Aspecte generale privind dreptul comunitar

Aspecte generale privind dreptul comunitar

Ordinea juridica Europeana reprezinta un ansamblu de norme si reglementari juridice cuprinse în tratatele încheiate de statele membre (tratatele constitutive, tratatele de aderare si tratatele modificatoare) de o parte si actele normative adoptate de institutiile Uniunii Europene, legitimate prin renuntarea de catre statele membre la o parte din suveranitatea lor nationala, în favoarea acestor institutii, pe de alta parte. Aceste norme si reglementari juridice au forta juridica obligatorie pe teritoriul statelor membre în întregul spatiu comunitar.
În ceea ce priveste dreptul comunitar, în literatura de specialitate au fost elaborate numeroase definitii ale dreptului comunitar european, tinând seama de elementele mai importante care îl individualizeaza.
„Dreptul comunitar poate fi definit ca fiind ansamblul normelor juridice prin care se consacra structurile, rolul si functiile institutiilor europene, precum si raporturile acestora cu institutiile nationale în îndeplinirea obiectivelor de progres si dezvoltare ale popoarelor Continentului”.
„Încercând o definire a dreptului institutional comunitar european retinem ca acesta reprezinta un ansamblu de norme juridice care, continute în tratate sau elaborate de institutii, urmaresc ca scop principal înfiintarea si buna functionare a Comunitatilor Europene (în prezent Uniunea Europeana)” .
„Dreptul comunitar reprezinta ansamblul de norme juridice care impun statelor membre reguli de urmat în vederea realizarii obiectivelor pe care Comunitatile Europene le au de îndeplinit. Aceste norme sunt cuprinse în tratate sau sunt emise de institutii, obiectul lor fiind Comunitatile si exercitarea competentelor lor. Ca atare, dreptul comunitar este un drept supranational care în toate situatiile are întâietate fata de dreptul national al fiecarei tari membre” .
În alte lucrari de specialitate, cum sunt „Tratatul de drept comunitar general” elaborat de Viorel Marcu si Nicoleta Diaconu, precum si „Dreptul comunitar” semnat de Octavian Manolache, se fac importante diferentieri între dreptul institutional comunitar si dreptul comunitar general. Astfel, se arata ca dreptul institutional comunitar este format din ansamblul normelor juridice cuprinse în tratatele constitutive, în tratatele de modificare a acestora si în alte tratate internationale, care au ca scop înfiintarea comunitatilor europene, stabilirea structurii institutionale a acestora, a competentelor institutiilor comunitare si a raporturilor dintre acestea, precum si dintre acestea si alte subiecte de drept international (state sau organizatii cu care comunitatile întretin raporturi de cooperare).
În ceea ce priveste dreptul comunitar general, se accentueaza ca acesta este format din ansamblul de norme juridice care formeaza dreptul institutional comunitar, dar si din norme juridice elaborate de institutiile competente si ordonate conform unor principii de ierarhie precise si riguroase, formând ordinea juridica comunitara. Aceasta ordine juridica este însa diferita atât de ordinea juridica internationala, cât si de cea statala, întrucât ea se refera la o problematica mult mai complexa, având un specific aparte.
Octavian Manolache face o alta diferentiere a regulilor comunitare, aceea între regulile de drept institutional si regulile de drept material, în opinia sa, regulile de drept material se refera în special la exercitarea atributiilor organelor de elaborare a politicilor nationale si administrative prin intermediul interdictiilor si injonctiunilor comunitare, precum si la stabilirea unor reguli de conduita pentru persoanele care intra în sfera dreptului comunitar . Argumentele aduse de autorii pe care i-am mentionat sunt cât se poate de convingatoare pentru a demonstra ca dreptul comunitar se înfatiseaza ca un drept specific, raspunzând unor anumite scopuri legate de înfaptuirea integrarii europene, ce implica elaborarea unor instrumente juridice cu caracter specific, dar si modelarea unor raporturi cu totul aparte între structurile juridice comunitare, între competentele diferitelor organe care exercita actiunea la nivelul întregii Uniuni si autoritatile de decizie ale statelor suverane .
În ceea ce priveste determinarea izvoarelor dreptului comunitar o contributie notabila la definirea acestora au avut-o nu atât textele tratatelor comunitare, cât doctrina si jurisprudenta Curtii Europene de Justitie. Astfel se disting doua categorii importante de izvoare ale dreptului comunitar:
- izvoare primare (originare) - tratatele
si
- izvoare secundare (derivate) - actele adoptate de catre institutiile comunitare.
Pe lânga acestea în categoria izvoarelor dreptului comunitar au fost incluse: principiile generale ale dreptului, jurisprudenta Curtii de Justitie, dreptul rezultat din relatiile externe ale Comunitatilor, dreptul complementar rezultând din actele conventionale încheiate între statele membre în vederea aplicarii tratatelor.

Ce se intampla in UE in octombrie 2002 ? Click aici

Bibliografie: