolul I
Plata

Sectiunea 1
Dispozitii generale

Notiune

Art.1481 – (1) Obligatia se stinge prin plata atunci când prestatia datorata este executata de bunavoie.
(2) Plata consta în remiterea unei sume de bani sau, dupa caz, în executarea oricarei alte prestatii care constituie obiectul însusi al obligatiei.

Temeiul platii
Art.1482 – Orice plata presupune o datorie.

Plata obligatiei naturale
Art.1483 – Restituirea nu este admisa în privinta obligatiilor naturale care au fost executate de bunavoie.

Sectiunea a 2-a
Subiectele platii

Persoanele care pot face plata
Art.1484 – Plata poate sa fie facuta de orice persoana, chiar daca este un tert în raport cu acea obligatie.

Plata facuta de un incapabil
Art.1485 – Debitorul care a executat prestatia datorata nu poate cere restituirea invocând incapacitatea sa la data executarii.

Plata obligatiei de catre un tert
Art.1486 – (1) Creditorul este dator sa refuze plata oferita de tert daca debitorul l-a încunostintat în prealabil ca se opune la aceasta, cu exceptia cazului în care un asemenea refuz l-ar prejudicia pe creditor.
(2) În celelalte cazuri, creditorul nu poate refuza plata facuta de un tert decât daca natura obligatiei sau conventia partilor impune ca obligatia sa fie executata numai de debitor.
(3) Plata facuta de un tert stinge obligatia daca este facuta pe seama debitorului. În acest caz, tertul nu se subroga în drepturile creditorului platit decât în cazurile si conditiile prevazute de lege.
(4) Dispozitiile prezentului capitol privind conditiile platii se aplica în mod corespunzator atunci când plata este facuta de un tert.

Persoanele care pot primi plata
Art.1487 – Plata trebuie facuta creditorului, reprezentantului sau, legal sau conventional, persoanei indicate de acesta ori persoanei autorizate de instanta sa o primeasca.

Plata facuta unui incapabil
Art.1488 – Plata facuta unui creditor care este incapabil de a o primi nu libereaza pe debitor decât în masura în care profita creditorului.

Plata facuta unui tert
Art.1489 – (1) Plata facuta unei alte persoane decât cele mentionate la art.1487 este totusi valabila daca:
a) este ratificata de creditor;
b) cel care a primit plata devine ulterior titularul creantei;
c) a fost facuta celui care a pretins plata în baza unei chitante liberatorii semnate de creditor.
(2) Plata facuta în alte conditii decât cele mentionate la alin.(1) stinge obligatia numai în masura în care profita creditorului.

Plata facuta unui creditor aparent
Art.1490 – (1) Plata facuta cu buna-credinta unui creditor aparent este valabila, chiar daca ulterior se stabileste ca acesta nu era adevaratul creditor.
(2) Creditorul aparent este tinut sa restituie adevaratului creditor plata primita, potrivit regulilor stabilite pentru restituirea prestatiilor.

Plata bunurilor indisponibilizate
Art.1491 – Plata facuta cu nesocotirea unui sechestru, a unei popriri ori a unei opozitii formulate, în conditiile legii, pentru a opri efectuarea platii de catre debitor nu îi împiedica pe creditorii care au obtinut luarea unei asemenea masuri sa ceara din nou plata. În acest caz, debitorul pastreaza dreptul de regres împotriva creditorului care a primit plata nevalabil facuta.

Sectiunea a 3-a
Conditiile platii

Diligenta ceruta în executarea obligatiilor
Art.1492 – (1) Debitorul este tinut sa-si execute obligatiile cu diligenta pe care un bun proprietar o depune în administrarea bunurilor sale, afara de cazul în care prin lege sau prin contract s-ar dispune altfel.
(2) În cazul unor obligatii inerente unei activitati profesionale, diligenta se apreciaza tinând seama de natura activitatii exercitate.

Obligatiile de mijloace si de rezultat
Art.1493 – (1) În cazul obligatiei de rezultat, debitorul este tinut sa procure creditorului rezultatul promis.
(2) În cazul obligatiilor de mijloace, debitorul este tinut sa foloseasca toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis.
(3) Pentru a stabili daca o obligatie este de mijloace sau de rezultat, se va tine seama îndeosebi de:
a) modul în care obligatia este stipulata în contract;
b) existenta si natura contraprestatiei si celelalte elemente ale contractului;
c) gradul de risc pe care îl presupune atingerea rezultatului;
d) influenta pe care cealalta parte o are asupra executarii obligatiei.

Obligatia de a preda bunuri individual determinate
Art.1494 – (1) Debitorul unui bun individual determinat este liberat prin predarea acestuia în starea în care se gaseste în momentul platii, afara de cazul în care deteriorarile pe care bunul le-a suferit îi sunt imputabile debitorului ori au survenit în timp ce acesta se afla în întârziere.
(2) Daca însa, la data executarii, debitorul nu este titularul dreptului ce trebuia transmis ori cedat sau, dupa caz, nu poate dispune de acesta în mod liber, obligatia debitorului nu se stinge, dispozitiile art.1242 aplicându-se în mod corespunzator.

