Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa Constitutia europeana

EDUARD DRAGOMIR, DAN NITA - TRATATUL DE LA LISABONA - EDITURA NOMINA LEX

EDUARD DRAGOMIR, DAN NITA - CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI - EDITURA NOMINA LEX

TITLUL III

POLITICILE SI ACTIUNILE INTERNE

CAPITOLUL I

PIATA INTERNA

SECTIUNEA 1

INSTITUIREA SI FUNCTIONAREA PIETEI INTERNE

ARTICOLUL III 130

(1) Uniunea adopta masurile pentru instituirea sau asigurarea functionarii pietei interne, în conformitate cu dispozitiile incidente ale Constitutiei.

(2) Piata interna cuprinde un spatiu fara frontiere interne, în care libera circulatie a persoanelor, serviciilor, marfurilor si capitalurilor este asigurata în conformitate cu dispozitiile Constitutiei.

(3) Consiliul, la propunerea Comisiei, adopta regulamentele sau deciziile europene care definesc orientarile si conditiile necesare asigurarii un progres echilibrat în toate sectoarele în cauza.

(4) În redactarea propunerilor sale pentru realizarea obiectivelor prevazute la alineatele (1) si (2), Comisia tine seama de amploarea efortului pe care anumite economii care prezinta decalaje ale nivelului de dezvoltare va trebui sa îl sustina pentru instituirea pietei interne si poate propune masurile corespunzatoare.

În cazul în care aceste masuri iau forma unor derogari, acestea trebuie sa aiba caracter temporar si sa perturbe cât mai putin functionarea pietei interne.

ARTICOLUL III 131

Statele membre se consulta în vederea adoptarii în comun a dispozitiilor necesare pentru a evita ca functionarea pietei interne sa fie afectata de dispozitiile pe care un stat membru poate fi obligat sa le adopte în caz de tulburari interne grave care aduc atingere ordinii publice, în caz de razboi sau de tensiune internationala grava care constituie o amenintare de razboi, ori pentru a face fata angajamentelor contractate de acesta în vederea mentinerii pacii si securitatii internationale.

ARTICOLUL III 132

În cazul în care masurile adoptate în cazurile mentionate la articolele III 131 si III 436 au ca efect denaturarea conditiilor concurentei pe piata interna, Comisia examineaza împreuna cu statul membru în cauza conditiile în care aceste masuri pot fi adaptate normelor prevazute de Constitutie.

Prin derogare de la procedura stabilita la articolele III 360 si III 361, Comisia sau orice stat membru poate sesiza direct Curtea de Justitie în cazul în care Comisia sau statul membru considera ca un alt stat membru abuzeaza de competentele prevazute la articolele III 131 si III 436. Curtea de Justitie hotaraste în camera de consiliu.

SECTIUNEA 2

LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR SI A SERVICIILOR

Subsectiunea 1

Lucratorii

ARTICOLUL III 133

(1) Lucratorii au dreptul de a circula liber în cadrul Uniunii.

(2) Orice discriminare pe motiv de cetatenie între lucratorii statelor membre în ceea ce priveste încadrarea în munca, remunerarea si celelalte conditii de munca este interzisa.

(3) Sub rezerva restrictiilor justificate de motive de ordine publica, siguranta publica si sanatate publica, lucratorii au dreptul:

(a) de a accepta ofertele reale de încadrare în munca;

(b) de a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor membre;

(c) de sedere într-un stat membru pentru a desfasura o activitate salarizata în conformitate cu actele cu putere de lege si cu actele administrative care reglementeaza încadrarea în munca a lucratorilor statului respectiv;

(d) de a ramâne pe teritoriul unui stat membru dupa ce a fost încadrat în munca în acest stat, în conditiile care fac obiectul unor regulamente europene adoptate de Comisie.

(4) Prezentul articol nu se aplica încadrarii în administratia publica.

ARTICOLUL III 134

Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc masurile necesare pentru realizarea liberei circulatii a lucratorilor, astfel cum este aceasta definita la articolul III 133. Acestea se adopta dupa consultarea Comitetului Economic si Social.

Legile sau legile-cadru europene urmaresc în special:

(a) sa asigure cooperarea strânsa între serviciile nationale pentru ocuparea fortei de munca;

(b) sa elimine acele proceduri si practici administrative, precum si acele perioade de acces la locurile de munca disponibile care decurg din dreptul intern sau din acordurile încheiate anterior între statele membre si a caror mentinere ar constitui un obstacol în calea liberalizarii circulatiei lucratorilor;

(c) sa elimine toate perioadele si celelalte restrictii prevazute de dreptul intern sau de acordurile încheiate anterior între statele membre, care impun lucratorilor din celelalte state membre conditii diferite în ceea ce priveste libera alegere a unui loc de munca în raport cu lucratorii statului respectiv;

(d) sa stabileasca mecanisme proprii în vederea corelarii cererii si ofertei de locuri de munca si sa faciliteze realizarea echilibrului între cererea si oferta de locuri de munca în conditii care sa evite amenintarea grava a nivelului de trai si de ocupare a fortei de munca în diferitele regiuni si ramuri industriale.

ARTICOLUL III 135

Statele membre încurajeaza schimbul de lucratori tineri în cadrul unui program comun.

ARTICOLUL III 136

(1) În domeniul securitatii sociale, prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc masurile necesare pentru instituirea liberei circulatii a lucratorilor prin instituirea unui sistem care sa se asigure lucratorilor migranti salariati sau care desfasoara o activitate independenta si persoanelor aflate în întretinerea acestora:

(a) cumulul tuturor perioadelor luate în considerare în diferitele legislatii interne, în vederea obtinerii si pastrarii dreptului la prestatii, precum si pentru calcularea acestora;

(b) plata prestatiilor catre persoanele rezidente pe teritoriile statelor membre.

(2) Un membru al Consiliului poate solicita sesizarea Consiliului European în cazul în care considera ca un proiect de lege sau lege-cadru europeana, mentionat la alineatul (1), ar aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului sau de securitate sociala, inclusiv în domeniul acestuia de aplicare, costului sau structurii financiare, ori ar aduce atingere echilibrului financiar al acestuia. În acest caz, procedura prevazuta la articolul III 396 se suspenda. Dupa dezbateri si în termen de patru luni de la data suspendarii, Consiliul European:

(a) fie retrimite proiectul Consiliului, caz în care înceteaza suspendarea procedurii prevazuta la articolul III-396,

(b) fie solicita Comisiei sa prezinte o noua propunere; în acest caz, se considera ca actul propus initial nu a fost adoptat.

Subsectiunea 2

Libertatea de stabilire

ARTICOLUL III 137

Prezenta subsectiune interzice restrictiile privind libertatea de stabilire a resortisantilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru. Aceasta interdictie vizeaza si restrictiile privind înfiintarea de agentii, sucursale sau filiale de catre resortisantii oricarui stat membru stabiliti pe teritoriul altui stat membru.

Resortisantii unui stat membru au, pe teritoriul altui stat membru, dreptul de acces la activitati independente si la exercitarea acestora, precum si de constituire si administrare a întreprinderilor si în special a societatilor în întelesul articolului III 142 al doilea paragraf, în conditiile definite pentru resortisantii proprii de legislatia statului membru de stabilire, sub rezerva dispozitiilor sectiunii 4 privind capitalurile si platile.

ARTICOLUL III 138

(1) Prin legi-cadru europene se stabilesc masuri în vederea realizarea libertatii de stabilire cu privire la o activitate determinata. Aceste legi-cadru se adopta dupa consultarea Comitetului Economic si Social.

(2) Parlamentul European, Consiliul si Comisia exercita functiile care le revin în temeiul alineatului (1) si, în special:

(a) acordând prioritate, de regula, activitatilor în cazul carora libertatea de stabilire constituie o contributie deosebit de utila la dezvoltarea productiei si a schimburilor comerciale;

(b) asigurând o strânsa cooperare între autoritatile nationale competente pentru a cunoaste aspectele speciale ale diferitelor activitati din cadrul Uniunii;

(c) eliminând acele proceduri si practici administrative care decurg fie din dreptul intern, fie din acordurile încheiate anterior între statele membre, a caror mentinere ar constitui un obstacol în calea libertatii de stabilire;

(d) asigurând lucratorilor dintr-un stat membru, angajati pe teritoriul unui alt stat membru, posibilitatea de a ramâne pe teritoriul acestuia pentru a desfasura activitati independente, în cazul în care îndeplinesc conditiile pe care ar trebui sa le îndeplineasca în cazul în care ar intra pe teritoriul acestui stat la data la care intentioneaza sa initieze aceasta activitate;

(e) asigurând resortisantului unui stat membru posibilitatea de a dobândi si folosi terenuri si constructii situate pe teritoriul altui stat membru, în masura în care aceasta nu aduce atingere principiilor mentionate la articolul III 227 alineatul (2);

(f) eliminând treptat restrictiile privind libertatea de stabilire în fiecare ramura de activitate avuta în vedere, în ceea ce priveste, pe de o parte, conditiile de înfiintare de agentii, sucursale sau filiale pe teritoriul unui stat membru si, pe de alta parte, conditiile de acces al personalului angajat în cadrul sediului principal în functiile de conducere sau de supraveghere ale acestor agentii, sucursale sau filiale;

(g) coordonând, în masura în care este necesar si în vederea echivalarii lor, garantiile solicitate de statele membre societatilor în întelesul articolului III 142 al doilea paragraf, pentru a proteja deopotriva interesele asociatilor si ale tertilor;

(h) asigurându-se ca ajutoarele acordate de statele membre nu denatureaza conditiile de stabilire.

ARTICLOLUL III 139

Prezenta subsectiune nu se aplica activitatilor care, în ceea ce priveste statul membru interesat, sunt asociate în acest stat, chiar si cu titlu ocazional, exercitarii autoritatii publice.

Prin legi sau legi-cadru europene, anumite activitati pot fi exceptate de la aplicarea dispozitiilor prezentei subsectiuni.

ARTICOLUL III 140

(1) Prezenta subsectiune si masurile adoptate în temeiul acesteia nu aduc atingere aplicarii actelor cu putere de lege si a actelor administrative ale statelor membre care prevad un regim special pentru resortisantii straini din motive de ordine publica, siguranta publica si sanatate publica.

(2) Dispozitiile de drept intern prevazute la alineatul (1) sunt coordonate prin legi-cadru europene.

ARTICOLUL III 141

(1) Accesul la activitatile independente si exercitarea lor sunt facilitate prin legi-cadru europene. Acestea reglementeaza:

(a) recunoasterea reciproca a diplomelor, certificatelor si a altor titluri oficiale de calificare;

(b) coordonarea actelor cu putere de lege si a actelor administrative ale statelor membre cu privire la accesul la activitatile independente si la exercitarea acestora.

(2) În ceea ce priveste profesiunile medicale, paramedicale si farmaceutice, eliminarea treptata a restrictiilor este conditionata de coordonarea conditiilor de exercitare a acestor profesiuni în diferitele state membre.

ARTICOLUL III 142

Societatile constituite în conformitate cu legislatia unui stat membru si având sediul social, administratia centrala sau locul principal de desfasurare a activitatii în cadrul Uniunii sunt asimilate, în aplicarea prezentei subsectiuni, persoanelor fizice resortisante ale statelor membre.

Prin „societati” se înteleg societatile constituite în conformitate cu dispozitiile legislatiei civile sau comerciale, inclusiv societatile cooperative si alte persoane juridice de drept public sau privat, cu exceptia celor fara scop lucrativ.

ARTICOLUL III 143

Statele membre acorda resortisantilor celorlalte state membre acelasi tratament ca si propriilor resortisanti în ceea ce priveste participarea la constituirea capitalului societatilor în întelesul articolului III 142 al doilea paragraf, fara a aduce atingere aplicarii celorlalte dispozitii din Constitutie.

Subsectiunea 3

Libertatea de a presta servicii

ARTICOLUL III 144

În cadrul prezentei subsectiuni, sunt interzise restrictiile privind libertatea de a presta servicii în cadrul Uniunii cu privire la resortisantii statelor membre stabiliti în alt stat membru decât cel al beneficiarului serviciilor.

Dispozitiile prezentei subsectiuni pot fi extinse prin legi sau legi-cadru europene cu privire la prestatorii de servicii care sunt resortisanti ai unui stat tert si sunt stabiliti în cadrul Uniunii.

ARTICOLUL III 145

În întelesul Constitutiei, sunt considerate „servicii” prestatiile furnizate în mod obisnuit în schimbul unei remuneratii, în masura în care nu sunt reglementate de dispozitiile privind libera circulatie a persoanelor, marfurilor si capitalurilor.

„Serviciile” cuprind în special:

(a) activitati cu caracter industrial;

(b) activitati cu caracter comercial;

(d) activitatile prestate în cadrul profesiunilor liberale.

Fara a aduce atingere subsectiunii 2 privind libertatea de stabilire, prestatorul poate, în vederea executarii prestatiei, sa îsi desfasoare temporar activitatea în statul membru în care presteaza serviciul, în aceleasi conditii care sunt impuse de statul respectiv propriilor resortisanti.

ARTICOLUL III 146

(1) Libertatea de circulatie a serviciilor în domeniul transporturilor este reglementata de capitolul II sectiunea 7 privind transporturile.

(2) Liberalizarea serviciilor bancare si de asigurari asociate miscarilor capitalurilor trebuie sa se realizeze concomitent cu liberalizarea circulatiei capitalurilor.

ARTICOLUL III 147

(1) Prin legi-cadru europene se stabilesc masurile pentru realizarea liberalizarii unui anumit serviciu. Acestea se adopta dupa consultarea Comitetului Economic si Social.

(2) Legile-cadru europene prevazute la alineatul (1) acorda prioritate, de regula, serviciilor care intervin direct asupra costurilor de productie sau a caror liberalizare contribuie la facilitarea schimburilor de marfuri.

ARTICOLUL III 148

Statele membre depun eforturi pentru a proceda la liberalizarea serviciilor într-o masura mai mare decât cea la care obliga legile-cadru europene adoptate în temeiul articolului III 147 alineatul (1), în cazul în care situatia lor economica generala si situatia din sectorul în cauza permite acest lucru.

În acest scop, Comisia adreseaza recomandari statelor membre în cauza.

ARTICOLUL III 149

Atât timp cât restrictiile impuse libertatii de a presta servicii nu sunt eliminate, statele membre aplica asemenea restrictii, fara a discrimina pe motiv de cetatenie ori nationalitate sau domiciliu ori sediu social, tuturor prestatorilor de servicii mentionati la articolului III 144 primul paragraf.

ARTICOLUL III 150

Articolele III 139 - III 142 se aplica domeniului reglementat de prezenta subsectiune.

SECTIUNEA 3

LIBERA CIRCULATIE A MARFURILOR

Subsectiunea 1

Uniunea vamala

ARTICOLUL III 151

(1) Uniunea cuprinde o uniune vamala care reglementeaza ansamblul schimburilor de marfuri si care implica interzicerea, în relatiile dintre statele membre, a taxelor vamale la import si la export si a oricaror taxe cu efect echivalent, precum si adoptarea unui tarif vamal comun în relatiile cu tarile terte.

(2) Alineatul (4) si subsectiunea 3 referitoare la interzicerea restrictiilor cantitative se aplica produselor originare din state membre, precum si produselor provenind din tari terte care se afla în libera circulatie în statele membre.

(3) Produsele care provin din tari terte sunt considerate ca fiind în libera circulatie într-un stat membru în cazul în care au fost îndeplinite formalitatile de import si au fost percepute în statul membru respectiv taxele vamale si taxele cu efect echivalent exigibile si daca nu au beneficiat de o restituire totala sau partiala a acestor taxe si impuneri.

(4) Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent. Aceasta interdictie se aplica si taxelor vamale cu caracter fiscal.

(5) Consiliul, la propunerea Comisiei, adopta regulamente si decizii europene care stabilesc taxele prevazute de Tariful Vamal Comun.

(6) În executarea misiunilor care îi sunt încredintate în temeiul prezentului articol, Comisia are în vedere:

(a) necesitatea de a promova schimburile comerciale între statele membre si tarile terte;

(b) evolutia conditiilor concurentei în cadrul Uniunii, în masura în care aceasta evolutie are ca efect cresterea competitivitatii întreprinderilor;

(c) necesitatile Uniunii de aprovizionare cu materii prime si produse semifinite, veghind în acelasi timp ca între statele membre sa nu fie denaturate conditiile concurentei în ceea ce priveste produsele finite;

(d) necesitatea de a evita perturbari grave ale economiilor statelor membre si de a asigura o dezvoltare rationala a productiei si o expansiune a consumului în cadrul Uniunii.

Subsectiunea 2

Cooperarea vamala

ARTICOLUL III 152

În cadrul domeniului de aplicare a Constitutiei, prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc masurile pentru consolidarea cooperarii vamale între statele membre si între acestea si Comisie.

Subsectiunea 3

Interzicerea restrictiilor cantitative

ARTICOLUL III 153

Între statele membre sunt interzise restrictiile cantitative la import si la export, precum si orice masuri cu efect echivalent.

ARTICOLUL III 154

Articolul III 153 nu se opune interdictiilor sau restrictiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morala publica, de ordine publica, de siguranta publica, de protectie a sanatatii si a vietii persoanelor si a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu national cu valoare artistica, istorica sau arheologica sau de protectie a proprietatii industriale si comerciale. Cu toate acestea, interdictiile sau restrictiile respective nu trebuie sa constituie un mijloc de discriminare arbitrara si nici o restrictie disimulata în comertul dintre statele membre.

ARTICOLUL III 155

(1) Statele membre adapteaza monopolurile nationale cu caracter comercial, astfel încât sa asigure excluderea oricarei discriminari între resortisantii statelor membre cu privire la conditiile de aprovizionare si desfacere.

Prezentul articol se aplica oricarui organ prin intermediul caruia un stat membru, de jure sau de facto, direct sau indirect, controleaza, conduce sau influenteaza în mod semnificativ importurile sau exporturile dintre statele membre. Articolul se aplica, de asemenea, monopolurilor de stat concesionate.

(2) Statele membre se abtin sa introduca orice noua masura care contravine principiilor mentionate la alineatul (1) sau care restrânge domeniul de aplicare al articolelor care se refera la interzicerea taxelor vamale si a restrictiilor cantitative între statele membre.

(3) În cazul unui monopol cu caracter comercial care presupune o reglementare menita sa faciliteze desfacerea sau valorificarea produselor agricole, trebuie asigurate, în aplicarea prezentului articol, garantii echivalente pentru ocuparea fortei de munca si pentru nivelul de trai al producatorilor în cauza.

SECTIUNEA 4

CAPITALURILE SI PLATILE

ARTICOLUL III 156

În cadrul prezentei sectiuni sunt interzise restrictiile atât în ceea ce priveste circulatia capitalurilor, cât si platile între statele membre si între statele membre si tarile terte.

ARTICOLUL III 157

(1) Articolul III 156 nu aduce atingere aplicarii, în raport cu tarile terte, a restrictiilor aflate în vigoare la 31 decembrie 1993 în temeiul dreptului intern sau al dreptului Uniunii, adoptate cu privire la circulatia capitalurilor având ca destinatie tari terte sau provenind din tari terte, în cazul în care acestea implica investitii directe, inclusiv investitii imobiliare, stabilirea, prestarea de servicii financiare sau admiterea de valori mobiliare pe pietele de capital. În ceea ce priveste restrictiile existente în temeiul legislatiilor interne din Estonia si Ungaria, data respectiva este 31 decembrie 1999.

(2) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc masurile cu privire la circulatia capitalurilor având ca destinatie tari terte sau provenind din tari terte, în cazul în care acestea implica investitii directe, inclusiv investitiile imobiliare, stabilirea, prestarea de servicii financiare sau admiterea de valori mobiliare pe pietele de capital.

Parlamentul European si Consiliul depun eforturi pentru a realiza obiectivul liberei circulatii a capitalurilor între statele membre si tarile terte, în cea mai mare masura posibila si fara a aduce atingere altor dispozitii din Constitutie.

(3) Fara a aduce atingere dispozitiilor alineatului (2), numai prin lege sau lege-cadru europeana a Consiliului se pot stabili masuri mai putin favorabile în dreptul Uniunii în ceea ce priveste liberalizarea circulatiei capitalurilor având ca destinatie sau provenind din tari terte. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.

ARTICOLUL III 158

(1) Articolul III 156 nu aduce atingere dreptului statelor membre:

(a) de a aplica dispozitiile incidente ale legislatiilor lor fiscale care stabilesc o distinctie între contribuabilii care nu se gasesc în aceeasi situatie în ceea ce priveste resedinta ori sediul sau locul unde capitalurile lor au fost investite;

(b) de a adopta toate masurile necesare pentru a combate încalcarea actelor cu putere de lege si a normelor administrative proprii, în special în domeniul fiscal sau al supravegherii prudentiale a institutiilor financiare, de a stabili proceduri de declarare a circulatiei capitalurilor în scopul informarii administrative sau statistice ori de a adopta masuri justificate de motive de ordine publica sau siguranta publica.

(2) Prezenta sectiune nu aduce atingere posibilitatii de a aplica restrictii privind dreptul de stabilire care sunt compatibile cu Constitutia.

(3) Masurile si procedurile mentionate la alineatele (1) si (2) nu trebuie sa constituie un mijloc de discriminare arbitrara si nici o restrângere disimulata a liberei circulatii a capitalurilor si platilor, astfel cum este aceasta definita la articolul III 156.

(4) În lipsa unei legi sau a unei legi-cadru europene prevazute la articolul III 157 alineatul (3), Comisia sau, în lipsa unei decizii europene a Comisiei în termen de trei luni de la data solicitarii exprimate de statul membru în cauza, Consiliul poate adopta o decizie europeana care sa dispuna ca masurile fiscale restrictive adoptate de un stat membru fata de una sau mai multe tari terte sa fie considerate conforme dispozitiilor Constitutiei, cu conditia ca acestea sa fie justificate în raport cu unul din obiectivele Uniunii si compatibile cu buna functionare a pietei interne. Consiliul hotaraste în unanimitate, la cererea unui stat membru.

ARTICOLUL III 159

În cazul în care, în împrejurari exceptionale, circulatia capitalurilor provenind din tarile terte sau destinate acestora provoaca sau ameninta sa provoace dificultati în functionarea uniunii economice si monetare, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene de instituire, în raport cu tarile terte, a masurilor de salvgardare pentru o perioada de pâna la sase luni, în cazul în care astfel de masuri sunt strict necesare. Consiliul hotaraste dupa consultarea Bancii Centrale Europene.

ARTICOLUL III 160

În cazul în care este necesar, pentru realizarea obiectivelor enuntate la articolul III 257, în ceea ce priveste prevenirea si combaterea terorismului si a activitatilor conexe, prin legi europene se defineste cadrul masurilor administrative privind circulatia capitalurilor si platile, cum ar fi înghetarea fondurilor, a activelor financiare sau a beneficiilor economice care apartin, sunt în proprietatea sau sunt detinute de persoane fizice sau juridice, grupuri sau entitati fara caracter statal.

Consiliul, la propunerea Comisiei, adopta regulamentele sau deciziile europene de punere în aplicare a legilor europene prevazute la primul paragraf.

Actele prevazute de prezentul articol cuprind dispozitiile necesare în materie de garantii juridice.

SECTIUNEA 5

NORMELE PRIVIND CONCURENTA

Subsectiunea 1

Normele care se aplica întreprinderilor

ARTICOLUL III 161

(1) Sunt incompatibile cu piata interna si interzise orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi si orice practici concertate care pot aduce atingere comertului dintre statele membre si care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurentei în cadrul pietei interne si, în special, cele care:

(a) stabilesc, direct sau indirect, preturi de cumparare sau de vânzare sau orice alte conditii de tranzactionare;

(b) limiteaza sau controleaza productia, comercializarea, dezvoltarea tehnica sau investitiile;

c) împart pietele sau sursele de aprovizionare;

(d) aplica, în raporturile cu partenerii comerciali, conditii inegale la prestatii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurential;

(e) conditioneaza încheierea contractelor de acceptarea de catre parteneri a unor prestatii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzantele comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte.

(2) Acordurile sau deciziile interzise în temeiul prezentului articol sunt nule de drept.

(3) Cu toate acestea, pot fi declarate ca exceptate de la aplicarea alineatului (1):

– orice acorduri sau categorii de acorduri între întreprinderi;

– orice decizii sau categorii de decizii ale asocierilor de întreprinderi;

– orice practici concertate sau categorii de practici concertate

care contribuie la îmbunatatirea productiei sau distributiei de marfuri, ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând totodata consumatorilor o parte echitabila din beneficiul obtinut si care:

(a) nu impun întreprinderilor în cauza restrictii care nu sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective;

(b) nu ofera întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenta de pe o parte semnificativa a pietei produselor în cauza.

ARTICOLUL III 162

Este incompatibila cu piata interna si interzisa, în masura în care ar putea aduce atingere comertului dintre statele membre, folosirea în mod abuziv de catre una sau mai multe întreprinderi a unei pozitii dominante detinute pe piata interna sau pe o parte semnificativa a acesteia.

Aceste practici abuzive pot consta în special în:

(a) impunerea, direct sau indirect, a preturilor de vânzare sau de cumparare sau a altor conditii inechitabile de tranzactionare;

(b) limitarea productiei, comercializarii sau dezvoltarii tehnologice în dezavantajul consumatorilor;

(c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali unor conditii inegale la prestatii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurential;

(d) conditionarea încheierii contractelor de acceptarea de catre parteneri a unor prestatii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzantele comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte.

ARTICOLUL III 163

Consiliul, la propunerea Comisiei, adopta regulamentele europene de punere în aplicare a principiilor stabilite la articolele III 161 si III 162. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.

Aceste regulamente au drept scop, în special:

(a) sa asigure respectarea interdictiilor prevazute la articolul III 161 alineatul (1) si la articolul III 162 prin instituirea de amenzi si penalitati cu titlu cominatoriu;

(b) sa determine normele de aplicare a articolului III 161 alineatul (3), luând în considerare necesitatea, pe de o parte, de a asigura o supraveghere eficienta si, pe de alta parte, de a simplifica pe cât posibil controlul administrativ;

(d) sa defineasca rolul Comisiei si al Curtii de Justitie a Uniunii Europene în aplicarea dispozitiilor prevazute de prezentul paragraf;

(e) sa defineasca raporturile între legislatiile statelor membre, pe de o parte, si dispozitiile prezentei subsectiuni, precum si regulamentele europene adoptate în temeiul prezentului articol, pe de alta parte.

ARTICOLUL III 164

Pâna la intrarea în vigoare a regulamentelor europene adoptate în temeiul articolului III 163, autoritatile statelor membre hotarasc cu privire la admisibilitatea întelegerilor, deciziilor si a practicilor concertate si cu privire la folosirea în mod abuziv a unei pozitii dominante pe piata interna, în conformitate cu dreptul lor intern si cu articolul III 161 si, în special, alineatul (3), precum si cu articolul III 162.

ARTICOLUL III 165

(1) Fara a aduce atingere articolului III 164, Comisia vegheaza la aplicarea principiilor stabilite la articolele III 161 si III 162. La cererea unui stat membru sau din oficiu si în cooperare cu autoritatile competente ale statelor membre, care îi acorda sprijin, Comisia investigheaza presupusele cazuri de încalcare a acestor principii. În cazul în care constata existenta unei încalcari, Comisia propune masurile adecvate pentru ca aceasta sa înceteze.

(2) În cazul în care încalcarea mentionata la alineatul (1) nu înceteaza, Comisia constata încalcarea principiilor prin decizie europeana motivata. Comisia poate publica decizia si poate autoriza statele membre sa ia masurile necesare pentru remedierea situatiei, masuri ale caror conditii si norme de aplicare le stabileste.

(3) Comisia poate adopta regulamente europene privind categoriile de acorduri cu privire la care Consiliul a adoptat un regulament european în temeiul articolului III 163 al doilea paragraf litera (b).

ARTICOLUL III 166

(1) În ceea ce priveste întreprinderile aflate în proprietate publica si întreprinderile carora le acorda drepturi speciale sau exclusive, statele membre nu adopta si nu mentin nici o masura contrara Constitutiei si, în special, celor prevazute la articolul I 4 alineatul (2) si articolele III 161 - III 169.

(2) Întreprinderile care au sarcina de a gestiona serviciile de interes economic general sau care prezinta caracter de monopol fiscal se supun dispozitiilor Constitutiei si, în special, normelor privind concurenta, în masura în care aplicarea acestor dispozitii nu împiedica, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredintata. Dezvoltarea schimburilor comerciale nu trebuie sa fie afectata într-o masura care contravine intereselor Uniunii.

(3) Comisia asigura aplicarea prezentului articol si adopta, în cazul în care este necesar, regulamentele sau deciziile europene corespunzatoare.

Subsectiunea 2

Ajutoarele acordate de statele membre

ARTICOLUL III 167

(1) Cu exceptia derogarilor prevazute de Constitutie, sunt incompatibile cu piata interna ajutoarele acordate de statele membre sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice forma, care denatureaza sau ameninta sa denatureze concurenta prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de productie, în masura în care acestea afecteaza schimburile comerciale dintre statele membre.

(2) Sunt compatibile cu piata interna:

(a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu conditia ca acestea sa fie acordate fara discriminare în functie de originea produselor;

(b) ajutoarele destinate repararii pagubelor provocate de calamitati naturale sau de alte evenimente extraordinare;

(c) ajutoarele acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania afectate de divizarea Germaniei, în masura în care acestea sunt necesare pentru compensarea dezavantajelor economice cauzate de aceasta divizare. La împlinirea a cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constitutii pentru Europa, Consiliul, hotarând la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeana de abrogare a acestei litere.

(3) Pot fi considerate compatibile cu piata interna:

(a) ajutoarele destinate sa favorizeze dezvoltarea economica a regiunilor în care nivelul de trai este anormal de scazut sau în care exista un grad de ocupare a fortei de munca extrem de scazut, precum si nivelul de trai din regiunile prevazute la articolul III-424, avându-se în vedere situatia lor structurala, economica si sociala;

(b) ajutoarele destinate sa promoveze realizarea unui proiect important de interes european comun sau sa remedieze perturbari grave ale economiei unui stat membru;

(c) ajutoarele destinate sa faciliteze dezvoltarea anumitor activitati sau a anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu aduc modificari conditiilor schimburilor comerciale într-o masura care contravine interesului comun;

(d) ajutoarele destinate sa promoveze cultura si conservarea patrimoniului, în cazul în care acestea nu aduc modificari conditiilor schimburilor comerciale si ale concurentei în Uniune într-o masura care contravine interesului comun;

(e) alte categorii de ajutoare stabilite prin regulamente sau decizii europene adoptate de Consiliu, la propunerea Comisiei.

ARTICOLUL III 168

(1) Comisia, împreuna cu statele membre, verifica permanent regimurile ajutoarelor existente în aceste state. Comisia propune acestora masurile utile cerute de dezvoltarea treptata sau de functionarea pietei interne.

(2) În cazul în care, dupa ce partilor în cauza li s-a solicitat sa-si prezinte observatiile, Comisia constata ca ajutorul acordat de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat nu este compatibil cu piata interna în conformitate cu articolul III-167 sau ca acest ajutor este utilizat în mod abuziv, aceasta adopta o decizie europeana de suspendare sau modificare a ajutorului de catre statul membru în cauza în termenul stabilit de Comisie.

În cazul în care statul membru în cauza nu se conformeaza deciziei europene în termenul stabilit, Comisia sau orice alt stat membru în cauza poate sesiza direct Curtea de Justitie a Uniunii Europene, prin derogare de la articolele III 360 si III 361.

La cererea unui stat membru, Consiliul poate adopta în unanimitate o decizie europeana potrivit careia un ajutor acordat sau care urmeaza sa fie acordat de acest stat trebuie sa fie considerat compatibil cu piata interna, prin derogare de la articolul III-167 sau de la regulamentele europene prevazute la articolul III-169, în cazul în care o astfel de decizie este justificata de împrejurari exceptionale. În cazul în care, în legatura cu acest ajutor, Comisia a initiat procedura prevazuta la primul paragraf din prezentul alineat, cererea adresata Consiliului de statul membru în cauza are ca efect suspendarea procedurii mentionate pâna când Consiliul se pronunta asupra acesteia.

Cu toate acestea, în cazul în care Consiliul nu se pronunta în termen de trei luni de la formularea cererii, Comisia hotaraste.

(3) Comisia este informata de statele membre în timp util pentru a-si prezenta observatiile cu privire la proiectele care urmaresc sa instituie sau sa modifice ajutoarele. În cazul în care apreciaza ca un proiect nu este compatibil cu piata interna în conformitate cu articolul III-167, Comisia initiaza fara întârziere procedura prevazuta la alineatul (2) din prezentul articol. Înainte de adoptarea unei decizii finale statul membru în cauza nu poate pune în aplicare masurile preconizate.

(4) Comisia poate adopta regulamente europene privind categoriile de ajutoare de stat pe care Consiliul, în temeiul articolului III-169, le-a exceptat de la procedura prevazuta la alineatul (3) din prezentul articol.

ARTICOLUL III 169

Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente europene pentru aplicarea articolelor III-167 si III-168 si pentru stabilirea, în special, a conditiilor de aplicare a articolului III-168 alineatul (3) si a categoriilor de ajutoare care sunt exceptate de la procedura prevazuta la alineatul mentionat. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.

SECTIUNEA 6

DISPOZITII FISCALE

ARTICOLUL III 170

(1) Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.

De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de productie.

(2) Produsele unui stat membru exportate pe teritoriul altui stat membru nu pot beneficia de nici o rambursare a impozitelor interne mai mare decât impozitele aplicate direct sau indirect.

(3) În ceea ce priveste impozitele, altele decât cele pe cifra de afaceri, accizele si alte impozite indirecte, pot fi acordate scutiri sau rambursari la exportul catre celelalte state membre si pot fi introduse taxe compensatorii la importurile care provin din statele membre numai în cazul în care dispozitiile preconizate au fost aprobate în prealabil pentru o perioada limitata prin decizie europeana adoptata de Consiliu la propunerea Comisiei.

ARTICOLUL III 171

Prin lege sau lege-cadru europeana a Consiliului se stabilesc masurile referitoare la armonizarea legislatiilor privind impozitul pe cifra de afaceri, accizele si alte impozite indirecte, în masura în care aceasta armonizare este necesara pentru a asigura instituirea si functionarea pietei interne si pentru a evita denaturarea concurentei. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European si a Comitetului Economic si Social.

SECTIUNEA 7

DISPOZITII COMUNE

ARTICOLUL III 172

(1) Cu exceptia cazului în care Constitutia prevede altfel, prezentul articol se aplica în vederea realizarii obiectivelor enuntate la articolul III-130. Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc masurile privind apropierea actelor cu putere de lege si a actelor administrative ale statelor membre care au drept scop instituirea si functionarea pietei interne. Legile sau legile-cadru se adopta dupa consultarea Comitetului Economic si Social.

(2) Alineatul (1) nu se aplica dispozitiilor fiscale, celor privind libera circulatie a persoanelor si celor privind drepturile si interesele lucratorilor salariati.

(3) În formularea propunerilor prezentate în conformitate cu alineatul (1) în domeniul sanatatii, securitatii, protectiei mediului si protectiei consumatorilor, Comisia porneste de la premisa asigurarii unui nivel ridicat de protectie, tinând seama în special de orice evolutie noua, întemeiata pe fapte stiintifice. În cadrul atributiilor ce le revin, Parlamentul European si Consiliul depun eforturi, de asemenea, pentru realizarea acestui obiectiv.

(4) În cazul în care, dupa adoptarea unei masuri de armonizare prin lege sau lege-cadru europene ori printr-un regulament european al Comisiei, un stat membru considera necesara mentinerea dispozitiilor de drept intern justificate de cerintele importante prevazute la articolul III-154 sau referitoare la protectia mediului ambiant ori a mediului de lucru, acesta adreseaza Comisiei o notificare, indicând motivele mentinerii acestor dispozitii.

(5) De asemenea, fara a aduce atingere alineatului (4), în cazul în care, dupa adoptarea unei masuri de armonizare prin lege sau lege-cadru europene ori printr-un regulament european al Comisiei, un stat membru considera necesara introducerea unor dispozitii de drept intern întemeiate pe dovezi stiintifice noi referitoare la protectia mediului ambiant ori a mediului de lucru, din cauza unei probleme specifice statului membru respectiv, aparute dupa adoptarea masurii de armonizare, acesta adreseaza Comisiei o notificare privind dispozitiile avute în vedere si motivele adoptarii acestora.

(6) În termen de sase luni de la notificarile prevazute la alineatele (4) si (5), Comisia adopta o decizie europeana de aprobare sau de respingere a respectivelor dispozitii de drept intern, dupa ce a verificat daca acestea constituie sau nu un mijloc de discriminare arbitrara sau o restrictie disimulata în comertul dintre statele membre si daca acestea constituie sau nu un obstacol în functionarea pietei interne.

În lipsa unei decizii a Comisiei adoptate în acest termen, dispozitiile de drept intern prevazute la alineatele (4) si (5) se considera aprobate.

În cazul în care complexitatea problemei justifica acest lucru si daca nu exista nici un pericol pentru sanatatea umana, Comisia poate notifica statului membru în cauza ca termenul prevazut de prezentul alineat este prorogat cu un nou termen de pâna la sase luni.

(7) În cazul în care, în temeiul alineatului (6), un stat membru este autorizat sa mentina sau sa introduca dispozitii de drept intern care deroga de la o masura de armonizare, Comisia examineaza de îndata daca este oportun sa propuna o adaptare a acestei masuri.

(8) În cazul în care un stat membru invoca o problema deosebita de sanatate publica într-un domeniu care a facut în prealabil obiectul masurilor de armonizare, acesta informeaza Comisia, care analizeaza de îndata daca este necesar sa propuna masuri adecvate.

(9) Prin derogare de la procedura prevazuta la articolele III-360 si III-361, Comisia si orice stat membru pot sesiza direct Curtea de Justitie a Uniunii Europene în cazul în care considera ca un alt stat membru exercita abuziv competentele prevazute de prezentul articol.

(10) Masurile de armonizare prevazute de prezentul articol includ, atunci când este cazul, o clauza de salvgardare care autorizeaza statele membre sa adopte, din unul sau mai multe dintre motivele fara caracter economic prevazute la articolul III-154, masuri provizorii care fac obiectul unei proceduri de control din partea Uniunii.

ARTICOLUL III 173

Fara a aduce atingere articolului III-172, prin lege-cadru europeana a Consiliului se stabilesc masurile pentru apropierea actelor cu putere de lege si actelor administrative ale statelor membre, care au incidenta directa asupra instituirii sau functionarii pietei interne. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European si a Comitetului Economic si Social.

ARTICOLUL III-174

În cazul în care Comisia constata ca o neconcordanta între actele cu putere de lege si actele administrative ale diferitelor state membre denatureaza conditiile concurentei pe piata interna si provoaca o denaturare care trebuie eliminata, Comisia se consulta cu statele membre în cauza.

În cazul în care, dupa aceasta consultare, nu se ajunge la un acord, prin legi-cadru europene se stabilesc masurile necesare pentru eliminarea denaturarii în cauza. Pot fi adoptate orice alte masuri utile prevazute de Constitutie.

ARTICOLUL III 175

(1) În cazul în care exista temerea ca adoptarea sau modificarea unui act cu putere de lege sau a unui act administrativ de catre un stat membru poate provoca o denaturare în întelesul articolului III-174, statul membru care intentioneaza sa procedeze astfel consulta Comisia. Dupa consultarea statelor membre, Comisia adreseaza statelor membre în cauza o recomandare cu privire la masurile corespunzatoare pentru a evita denaturarea în cauza.

(2) În cazul în care statul membru care doreste sa adopte sau sa modifice dispozitii de drept intern nu se conformeaza recomandarii adresate de Comisie, celorlalte state membre nu li se poate cere, în temeiul articolului III-174, sa îsi modifice dispozitiile de drept intern în vederea eliminarii acestei denaturari. În cazul în care statul membru care a nesocotit recomandarea Comisiei provoaca o denaturare numai în detrimentul sau, articolul III-174 nu se aplica.

ARTICOLUL III 176

În cadrul instituirii sau functionarii pietei interne, prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc masurile referitoare la crearea de titluri europene de proprietate intelectuala pentru a asigura protectia unitara a drepturilor de proprietate intelectuala în Uniune, precum si la înfiintarea unor sisteme centralizate de autorizare, coordonare si control la nivelul Uniunii European.

Prin lege europeana a Consiliului se stabileste regimul lingvistic al titlurilor europene de proprietate intelectuala. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.

CAPITOLUL II

POLITICA ECONOMICA SI MONETARA

ARTICOLUL III 177

În vederea realizarii scopurilor prevazute la articolul I-3, actiunea statelor membre si a Uniunii presupune, în conditiile prevazute de Constitutie, instituirea unei politici economice întemeiate pe strânsa coordonare a politicilor economice ale statelor membre, piata interna si definirea obiectivelor comune, conduse în conformitate cu principiul unei economii de piata deschise, în care concurenta este libera.

În paralel, în conditiile si în conformitate cu procedurile prevazute de Constitutie, aceasta actiune presupune o moneda unica, euro, precum si definirea si aplicarea unei politici monetare unice si a unei politici unice a ratelor de schimb, al caror obiectiv principal este mentinerea stabilitatii preturilor si, fara a aduce atingere acestui obiectiv, sustinerea politicilor economice generale în cadrul Uniunii, în conformitate cu principiul unei economii de piata deschise, în care concurenta este libera.

Aceste actiuni ale statelor membre si ale Uniunii implica respectarea urmatoarelor principii directoare: preturi stabile, finante publice si conditii monetare sanatoase, precum si o balanta de plati stabila.

SECTIUNEA 1

POLITICA ECONOMICA

ARTICOLUL III 178

Statele membre îsi conduc politicile economice cu scopul de a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii, astfel cum sunt definite la articolul I-3 si în contextul orientarilor generale prevazute la articolul III-179 alineatul (2). Statele membre si Uniunea actioneaza în conformitate cu principiul economiei de piata deschise, în care concurenta este libera, favorizând alocarea eficienta a resurselor, în conformitate cu principiile prevazute la articolul III-177.

ARTICOLUL III 179

(1) Statele membre îsi considera politicile economice ca fiind o chestiune de interes comun si le coordoneaza în cadrul Consiliului, în conformitate cu articolul III-178.

(2) Consiliul, la recomandarea Comisiei, elaboreaza un proiect privind orientarile generale ale politicilor economice ale statelor membre si ale Uniunii si prezinta Consiliului European un raport în acest sens.

Consiliul European, pe baza raportului Consiliului, dezbate concluziile privind orientarile generale ale politicilor economice ale statelor membre si ale Uniunii. În temeiul acestor concluzii, Consiliul adopta o recomandare prin care stabileste aceste orientari generale. Consiliul informeaza Parlamentul European cu privire la aceasta.

(3) În scopul asigurarii unei coordonari mai strânse a politicilor economice si a unei convergente durabile a performantelor economice ale statelor membre, Consiliul, în temeiul rapoartelor prezentate de Comisie, supravegheaza evolutia economica în fiecare stat membru si în Uniune, precum si conformitatea politicilor economice cu orientarile generale prevazute la alineatul (2) si efectueaza periodic o evaluare de ansamblu.

Pentru a realiza aceasta supraveghere multilaterala, statele membre transmit Comisiei informatii privind masurile importante pe care le-au adoptat în domeniul politicii lor economice, precum si orice alta informatie pe care o considera necesara.

(4) În cazul în care se constata, în cadrul procedurii prevazute la alineatul (3), ca politicile economice ale unui stat membru nu sunt conforme cu orientarile generale prevazute la alineatul (2) sau ca acestea risca sa compromita buna functionare a uniunii economice si monetare, Comisia poate adresa un avertisment respectivului stat membru. Consiliul, la recomandarea Comisiei, poate adresa recomandarile necesare statului membru în cauza. Consiliul poate decide, la propunerea Comisiei, sa faca publice recomandarile sale.

În domeniul de aplicare a prezentului alineat, Consiliul hotaraste fara a tine seama de votul membrului din Consiliu care reprezinta statul membru în cauza.

Majoritatea calificata se defineste ca fiind egala cu cel putin 55 % din numarul celorlalti membri ai Consiliului reprezentând state membre care întrunesc cel putin 65 % din populatia statelor membre participante.

Minoritatea de blocare trebuie sa includa cel putin numarul minim al celorlalti membri ai Consiliului reprezentând mai mult de 35% din populatia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar considerându-se a fi întrunita majoritatea calificata.

(5) Presedintele Consiliului si Comisia raporteaza Parlamentului European cu privire la rezultatele supravegherii multilaterale. Presedintele Consiliului poate fi invitat sa se prezinte în fata comisiei competente a Parlamentului European în cazul în care Consiliul si-a facut publice recomandarile.

(6) Prin legi europene se pot stabili norme de aplicare privind procedura de supraveghere multilaterala prevazuta la alineatele (3) si (4).

ARTICOLUL III 180

(1) Fara a aduce atingere celorlalte proceduri prevazute de Constitutie, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeana stabilind masuri corespunzatoare situatiei economice, în special în cazul în care apar dificultati grave în aprovizionarea cu anumite produse.

(2) În cazul în care un stat membru se confrunta cu dificultati sau este amenintat de dificultati grave cauzate de catastrofe naturale sau de evenimente exceptionale care îi scapa de sub control, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeana care sa acorde acestui stat, în anumite conditii, asistenta financiara din partea Uniunii. Presedintele Consiliului informeaza Parlamentul European cu privire la aceasta.

ARTICOLUL III 181

(1) Se interzice Bancii Centrale Europene si bancilor centrale ale statelor membre, denumite în continuare „banci centrale nationale”, sa acorde descoperit de cont sau orice alt tip de credit institutiilor, organelor, oficiilor sau agentiilor Uniunii, autoritatilor administratiilor publice centrale, regionale sau locale, celorlalte autoritati publice, altor persoane juridice de drept public sau întreprinderi aflate în proprietate publica din statele membre, dupa cum li se interzice si achizitionarea directa de la acestea de titluri de creanta.

(2) Alineatul (1) nu se aplica institutiilor publice de credit care, în cadrul punerii la dispozitie de lichiditati de catre bancile centrale beneficiaza din partea bancilor centrale nationale si a Bancii Centrale Europene de acelasi tratament ca si institutiile private de credit.

ARTICOLUL III 182

Se interzice orice masura sau dispozitie care nu se întemeiaza pe considerente de ordin prudential, care stabileste accesul preferential la institutiile financiare al institutiilor, organelor, oficiilor sau agentiilor Uniunii, autoritatilor administratiilor publice centrale, regionale sau locale, al celorlalte autoritati publice, al altor persoane juridice de drept public sau întreprinderi aflate în proprietate publica din statele membre.

ARTICOLUL III 183

(1) Uniunea nu raspunde si nu îsi asuma angajamentele autoritatilor administratiilor publice centrale, regionale, locale sau ale celorlalte autoritati publice, ale altor persoane juridice de drept public sau întreprinderi aflate în proprietate publica dintr-un stat membru, fara a aduce atingere garantiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific. Un stat membru nu raspunde si nu îsi asuma angajamentele autoritatilor administratiilor publice centrale, regionale, locale sau ale celorlalte autoritati publice, ale altor persoane juridice de drept public sau întreprinderi aflate în proprietate publica dintr-un alt stat membru, fara a aduce atingere garantiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific.

(2) Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene care precizeaza definitiile privind aplicarea interdictiilor prevazute de articolele III-181 si III-182, precum si de prezentul articol. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.

ARTICOLUL III 184

(1) Statele membre evita deficitele publice excesive.

(2) Pentru a identifica erorile evidente, Comisia supravegheaza evolutia situatiei bugetare si a nivelului datoriei publice în statele membre. Comisia examineaza în special daca disciplina bugetara a fost respectata, pe baza urmatoarelor doua criterii:

(a) daca raportul între deficitul public planificat sau real si produsul intern brut depaseste o valoare de referinta, cu exceptia cazului în care:

(i) raportul s-a diminuat în mod semnificativ si constant si atinge un nivel apropiat de valoarea de referinta, sau

(ii) depasirea valorii de referinta este exceptionala si temporara si respectivul raport se mentine aproape de valoarea de referinta;

(b) daca raportul între datoria publica si produsul intern brut depaseste o valoare de referinta, cu exceptia cazului în care acest raport se diminueaza suficient si se apropie de valoarea de referinta într-un ritm satisfacator.

Valorile de referinta sunt precizate în Protocolul privind procedura aplicabila deficitelor excesive.

(3) În cazul în care un stat membru nu îndeplineste cerintele acestor criterii sau ale unuia dintre ele, Comisia elaboreaza un raport. Raportul Comisiei examineaza, de asemenea, daca deficitul public depaseste cheltuielile publice de investitii si tine seama de toti ceilalti factori relevanti, inclusiv de pozitia economica si bugetara pe termen mediu a statului membru.

De asemenea, Comisia poate întocmi un raport în cazul în care, desi au fost respectate cerintele care decurg din criterii, considera ca exista un risc de producere a unui deficit excesiv într-un stat membru.

(4) Comitetul Economic si Financiar instituit în conformitate cu dispozitiile articolului III-192 emite un aviz cu privire la raportul Comisiei.

(5) În cazul în care Comisia considera ca exista un risc de deficit excesiv într-un stat membru sau ca un astfel de deficit se poate produce, aceasta adreseaza un aviz statului membru în cauza si informeaza Consiliul în acest sens.

(6) Consiliul, la propunerea Comisiei, dupa o evaluare globala si tinând seama de eventualele observatii ale statului membru în cauza, decide daca exista deficit excesiv. În acest caz, Consiliul adopta, la recomandarea Comisiei, fara întârzieri nejustificate, recomandarile pe care le adreseaza statului membru în cauza pentru ca acesta sa puna capat situatiei într-un termen dat. Sub rezerva alineatului (8), aceste recomandari nu sunt facute publice.

În domeniul de aplicare a prezentului alineat, Consiliul hotaraste fara a tine seama de votul membrului Consiliului care reprezinta statul membru în cauza.

Minoritatea de blocare trebuie sa includa cel putin numarul minim al celorlalti membri ai Consiliului reprezentând mai mult de 35% din populatia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar considerându-se a fi întrunita majoritatea calificata.

(7) Consiliul, la recomandarea Comisiei, adopta deciziile europene si recomandarile prevazute la alineatele (8) – (11).

Consiliul hotaraste fara a tine seama de votul membrului Consiliului care reprezinta statul membru în cauza.

(8) În cazul în care Consiliul adopta o decizie europeana prin care constata ca în termenul indicat nu s-a întreprins nici o actiune eficienta ca raspuns la recomandarile sale, acesta poate face publice recomandarile sale.

(9) În cazul în care un stat membru continua sa nu dea curs recomandarilor Consiliului, acesta poate adopta o decizie europeana prin care sa someze statul membru în cauza ca, într-un termen dat, sa adopte masurile de reducere a deficitului, reducere pe care Consiliul o considera necesara pentru remedierea situatiei.

Într-un asemenea caz, Consiliul poate cere statului membru în cauza sa prezinte rapoarte potrivit unui calendar precis, pentru a putea examina eforturile de ajustare acceptate de acest stat membru.

(10) Atât timp cât un stat membru nu se conformeaza unei decizii europene adoptate în temeiul alineatului (9), Consiliul poate decide sa aplice sau, daca este cazul, sa intensifice una sau mai multe din masurile urmatoare:

(a) sa solicite statului membru în cauza sa publice informatii suplimentare, care urmeaza sa fie precizate de Consiliu, înainte de a emite obligatiuni si titluri;

(b) sa invite Banca Europeana de Investitii sa îsi revizuiasca politica de împrumuturi fata de statul membru în cauza;

(c) sa solicite statului membru în cauza sa constituie, pe lânga Uniune, pâna la data la care Consiliul considera ca deficitul excesiv a fost corectat, un depozit nepurtator de dobânda într-un cuantum corespunzator;

(d) sa aplice amenzi într-un cuantum corespunzator.

Presedintele Consiliului informeaza Parlamentul European cu privire la masurile adoptate.

(11) Consiliul abroga, în tot sau în parte, masurile mentionate la alineatele (6), (8), (9) si (10) în masura în care considera ca deficitul excesiv din statul membru în cauza a fost corectat. În cazul în care, anterior, Consiliul si-a facut publice recomandarile sale, acesta declara public, de îndata ce a fost abrogata decizia europeana prevazuta la alineatul (8), ca în statul membru respectiv nu mai exista deficit excesiv.

(12) Dreptul la actiune prevazut la articolele III 360 si III 361 nu poate fi exercitat în cadrul alineatelor (1) - (6) sau al alineatelor (8) si (9).

(13) Dispozitiile suplimentare referitoare la punerea în aplicare a procedurii prevazute de prezentul articol sunt cuprinse în Protocolul privind procedura aplicabila deficitelor excesive.

Prin lege europeana a Consiliului se stabilesc masurile corespunzatoare de înlocuire a protocolului mentionat. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European si a Bancii Centrale Europene.

Sub rezerva celorlalte dispozitii din prezentul alineat, Consiliul, la propunerea Comisiei, adopta regulamentele sau deciziile europene care stabilesc normele si definitiile pentru aplicarea protocolului mentionat. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.

SECTIUNEA 2

POLITICA MONETARA

ARTICOLUL III 185

(1) Obiectivul principal al Sistemului European al Bancilor Centrale este mentinerea stabilitatii preturilor. Fara a aduce atingere acestui obiectiv, Sistemul European al Bancilor Centrale sustine politicile economice generale din Uniune, pentru a contribui la realizarea obiectivelor acesteia, astfel cum sunt definite la articolul I-3. Sistemul European al Bancilor Centrale actioneaza în conformitate cu principiul unei economii de piata deschise, în care concurenta este libera, favorizând alocarea eficienta a resurselor si respectând principiile stabilite la articolul III-177.

(2) Misiunile fundamentale ale Sistemului European al Bancilor Centrale constau în:

(a) definirea si punerea în aplicare a politicii monetare a Uniunii;

(b) efectuarea operatiunilor de schimb în conformitate cu articolul III-326;

(d) promovarea bunei functionari a sistemelor de plati.

(3) Alineatul (2) litera (c) se aplica fara a aduce atingere detinerii si gestionarii, de catre guvernele statelor membre, a unor fonduri de rulment în valuta.

(4) Banca Centrala Europeana este consultata:

(a) cu privire la orice act al Uniunii propus în domeniile care tin de atributiile sale;

(b) de autoritatile nationale, cu privire la orice proiect de reglementare din domeniile care tin de atributiile sale, dar în limitele si în conditiile stabilite de Consiliu în conformitate cu procedura prevazuta la articolul III-187 alineatul (4).

În domeniile care tin de atributiile sale, Banca Centrala Europeana poate prezenta avize institutiilor, organelor, oficiilor sau agentiilor Uniunii sau autoritatilor nationale.

(5) Sistemul European al Bancilor Centrale contribuie la buna desfasurare a politicilor promovate de autoritatile competente privind controlul prudential al institutiilor de credit si la stabilitatea sistemului financiar.

(6) Prin lege europeana a Consiliului pot fi încredintate Bancii Centrale Europene misiuni speciale privind politicile în materia controlului prudential al institutiilor de credit si al altor institutii financiare, cu exceptia societatilor de asigurari. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European si a Bancii Centrale Europene.

ARTICOLUL III 186

(1) Banca Centrala Europeana este singura abilitata sa autorizeze emisiunea de bancnote euro în Uniune. Banca Centrala Europeana si bancile centrale nationale pot emite astfel de bancnote. Bancnotele emise de Banca Centrala Europeana si de bancile centrale nationale sunt singurele care circula legal în Uniune.

(2) Statele membre pot emite moneda metalica euro, sub rezerva aprobarii de catre Banca Centrala Europeana a volumului emisiunii.

La propunerea Comisiei, Consiliul poate adopta regulamente europene stabilind masuri de armonizare a valorilor unitare si a specificatiilor tehnice ale tuturor monedelor metalice destinate punerii în circulatie, în masura în care acest lucru este necesar pentru asigurarea bunei lor circulatii în Uniune. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European si a Bancii Centrale Europene.

ARTICOLUL III 187

(1) Sistemul European al Bancilor Centrale este condus de organele de decizie ale Bancii Centrale Europene, care sunt Consiliul Guvernatorilor si Comitetul Executiv.

(2) Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale este definit de Protocolul privind Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene.

(3) Articolul 5 alineatele (1), (2) si (3), articolele 17 si 18, articolul 19 alineatul (1), articolele 22, 23, 24 si 26, articolul 32 alineatele (2), (3), (4) si (6), articolul 33 alineatul (1) litera (a) si articolul 36 din Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene pot fi modificate prin legi europene:

(a) fie la propunerea Comisiei si dupa consultarea Bancii Centrale Europene;

(b) fie la recomandarea Bancii Centrale Europene si dupa consultarea Comisiei.

(4) Consiliul adopta regulamente si decizii europene de stabilire a masurilor prevazute la articolul 4, articolul 5 alineatul (4), articolul 19 alineatul (2), articolul 20, articolul 28 alineatul (1), articolul 29 alineatul (2), articolul 30 alineatul (4) si la articolul 34 alineatul (3) din Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European:

(a) fie la propunerea Comisiei si dupa consultarea Bancii Centrale Europene;

(b) fie la recomandarea Bancii Centrale Europene si dupa consultarea Comisiei.

