Consiliul de Ministri (Consiliul UE) voturi

- DORITI MAI MULTE INFORMATII PRIVIND CONSILIUL UNIUNII EUROPENE ? CLICK AICI -

Votul în Consiliu se exprima de reprezentantul fiecarui stat, în ordine alfabetica prin ridicarea mâinii (procedura votului poate fi evitata de presedintia Consiliului când constata unanimitatea).
Ministrii absenti pot fi reprezentati de reprezentantii permanenti, dar dreptul de vot nu poate fi exercitat decât de un alt membru al Consiliului Uniunii pe baza unei delegari, fiecare membru neputând primi decât o delegatie. Pentru adoptarea deciziilor este necesara majoritatea simpla, calificata sau unanimitatea voturilor .
Stabilirea votului unanim sau al celui majoritar nu depinde de presedintele în exercitiu al Consiliului, care decide doar trecerea la vot, ci de dispozitiile care guverneaza diferitele sectoare de activitate ale Uniunii Europene.
Autorii tratatelor consacra 3 modalitati de a vota, si anume:
a) Majoritatea simpla.
Votul majoritatii simple este prezentat ca modalitatea de drept comun în Tratatul CE. Acest tip de vot nu este solicitat decât în cazurile limita (art. 207, §3, CE, adoptarea regulamentului interior; art.208, CE, solicitarea de studii si propuneri Comisiei; art.209, CE, fixarea statutului comitetelor; art. 284, CE, fixarea conditiilor si limitelor cererii de informatii de la Comisie; art.48, alin.2, TUE, aviz favorabil la reuniunea unei conferinte a reprezentantilor guvernelor statelor membre).
b) Majoritatea calificata.
Majoritatea calificata este modalitatea cea mai frecvent prevazuta. Calculul majoritatii calificate se face în functie de ponderea stabilita de paragraful 2, din articolul 205 CE (fostul art. 148, art. 118, §2, EURATOM), modificat ultima data de articolul 14 din Actul de aderare din 1994. Astfel, pâna la data 30 aprilie 2004, repartizarea voturilor în cadrul Consiliului era urmatoarea :
- Germania, Franta, Italia, Regatul unit aveau 10 voturi;
- Spania - 8 voturi;
- Belgia, Grecia, Olanda si Portugalia - câte 5 voturi;
- Austria si Suedia - 4 voturi, fiecare;
- Danemarca, Irlanda si Finlanda - câte 3 voturi;
- Luxemburg - 2 voturi.

Atunci când Consiliul statua asupra unei propuneri a Comisiei, din totalul celor 87 de voturi, 62 de voturi trebuiau sa fie favorabile deciziei, în cazul în care propunerea nu venea din partea Comisiei, din cele 87 de voturi posibile, pentru adoptarea deciziei erau necesare 62 de voturi favorabile a cel putin 10 state membre. În cele mai multe cazuri se vota potrivit primei formule, rezultând ca „minoritatea de blocaj" era de 26 de voturi (29%). Astfel, daca o decizie nu obtinea decât 62 de voturi, însemna ca cel putin 3 state s-au opus (doua cu câte 10 voturi si unul cu 5 voturi).
Aceasta procedura permitea statelor care beneficiaza de cele mai putine voturi sa obtina minoritatea necesara blocajului asociindu-si state care au voturi mai putine. Cele 62 de voturi necesare obtinerii deciziei implicând votul favorabil a cel putin 8 state, printre care si al celor care aveau cel mai mare numar de voturi, ceea ce corespundea cu majoritatea populatiei Comunitatii.
O alta formula a votului majoritar calificat prevedea adoptarea deciziei cu 2/3, votul statului interesat fiind exclus, în acest caz, majoritatea de 2/3 era de 58 de voturi din 87 posibile.
În ciuda acestor originale si bine orientate abordari conceptuale, importanta majoritatii a ramas în practica foarte mica. Motivul îl constituie practicarea de catre Franta, în anul 1965, timp de 6 luni, a „politicii scaunului gol". Problema a fost rezolvata prin "Compromisul de la Luxemburg", care prevede ca, în situatia deciziilor care se refera la interesele importante ale unui numar mare de state membre, Consiliul se va stradui, într-un interval de timp rezonabil, sa gaseasca solutii care sa poata fi adoptate de catre toti membrii, respectând atât interesele lor, cât si pe cele ale Comunitatilor .
Începând cu 1 mai 2004, data la care UE s-a extins cu 10 state, Tratatul de la Nisa, precum si Tratatul de aderare, semnat la Atena, la 16 aprilie 2003, au modificat organizarea si functionarea Consiliului. Astfel, în perioada 1 mai - 31 octombrie 2004, numarul total de voturi existent în cadrul Consiliului a fost de 124, majoritatea calificata fiind de 88 de voturi. Daca cele 15 state membre ale UE la data de 1 mai 2004 îsi pastrau numarul de voturi, celor 10 noi state membre le revenea urmatoarele voturi :
- Polonia - 8 voturi;
- Republica Ceha si Ungaria - câte 5 voturi;
- Slovacia, Lituania, Letonia, Slovenia si Estonia - 3 voturi fiecare;
- Cipru si Malta - 2 voturi.
Însa, de la 1 noiembrie 2004, numarul total de voturi este de 321, iar majoritatea calificata reprezinta 232 voturi. In aceasta situatie, repartizarea voturilor va fi dupa cum urmeaza:
- Germania, Franta, Italia si Regatul Unit - câte 29 de voturi;
- Spania si Polonia - câte 27 de voturi;
- Olanda-13 voturi;
- Grecia, Republica Ceha, Belgia, Ungaria si Portugalia – 12 voturi fiecare;
- Suedia si Austria - câte 10 voturi;
- Slovacia, Danemarca, Finlanda, Irlanda si Lituania - 7 voturi fiecare;
- Letonia, Slovenia, Estonia, Cipru si Luxemburg - 4 voturi fiecare;
- Malta 3 - voturi.
Tot de la aceasta data, statele membre care constituie majoritatea trebuie sa reprezinte cel putin 62% din populata Uniunii Europene.
Într-o Uniune cu 27 de membri, Tratatul de la Nisa si tratatul de aderare prevad un numar total de voturi de 345, cu o majoritate calificata de 225 voturi. Repartizarea voturilor ramâne neschimbata, în plus, România si Bulgaria vor avea, respectiv, 14 si 10 voturi.

- DORITI MAI MULTE INFORMATII PRIVIND CONSILIUL UNIUNII EUROPENE ? CLICK AICI -