Obligatia de a stramuta proprietatea
Art.1495 – (1) Obligatia de a stramuta proprietatea cuprinde si pe aceea de a preda lucrul si de a-l conserva pâna la predare.
(2) În ceea ce priveste imobilele înscrise în cartea funciara, obligatia de a stramuta proprietatea cuprinde si pe aceea de a preda înscrisurile necesare pentru efectuarea înscrierii.

Cedarea actiunilor
Art.1496 – Daca bunul a pierit, s-a pierdut sau a fost scos din comert, fara culpa debitorului, acesta este dator sa cedeze creditorului drepturile sau actiunile în despagubire pe care le are cu privire la bunul respectiv.

Obligatia de a preda un bun
Art.1497 – Obligatia de a preda un bun individual determinat cuprinde si pe aceea de a-l conserva pâna la predare.

Obligatia de a da bunuri de gen
Art.1498 – Daca obligatia are ca obiect bunuri de gen, debitorul are dreptul sa aleaga bunurile ce vor fi predate. El nu este, însa, liberat decât prin predarea unor bunuri de calitate cel putin medie.

Obligatia de a constitui o garantie
Art.1499 – Cel care este tinut sa constituie o garantie, fara ca modalitatea si forma acesteia sa fie determinate, poate oferi, la alegerea sa, o garantie reala sau personala ori alta garantie suficienta.

Obligatia de a da o suma de bani
Art.1500 – (1) Debitorul unei sume de bani este liberat prin remiterea catre creditor a sumei nominale datorate.
(2) Plata se poate face prin orice mijloc folosit în mod obisnuit în locul unde aceasta trebuie efectuata.
(3) Cu toate acestea, creditorul care accepta în conditiile alin.(2) un cec ori un alt angajament de plata este prezumat ca o face numai cu conditia ca acel instrument sa fie onorat.

Dobânzile sumelor de bani
Art.1501 – (1) Dobânda este cea convenita de parti sau, în lipsa, în cea stabilita de lege.
(2) Dobânzile scadente produc ele însele dobânzi numai atunci când legea sau contractul, în limitele permise de lege, o prevede ori, în lipsa, atunci când sunt cerute în instanta. În acest din urma caz, dobânzile astfel produse se calculeaza numai de la data cererii.

Plata partiala
Art.1502 – (1) Creditorul poate refuza sa primeasca o executare partiala, chiar daca prestatia ar fi divizibila.
(2) Cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de faptul executarii partiale sunt în sarcina debitorului, chiar si atunci când creditorul accepta o asemenea executare.

Plata facuta cu bunul altuia
Art.1503 – (1) Atunci când, în executarea obligatiei sale, debitorul preda un bun care nu-i apartine sau de care nu poate dispune, el nu poate cere creditorului restituirea bunului predat decât daca se angajeaza sa execute prestatia datorata cu un alt bun de care acesta poate dispune.
(2) Creditorul de buna-credinta poate, însa, restitui bunul primit si solicita, daca este cazul, daune-interese pentru repararea prejudiciului suferit.

Executarea întocmai a obligatiei
Art.1504 – (1) Debitorul nu se poate libera executând o alta prestatie decât cea datorata, chiar daca valoarea prestatiei oferite ar fi egala sau mai mare, decât daca creditorul consimte la aceasta. În acest din urma caz, obligatia se stinge atunci când noua prestatie este efectuata.
(2) Daca prestatia oferita în schimb consta în transferul proprietatii sau al unui alt drept, debitorul este tinut de garantia contra evictiunii si de garantia contra viciilor lucrului, potrivit regulilor aplicabile în materia vânzarii, cu exceptia cazului în care creditorul prefera sa ceara prestatia initiala si repararea prejudiciului. În aceste cazuri, garantiile oferite de terti nu renasc.

Cesiunea de creanta în locul executarii
Art.1505 – (1) Atunci când, în locul prestatiei initiale, este cedata o creanta, obligatia se stinge în momentul satisfacerii creantei cedate, daca din vointa partilor nu rezulta contrariul.
(2) Dispozitiile art.1596 ramân aplicabile.

Locul platii
Art.1506 – (1) În lipsa unei stipulatii contrare ori daca locul platii nu se poate stabili potrivit naturii prestatiei sau în temeiul contractului, al practicilor stabilite între parti ori al uzantelor:
a) obligatiile banesti trebuie executate la domiciliul sau, dupa caz, sediul creditorului de la data platii;
b) obligatia de a preda un lucru individual determinat trebuie executata în locul în care bunul se afla la data încheierii contractului;
c) celelalte obligatii se executa la domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului la data încheierii contractului.
(2) Cu conditia de a-l notifica în prealabil pe creditor, debitorul poate solicita ca obligatia sa fie executata la domiciliul sau, dupa caz, sediul sau daca schimbarea domiciliului creditorului face obligatia substantial mai oneroasa.

Data platii
Art.1507 – (1) În lipsa unui termen stipulat de parti sau determinat în temeiul contractului, al practicilor stabilite între acestea ori al uzantelor, obligatia trebuie executata de îndata.
(2) Instanta poate stabili un termen atunci când natura prestatiei sau locul unde urmeaza sa se faca plata o impune.

Plata anticipata
Art.1508 – (1) Debitorul este liber sa execute obligatia chiar înaintea scadentei daca partile nu au convenit contrariul ori daca acesta nu rezulta din natura contractului sau din împrejurarile în care a fost încheiat.
(2) Cu toate acestea, creditorul poate refuza executarea anticipata daca are un interes legitim ca plata sa fie facuta la scadenta.
(3) În toate cazurile, cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de faptul executarii anticipate a obligatiei sunt în sarcina debitorului.

Data platii prin virament bancar
Art.1509 – Daca plata se face prin virament bancar pe baza unui ordin de plata irevocabil, data platii este aceea la care banca platitoare debiteaza contul debitorului cu suma corespunzatoare datoriei sale.

Cheltuielile platii
Art.1510 – Cheltuielile platii sunt în sarcina debitorului, în lipsa de stipulatie contrara.

Sectiunea a 4-a
Dovada platii

Chitanta liberatorie
Art.1511 – (1) Cel care plateste are dreptul la o chitanta liberatorie precum si, daca este cazul, la remiterea înscrisului original al creantei.
(2) Cheltuielile întocmirii chitantei sunt în sarcina debitorului, în lipsa de stipulatie contrara.
(3) În cazul în care creditorul refuza, în mod nejustificat, sa elibereze chitanta, debitorul are dreptul sa suspende plata.

Prezumtia executarii prestatiei accesorii
Art.1512 – Chitanta în care se consemneaza primirea prestatiei principale face sa se prezume, pâna la proba contrara, executarea prestatiilor accesorii.

Prezumtia executarii obligatiilor succesive
Art.1513 – Chitanta data pentru primirea uneia dintre prestatiile periodice care fac obiectul obligatiei face sa se prezume, pâna la proba contrara, executarea prestatiilor devenite scadente anterior.

Remiterea înscrisului original al creantei
Art.1514 – (1) Remiterea voluntara a înscrisului original constatator al creantei, facuta de creditor catre debitor, unul din codebitori sau fideiusor, naste prezumtia stingerii obligatiei prin plata. Proba contrara revine celui interesat sa dovedeasca stingerea obligatiei pe alta cale.
(2) Daca înscrisul original remis voluntar este întocmit în forma autentica, creditorul are dreptul sa probeze ca obligatia nu a fost stinsa.
(3) Se prezuma, pâna la proba contrara, ca intrarea persoanelor mentionate la alin.(1) în posesia înscrisului original al creantei s-a facut printr-o remitere voluntara din partea creditorului.

Plata prin virament bancar
Art.1515 – (1) Daca plata se face prin virament bancar, ordinul de plata irevocabil semnat de debitor si vizat de banca platitoare prezuma efectuarea platii, pâna la proba contrara.
(2) Debitorul are oricând dreptul sa solicite bancii creditorului o confirmare, în scris, a efectuarii platii prin virament. Aceasta confirmare face dovada plata.

Liberarea garantiilor
Art.1516 – Daca partile nu au convenit ca garantiile vor asigura executarea unei alte obligatii, creditorul care a primit plata trebuie sa consimta la liberarea bunurilor afectate de garantiile reale constituite pentru satisfacerea creantei sale, precum si sa restituie bunurile detinute în garantie, daca este cazul.

Sectiunea a 5-a
Imputatia platii

Imputatia facuta de debitor
Art.1517 – (1) Debitorul mai multor datorii care au ca obiect bunuri de acelasi fel are dreptul sa indice, atunci când plateste, datoria pe care întelege sa o execute. Plata se imputa mai întâi asupra cheltuielilor, apoi asupra dobânzilor si, la urma, asupra capitalului.
(2) Debitorul nu poate, fara consimtamântul creditorului, sa impute plata asupra unei datorii care nu este înca exigibila cu preferinta fata de o datorie scadenta, cu exceptia cazului în care s-a prevazut ca debitorul poate plati anticipat.
(3) În cazul platii efectuate prin virament bancar, debitorul face imputatia prin mentiunile corespunzatoare consemnate de el pe ordinul de plata.

Imputatia facuta de creditor
Art.1518 – (1) În lipsa unei indicatii din partea debitorului, creditorul poate, într-un termen rezonabil dupa ce a primit plata, sa indice debitorului datoria asupra careia aceasta se va imputa. Creditorul nu poate imputa plata asupra unei datorii neexigibile ori litigioase.
(2) Atunci când creditorul remite debitorului o chitanta liberatorie, el este dator sa faca imputatia prin acea chitanta.

Imputatia legala
Art.1519 – (1) Daca nici una din parti nu face imputatia platii, vor fi aplicate, în ordine, urmatoarele reguli :
a) plata se imputa cu prioritate asupra datoriilor devenite scadente;
b) se vor considera stinse, în primul rând, datoriile negarantate sau cele pentru care creditorul are cele mai putine garantii;
c) imputatia se va face mai întâi asupra datoriilor mai oneroase pentru debitor;
d) daca toate datoriile sunt deopotriva scadente, precum si, în egala masura, garantate si oneroase, se vor stinge datoriile mai vechi;
e) în lipsa tuturor criteriilor mentionate la lit.a) - d), imputatia se va face proportional cu valoarea datoriilor.
(2) În toate cazurile, plata se va imputa mai întâi asupra cheltuielilor de judecata si executare, apoi asupra ratelor, dobânzilor si penalitatilor, în ordinea cronologica a scadentei acestora, si, în final, asupra capitalului, daca partile nu convin altfel.

Sectiunea a 6-a
Întârzierea creditorului

Punerea în întârziere a creditorului
Art.1520 – Creditorul poate fi pus în întârziere atunci când refuza, în mod nejustificat, plata oferita în mod corespunzator sau când refuza sa îndeplineasca actele pregatitoare fara de care debitorul nu îsi poate executa obligatia.

Efectele punerii în întârziere a creditorului
Art.1521 – (1) Creditorul pus în întârziere preia riscul imposibilitatii de executare a obligatiei, iar debitorul nu este tinut sa restituie fructele culese dupa punerea în întârziere.
(2) Creditorul poate raspunde pentru prejudiciile cauzate prin întârziere ca si pentru cheltuielile de conservare a bunului datorat.

Drepturile debitorului

Art.1522 – Debitorul poate consemna bunul pe cheltuiala si riscurile creditorului, liberându-se astfel de obligatia sa.
Procedura
Art.1523 – Procedura ofertei de plata si a consemnatiunii este prevazuta de Codul de procedura civila.

Vânzarea publica
Art.1524 – (1) Daca natura bunului sau a afacerii fac imposibila consemnarea, daca bunul este perisabil sau daca depozitarea lui necesita costuri de întretinere ori cheltuieli considerabile, debitorul poate porni vânzarea publica a bunului si poate consemna pretul, notificând în prealabil creditorului si primind încuviintarea instantei judecatoresti.
(2) Daca bunul este cotat la bursa sau pe o alta piata organizata, daca are un pret curent sau are o valoare prea mica fata de cheltuielile unei vânzari publice, instanta poate încuviinta vânzarea bunului fara notificarea creditorului.

Retragerea bunului consemnat
Art.1525 – Debitorul are dreptul sa retraga bunul consemnat, cât timp creditorul nu a declarat ca accepta consemnarea sau aceasta nu a fost validata de instanta. Creanta renaste cu toate accesoriile sale, din momentul retragerii bunului.

Capitolul II
Executarea silita a obligatiilor

Sectiunea 1
Dispozitii generale

Drepturile creditorului
Art.1526 – (1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiei.
(2) Atunci când, fara justificare, debitorul nu-si executa obligatia si se afla în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa si fara a pierde dreptul la daune-interese, daca i se cuvin:
1. sa ceara sau, dupa caz, sa treaca la executarea silita a obligatiei;
2. sa obtina, daca obligatia este contractuala, rezolutiunea sau rezilierea contractului ori, dupa caz, reducerea propriei obligatii corelative;
3. sa foloseasca, când este cazul, orice alt mijloc prevazut de lege pentru realizarea dreptului sau.

Neexecutarea imputabila creditorului
Art.1527 – O parte nu poate invoca neexecutarea obligatiilor celeilalte parti în masura în care neexecutarea este cauzata de propria actiune sau omisiune.

Raspunderea debitorului
Art.1528 – (1) Daca prin lege nu se dispune altfel, debitorul raspunde personal de îndeplinirea obligatiilor sale.
(2) Raspunderea debitorului poate fi limitata numai în cazurile si conditiile prevazute de lege.

Raspunderea pentru fapta tertilor
Art.1529 – Daca partile nu convin altfel, debitorul raspunde pentru prejudiciile cauzate din culpa persoanei de care se foloseste pentru executarea obligatiilor contractuale.

Raspunderea tertilor
Art.1530 – Creditorul poate urmari si bunurile care apartin tertilor, daca acestea sunt afectate pentru plata datoriilor debitorului ori au facut obiectul unor acte juridice care au fost revocate ca fiind încheiate în frauda creditorului.

Sectiunea a 2-a
Punerea în întârziere a debitorului

Feluri
Art.1531 - Punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului.

Punerea în întârziere de catre creditor
Art.1532 – (1) Debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisa prin care creditorul îi solicita executarea obligatiei, fie prin cererea de chemare în judecata.
(2) Daca prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunica debitorului prin executor judecatoresc sau prin orice alt mijloc care asigura dovada comunicarii.
(3) Prin notificare trebuie sa se acorde debitorului un termen de executare suficient, tinând seama de natura obligatiei si de împrejurari. Daca prin notificare nu se acorda un asemenea termen, debitorul poate sa execute obligatia într-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicarii notificarii.
(4) Pâna la expirarea termenului prevazut la alin.(3) creditorul poate suspenda executarea propriei obligatii, poate cere daune-interese însa nu poate exercita celelalte drepturi prevazute la art.1530, daca prin lege nu se prevede altfel. Cu toate acestea, creditorul poate exercita aceste drepturi daca debitorul îl informeaza ca nu va executa obligatiile în termenul stabilit sau daca, la expirarea termenului, obligatia nu a fost executata.
(5) Cererea de chemare în judecata formulata de creditor, fara ca anterior debitorul sa fi fost pus în întârziere, confera debitorului dreptul de a executa obligatia într-un termen rezonabil, calculat de la data când cererea i-a fost comunicata. Daca obligatia este executata în acest termen, cheltuielile de judecata ramân în sarcina creditorului.

Întârzierea de drept în executarea obligatiei
Art.1533 – (1) Debitorul se afla de drept în întârziere atunci când s-a stipulat ca simpla scurgere a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect.
(2) De asemenea, debitorul se afla de drept în întârziere în cazurile anume prevazute de lege, precum si atunci când:
a) obligatia nu putea fi executata în mod util decât într-un anumit timp, ce debitorul a lasat sa treaca sau când nu a executat-o imediat, desi exista urgenta;
b) prin fapta sa, debitorul a facut imposibila executarea în natura a obligatiei sau când a încalcat o obligatie de a nu face;
c) debitorul si-a manifestat în mod neîndoielnic fata de creditor intentia de a nu executa obligatia sau când, fiind vorba de o obligatie cu executare succesiva, refuza ori neglijeaza sa-si execute obligatia în mod repetat;
d) nu a fost executata obligatia de a plati o suma de bani, asumata în cursul activitatii unei întreprinderi;
e) obligatia se naste din savârsirea unei fapte ilicite extracontractuale.
(3) În cazurile prevazute la alin.(1) si (2) daca obligatia devine scadenta dupa decesul debitorului, mostenitorii acestuia nu sunt în întârziere decât dupa trecerea a opt zile de la data la care creditorul i-a notificat.
(4) Cazurile în care debitorul se afla de drept în întârziere trebuie dovedite de creditor. Orice declaratie sau stipulatie contrara se considera nescrisa.

Oferta de executare
Art.1534 – Debitorul nu este în întârziere daca a oferit, când se cuvenea, prestatia datorata, chiar fara a respecta formalitatile prevazute de art.1520–1525, însa creditorul a refuzat, fara temei legitim, sa o primeasca.

Efectele întârzierii debitorului
Art.1535 - Debitorul raspunde, de la data la care se afla în întârziere, pentru orice pierdere cauzata de un caz fortuit, cu exceptia situatiei în care cazul fortuit îl libereaza pe debitor de însasi executarea obligatiei.

Cazul obligatiilor solidare
Art.1536 – (1) Notificarea prin care creditorul pune în întârziere pe unul dintre codebitorii solidari produce efecte si în privinta celorlalti.
(2) Notificarea facuta de unul dintre creditorii solidari produce, tot astfel, efecte si în privinta celorlalti creditori.

Sectiunea a 3-a
Executarea silita în natura

Dreptul la executarea în natura
Art.1537 – (1) Creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul sa fie constrâns sa execute obligatia în natura, cu exceptia cazului în care o asemenea executare este imposibila.
(2) Dreptul la executare în natura cuprinde, daca este cazul, dreptul la repararea sau înlocuirea bunului, precum si orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasa.

Executarea pe cheltuiala debitorului
Art.1538 – (1) În cazul neexecutarii unei obligatii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, sa execute el însusi ori sa faca sa fie executata obligatia.
(2) Cu exceptia cazului în care debitorul este de drept în întârziere, creditorul poate sa exercite acest drept numai daca îl înstiinteaza pe debitor fie odata cu punerea în întârziere, fie ulterior acesteia.

Încalcarea obligatiei de a nu face
Art.1539 – În cazul neexecutarii obligatiei de a nu face, creditorul poate cere instantei încuviintarea sa înlature ori sa ridice ceea ce debitorul a facut cu încalcarea obligatiei, pe cheltuiala debitorului, în limita stabilita prin hotarâre judecatoreasca.

Sectiunea a 4-a
Executarea prin echivalent

§1. Dispozitii generale

Dreptul la daune-interese
Art.1540 - Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat si care este consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei.

§2. Prejudiciul

I. Evaluarea prejudiciului

Repararea integrala
Art.1541 – (1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutarii.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea prejudiciului, se tine seama de reducerea unor cheltuieli sau de evitarea unor pierderi de catre creditor ca urmare a neexecutarii obligatiei.
(3) Creditorul are dreptul si la repararea prejudiciului nepatrimonial.

Caracterul cert al prejudiciului
Art.1542 – (1) La stabilirea daunelor-interese se tine seama de prejudiciile viitoare, atunci când acestea sunt certe.
(2) Pierderea unei sanse poate fi reparata în masura probabilitatii sale de realizare.
(3) Prejudiciul al carui cuantum nu poate fi stabilit cu certitudine se determina de instanta de judecata.

Previzibilitatea prejudiciului
Art.1543 – Debitorul raspunde numai pentru prejudiciile pe care le-a prevazut sau pe care putea sa le prevada ca urmare a neexecutarii la momentul încheierii contractului, afara de cazul în care neexecutarea este intentionata ori se datoreaza culpei grave a acestuia. Chiar si în acest din urma caz, daunele-interese nu cuprind decât ceea ce este consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei.

Prejudiciul imputabil creditorului
Art.1544 – (1) Daca, prin fapta sau omisiunea sa culpabila, creditorul a contribuit la producerea prejudiciului, despagubirile datorate de debitor se vor diminua în mod corespunzator. Aceasta dispozitie se aplica si atunci când prejudiciul este cauzat în parte de un eveniment al carui risc a fost asumat de creditor.
(2) Debitorul nu datoreaza despagubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar fi putut evita cu o minima diligenta. Creditorul poate însa recupera cheltuielile rezonabile facute în vederea limitarii prejudiciului.

Daunele moratorii în cazul obligatiilor banesti
Art.1545 – (1) În cazul în care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pâna în momentul platii, în cuantumul convenit de parti sau, în lipsa, în cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii platii ar fi mai mic.
(2) Daca, înainte de scadenta, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legala, daunele moratorii sunt datorate în acelasi cuantum.
(3) Creditorul are dreptul, în plus, la daune-interese pentru orice prejudiciu suplimentar pe care l-a suferit din cauza neexecutarii.

Daune moratorii în cazul obligatiilor de a face
Art.1546 – În cazul altor obligatii decât cele având ca obiect plata unei sume de bani, executarea cu întârziere da întotdeauna dreptul la daune-interese egale cu dobânda legala, calculata, de la data la care debitorul este în întârziere asupra echivalentului în bani al obligatiei, cu exceptia cazului în care s-a stipulat o clauza penala ori creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de întârzierea în executarea obligatiei.

Dovada prejudiciului
Art.1547 – Dovada neexecutarii obligatiei nu îl scuteste pe creditor de proba prejudiciului, cu exceptia cazului în care prin lege sau prin conventia partilor se prevede altfel.

II. Clauza penala si arvuna

Clauza penala
Art.1548 – (1) Clauza penala este aceea prin care partile evalueaza anticipat daunele-interese, stipulând ca debitorul se obliga la o anumita prestatie în cazul neexecutarii obligatiei principale.
(2) În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silita în natura a obligatiei principale, fie clauza penala.
(3) Debitorul nu se poate libera oferind despagubirea convenita.
(4) Creditorul poate cere executarea clauzei penale fara a fi tinut sa dovedeasca vreun prejudiciu.
(5) Dispozitiile privitoare la clauza penala sunt aplicabile conventiei prin care creditorul este îndreptatit ca, în cazul rezolutiunii sau rezilierii contractului din culpa debitorului, sa pastreze plata partiala facuta de acesta din urma. Sunt exceptate dispozitiile privitoare la arvuna.

Cumulul penalitatii cu executarea în natura
Art.1549 – Creditorul nu poate cere atât executarea în natura, cât si plata penalitatii, afara de cazul în care penalitatea a fost stipulata pentru neexecutarea obligatiilor la timp sau în locul stabilit. În acest caz, creditorul poate cere atât executarea contractului, cât si a penalitatii, daca nu renunta la acest drept sau daca nu accepta, fara rezerve, executarea obligatiei.

Nulitatea clauzei penale
Art.1550 – (1) Nulitatea obligatiei principale atrage pe aceea a clauzei penale. Nulitatea clauzei penale nu atrage pe aceea a obligatiei principale.
(2) Penalitatea nu poate fi ceruta atunci când executarea obligatiei a devenit imposibila din cauze neimputabile debitorului.

Reducerea clauzei penale
Art.1551 – (1) Instanta nu poate reduce penalitatea decât atunci când:
a) obligatia principala a fost executata în parte si aceasta executare a profitat creditorului;
b) penalitatea este vadit excesiva fata de prejudiciul ce putea fi prevazut de parti la încheierea contractului.
(2) În cazul prevazut la alin.(1) lit.b), clauza penala, astfel redusa, trebuie sa ramâna superioara obligatiei principale.
(3) Orice stipulatie contrara se considera nescrisa.

Obligatia principala indivizibila
Art.1552 – Atunci când obligatia principala este indivizibila, fara a fi solidara, iar neexecutarea acesteia rezulta din fapta unuia dintre codebitori, penalitatea poate fi ceruta fie în totalitate celui care nu a executat, fie celorlalti codebitori, fiecaruia pentru partea sa. Acestia pastreaza dreptul de regres în contra celui care a provocat neexecutarea.

Obligatia principala divizibila
Art.1553 – (1) Atunci când obligatia principala este divizibila, penalitatea este, de asemenea, divizibila, fiind suportata numai de codebitorul care este vinovat de neexecutare si numai pentru partea de care acesta este tinut.
(2) Dispozitiile alin.(1) nu se aplica atunci când clauza penala a fost stipulata pentru a împiedica o plata partiala, iar unul dintre codebitori a împiedicat executarea obligatiei în totalitate. În acest caz, întreaga penalitate poate fi ceruta acestuia din urma, iar de la ceilalti codebitori numai proportional cu partea fiecaruia din datorie, fara a limita regresul acestora împotriva celui care nu a executat obligatia.

Arvuna confirmatorie
Art.1554 – (1) Daca, la momentul încheierii contractului, o parte da celeilalte, cu titlu de arvuna, o suma de bani sau alte bunuri fungibile, în caz de executare arvuna trebuie imputata asupra prestatiei datorate sau, dupa caz, restituita.
(2) Daca partea care a dat arvuna nu executa obligatia, cealalta parte poate denunta contractul, retinând arvuna. Atunci când neexecutarea provine de la partea care a primit arvuna, cealalta parte poate denunta contractul si poate cere dublul acesteia.
(3) Daca partea care nu este în culpa prefera sa ceara executarea sau rezolutiunea contractului, repararea prejudiciului se face potrivit dreptului comun.

Arvuna cu clauza de dezicere
Art.1555 – Daca în contract este stipulat expres dreptul uneia dintre parti sau dreptul ambelor parti de a se dezice de contract, cel care denunta contractul pierde arvuna data sau, dupa caz, trebuie sa restituie dublul celei primite.

Restituirea arvunei
Art.1556 – Arvuna se restituie când contractul înceteaza din cauze ce nu atrag raspunderea vreuneia dintre parti.

§3. Culpa debitorului

Vinovatia debitorului
Art.1557 – Debitorul este tinut sa repare prejudiciile cauzate din culpa sa.

Prezumtia de culpa
Art.1558 – Culpa debitorului unei obligatii contractuale se prezuma prin simplul fapt al neexecutarii.

Sectiunea a 5-a
Rezolutiunea, rezilierea si reducerea prestatiilor

Dreptul la rezolutiune sau reziliere

Art.1559 – (1) Daca nu cere executarea silita a obligatiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezolutiunea contractului sau, în cazul unui contract cu executare succesiva, la rezilierea acestuia, precum si la daune-interese, daca i se cuvin.
(2) Rezolutiunea poate avea loc numai pentru o parte a contractului, atunci când executarea sa este divizibila.
(3) Rezolutiunea sau rezilierea poate fi judiciara sau unilaterala.
(4) Daca nu se prevede altfel, dispozitiile referitoare la rezolutiune se aplica si în cazul rezilierii.

Reducerea prestatiilor
Art.1560 – (1) Creditorul nu are dreptul la rezolutiune atunci când neexecutarea este de mica însemnatate, afara numai daca, fiind vorba de o obligatie cu executare succesiva, neexecutarea are caracter repetat. Orice stipulatie contrara este considerata nescrisa.
(2) El are însa dreptul la reducerea proportionala a prestatiei sale daca, dupa împrejurari, aceasta este posibila.
(3) Daca reducerea prestatiilor nu poate avea loc, creditorul nu are dreptul decât la daune-interese.

Rezolutiunea unilaterala
Art.1561 – (1) Rezolutiunea sau rezilierea contractului poate avea loc prin notificarea scrisa a debitorului atunci când partile au convenit astfel, când debitorul se afla de drept în întârziere ori când acesta nu a executat obligatia în termenul fixat prin punerea în întârziere.
(2) Declaratia de rezolutiune sau de reziliere trebuie facuta în termenul de prescriptie prevazut de lege pentru actiunea corespunzatoare acestora.
(3) În cazurile prevazute de lege, declaratia de rezolutiune sau de reziliere se înscrie în cartea funciara sau, dupa caz, în alte registre publice, pentru a fi opozabila tertilor.

Rezolutiunea anticipata
Art.1562 – O parte poate cere rezolutiunea contractului daca, înainte de scadenta, este evident ca cealalta parte nu-si va executa obligatiile.

Pactul comisoriu
Art.1563 – (1) Pactul comisoriu nu este valabil decât daca prevede în mod expres obligatiile a caror neexecutare atrage rezolutiunea contractului.
(2) În cazul aratat la alin.(1), rezolutiunea sau rezilierea este subordonata punerii în întârziere a debitorului, afara de cazul în care s-a convenit ca ea va rezulta din simplul fapt al neexecutarii.
(3) Punerea în întârziere nu produce efecte decât daca indica în mod expres conditiile în care pactul comisoriu opereaza.

Efectele rezolutiunii
Art.1564 – (1) Contractul desfiintat prin rezolutiune se considera ca nu a fost niciodata încheiat. Daca prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este tinuta, în acest caz, sa restituie celeilalte parti prestatiile primite.
(2) Rezolutiunea nu produce efecte asupra clauzelor referitoare la solutionarea diferendelor ori asupra celor care sunt destinate sa produca efecte chiar în caz de rezolutiune.
(3) Contractul reziliat înceteaza doar pentru viitor.

Sectiunea a 6-a
Cauze justificate de neexecutare a obligatiilor contractuale

Ordinea executarii obligatiilor
Art.1565 – (1) Daca din conventia partilor sau din împrejurari nu rezulta contrariul, în masura în care obligatiile pot fi executate simultan, partile sunt tinute sa le execute în acest fel.
(2) În masura în care executarea obligatiei unei parti necesita o perioada de timp, acea parte este tinuta sa execute contractul prima, daca din conventia partilor sau din împrejurari nu rezulta altfel.

Exceptia de neexecutare
Art.1566 – (1) Atunci când obligatiile nascute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre parti nu executa sau nu ofera executarea obligatiei, cealalta parte poate, într-o masura corespunzatoare, sa refuze executarea propriei obligatii, afara de cazul în care din lege, din vointa partilor sau din uzante rezulta ca cealalta parte este obligata sa execute mai întâi.
(2) Executarea nu poate fi refuzata daca, potrivit împrejurarilor si tinând seama de mica însemnatate a prestatiei neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei-credinte.

Schimbarea situatiei patrimoniale a debitorului
Art.1567 – (1) Daca într-un contract sinalagmatic starea patrimoniala a unei parti îndreptateste temerea ca nu îsi va executa obligatia, cealalta parte, desi este tinuta sa execute mai întâi, poate refuza executarea propriei obligatii, cât timp prima nu îsi executa obligatia sau nu da garantii suficiente.
(2) În cazul în care obligatia nu este executata si garantia nu îi este oferita într-un termen rezonabil, cel interesat poate declara rezolutiunea contractului, chiar daca debitorul nu se afla în întârziere.

Imposibilitatea de executare
Art.1568 - (1) Atunci când imposibilitatea de executare este absoluta si permanenta si priveste o obligatie contractuala importanta, contractul este desfiintat de plin drept si fara vreo notificare, chiar din momentul producerii evenimentului fortuit. Dispozitiile art.1297 alin.(2) ramân aplicabile.
(2) Daca imposibilitatea de executare a obligatiei nu este absoluta si permanenta, creditorul poate suspenda executarea propriilor obligatii ori poate desfiinta contractul. În acest din urma caz, regulile din materia rezolutiunii sunt aplicabile în mod corespunzator.

Capitolul III
Mijloacele de protectie a drepturilor creditorului

Sectiunea 1
Masurile conservatorii

Masuri conservatorii
Art.1569 – Creditorul poate sa ia toate masurile necesare sau utile pentru conservarea drepturilor sale, precum asigurarea dovezilor, îndeplinirea unor formalitati de publicitate pe contul debitorului, exercitarea actiunii oblice ori luarea unor masuri asiguratorii.

Masuri asiguratorii
Art.1570 – Principalele masuri asiguratorii sunt sechestrul si poprirea asiguratorie. Masurile asiguratorii se iau în conformitate cu dispozitiile Codului de procedura civila.

Sectiunea a 2-a
Actiunea oblica

Notiune
Art.1571 – (1) Creditorul poate, în numele debitorului sau, sa exercite drepturile si actiunile acestuia atunci când debitorul, în prejudiciul creditorului, refuza sau neglijeaza sa le exercite.
(2) Creditorul nu va putea exercita drepturile si actiunile care sunt strâns legate de persoana debitorului.
(3) Cel împotriva caruia se exercita actiunea oblica poate opune creditorului toate mijloacele de aparare pe care le-ar fi putut opune debitorului.

Efectele admiterii actiunii oblice
Art.1572 – Hotarârea judecatoreasca de admitere a actiunii oblice profita tuturor creditorilor, fara nicio preferinta în favoarea creditorului care a exercitat actiunea.

Sectiunea a 3-a
Actiunea revocatorie

Notiune
Art.1573 – (1) Daca dovedeste un prejudiciu, creditorul poate cere sa fie declarate inopozabile, fata de el, actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul îsi creeaza sau îsi mareste o stare de insolvabilitate.
(2) Un contract cu titlu oneros sau o plata facuta în executarea unui asemenea contract poate fi declarata inopozabila numai atunci când tertul contractant ori cel care a primit plata cunostea faptul ca debitorul îsi creeaza sau îsi mareste starea de insolvabilitate.

Conditii privitoare la creanta
Art.1574 – Creanta trebuie sa fie certa la data introducerii actiunii.

Termen de prescriptie
Art.1575 – Daca prin lege nu se prevede altfel, dreptul la actiune se prescrie în termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca prejudiciul ce rezulta din actul atacat.

Efectele admiterii actiunii
Art.1576 – (1) Actul atacat va fi declarat inopozabil atât fata de creditorul care a introdus actiunea, cât si fata de toti ceilalti creditori care, putând introduce actiunea, au intervenit în cauza. Acestia vor avea dreptul de a fi platiti din pretul bunului urmarit, cu respectarea cauzelor de preferinta existente între ei.
(2) Tertul dobânditor poate pastra bunul platind creditorului caruia profita admiterea actiunii o suma de bani egala cu prejudiciul suferit de acesta din urma prin încheierea actului. În caz contrar, hotarârea judecatoreasca de admitere a actiunii revocatorii indisponibilizeaza bunul pâna la încetarea executarii silite a creantei pe care s-a întemeiat actiunea, dispozitiile privitoare la publicitatea si efectele clauzei de inalienabilitate aplicându-se în mod corespunzator.