ARTICOLUL III 188

În exercitarea competentelor sale si în îndeplinirea misiunilor si îndatoririlor care le-au fost conferite prin Constitutie si prin Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene, Banca Centrala Europeana, bancile centrale nationale si membrii organelor de decizie ale acestora nu pot solicita si nici accepta instructiuni din partea institutiilor, organelor, oficiilor sau agentiilor Uniunii, a guvernelor statelor membre sau a oricarui alt organism. Institutiile, organele, oficiile sau agentiile Uniunii, precum si guvernele statelor membre se angajeaza sa respecte acest principiu si sa nu încerce sa influenteze membrii organelor de decizie ale Bancii Centrale Europene sau ale bancilor centrale nationale în îndeplinirea misiunilor lor.

ARTICOLUL III 189

Fiecare stat membru asigura compatibilitatea legislatiei sale interne, inclusiv a statutului bancii sale centrale nationale, cu Constitutia si cu Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene.

ARTICOLUL III 190

(1) Pentru îndeplinirea misiunilor încredintate Sistemului European al Bancilor Centrale, în conformitate cu Constitutia si cu conditiile stabilite de Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si Bancii Centrale Europene, Banca Centrala Europeana adopta:

(a) regulamente europene, în masura necesara îndeplinirii misiunilor definite la articolul 3 alineatul (1) litera (a), articolul 19 alineatul (1), articolul 22 sau articolul 25 alineatul (2) din Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene, precum si în cazurile prevazute de regulamentele si deciziile europene mentionate la articolul III-187 alineatul (4);

(b) decizii europene necesare îndeplinirii misiunilor încredintate Sistemului European al Bancilor Centrale în temeiul Constitutiei si al Statutului Sistemului European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene;

(2) Banca Centrala Europeana poate decide publicarea deciziilor sale europene, a recomandarilor si avizelor sale.

(3) În conformitate cu procedura prevazuta la articolul III-187 alineatul (4), Consiliul adopta regulamentele europene de stabilire a limitelor si conditiilor în care Banca Centrala Europeana este abilitata sa aplice întreprinderilor amenzi si penalitati cu titlu cominatoriu în caz de nerespectare a regulamentelor si deciziilor sale europene.

ARTICOLUL III 191

Fara a aduce atingere atributiilor Bancii Centrale Europene, prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc masurile necesare pentru utilizarea euro ca moneda unica. Legile sau legile-cadru sunt adoptate dupa consultarea Bancii Centrale Europene.

SECTIUNEA 3

DISPOZITII INSTITUTIONALE

ARTICOLUL III 192

(1) Pentru a promova coordonarea politicilor statelor membre în masura necesara functionarii pietei interne, se instituie prin prezentul un Comitet Economic si Financiar.

(2) Comitetul are urmatoarele misiuni:

(a) sa formuleze avize, la cererea Consiliului sau a Comisiei ori din proprie initiativa, destinate acestor institutii;

(b) sa urmareasca situatia economica si financiara a statelor membre si a Uniunii si sa prezinte periodic un raport Consiliului si Comisiei în aceasta privinta, în special cu privire la relatiile financiare cu tarile terte si cu institutiile internationale;

(c) fara a aduce atingere articolului III-344, sa contribuie la pregatirea lucrarilor Consiliului mentionate la articolul III-159, articolul III-179 alineatele (2), (3), (4) si (6), articolele III-180, III-183, III-184, III-185 alineatul (6), articolul III-186 alineatul (2), articolul III-187 alineatele (3) si (4), articolele III-191 si III-196, articolul III-198 alineatele (2) si (3), articolul III-201, articolul III-202 alineatele (2) si (3), articolele III-322 si III-326 si sa aduca la îndeplinire celelalte misiuni consultative si pregatitoare care-i sunt încredintate de Consiliu;

(d) sa examineze, cel putin o data pe an, situatia privind circulatia capitalurilor si libertatea platilor, astfel cum rezulta din aplicarea Constitutiei si a actelor Uniunii; aceasta examinare are în vedere toate masurile referitoare la circulatia capitalurilor si la plati; Comitetul prezinta un raport Comisiei si Consiliului cu privire la rezultatele acestei examinari.

Statele membre, Comisia si Banca Centrala Europeana numesc fiecare cel mult doi membri ai Comitetului.

(3) Consiliul, la propunerea Comisiei, adopta o decizie europeana de stabilire a normelor privind compunerea Comitetului Economic si Financiar. Consiliul hotaraste dupa consultarea Bancii Centrale Europene si a Comitetului. Presedintele Consiliului informeaza Parlamentul European cu privire la aceasta decizie.

(4) Pe lânga misiunile prevazute la alineatul (2), daca si în masura în care exista state membre care fac obiectul unei derogari în sensul articolului III-197, Comitetul urmareste situatia monetara si financiara, precum si regimul general al platilor acestor state membre si prezinta periodic un raport Consiliului si Comisiei cu privire la aceasta.

ARTICOLUL III 193

Pentru chestiunile aflate sub incidenta articolului III-179 alineatul (4), articolului III-184, cu exceptia alineatului (13), articolelor III-191 si III-196, articolului III-198 alineatul (3) si articolului III-326, Consiliul sau un stat membru poate cere Comisiei sa formuleze, dupa caz, o recomandare sau o propunere. Comisia examineaza aceasta cerere si prezinta fara întârziere concluziile sale Consiliului.

SECTIUNEA 4

DISPOZITII PRIVIND STATELE MEMBRE A CAROR MONEDA ESTE EURO

ARTICOLUL III 194

(1) Pentru a contribui la buna functionare a uniunii economice si monetare si în conformitate cu dispozitiile incidente ale Constitutiei, Consiliul adopta, în conformitate cu procedura în materie prevazuta la articolele III-179 si III-184, cu exceptia procedurii prevazute la articolul III-184 alineatul (13), masuri privind statele membre a caror moneda este euro pentru:

(a) a consolida coordonarea si supravegherea disciplinei lor bugetare;

(b) a elabora, în ceea ce le priveste, orientarile de politica economica, veghind ca acestea sa fie compatibile cu cele adoptate pentru întreaga Uniune si asigurând supravegherea acestora.

(2) La votarea masurilor prevazute la alineatul (1) iau parte numai membrii Consiliului reprezentând statele membre a caror moneda este euro.

Minoritatea de blocare trebuie sa includa cel putin numarul minim al acestor membri ai Consiliului reprezentând mai mult de 35% din populatia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar considerându-se a fi întrunita majoritatea calificata.

ARTICOLUL III 195

Conditiile de organizare a reuniunilor ministrilor statelor membre a caror moneda este euro se stabilesc de Protocolul privind Grupul Euro.

ARTICOLUL III 196

(1) Pentru a asigura locul monedei euro în sistemul monetar international, Consiliul, la propunerea Comisiei, adopta o decizie europeana de stabilire a pozitiilor comune cu privire la problemele de interes special pentru uniunea economica si monetara în cadrul institutiilor si conferintelor financiare internationale competente. Consiliul hotaraste dupa consultarea Bancii Centrale Europene.

(2) Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta masurile corespunzatoare pentru a asigura o reprezentare unificata în cadrul institutiilor si conferintelor financiare internationale. Consiliul hotaraste dupa consultarea Bancii Centrale Europene.

(3) La votarea masurilor prevazute la alineatele (1) si (2) iau parte numai membrii Consiliului reprezentând statele membre a caror moneda este euro.

Minoritatea de blocare trebuie sa includa cel putin numarul minim al acestor membri ai Consiliului reprezentând mai mult de 35% din populatia statelor membre participante, plus un membru în caz contrar considerându-se a fi întrunita majoritatea calificata.

SECTION 5

DISPOZITII TRANZITORII

ARTICOLUL III 197

(1) Statele membre cu privire la care Consiliul nu a decis ca îndeplinesc conditiile necesare pentru adoptarea monedei euro sunt denumite în continuare „state membre care fac obiectul unei derogari”.

(2) Dispozitiile Constitutiei prevazute în cele ce urmeaza nu se aplica statelor membre care fac obiectul unei derogari:

(a) adoptarea unor parti din orientarile generale ale politicilor economice care privesc zona euro în ansamblu [articolul III-179 alineatul (2)];

(b) mijloacele de constrângere pentru remedierea deficitelor excesive [articolul III-184 alineatele (9) si (10)];

(c) obiectivele si misiunile Sistemului European al Bancilor Centrale [articolul III-185 alineatele (1), (2), (3) si (5)];

(d) emisiunea de moneda euro (articolul III-186);

(e) actele Bancii Centrale Europene (articolul III-190);

(f) masurile care reglementeaza utilizarea monedei euro (articolul III-191);

(g) acorduri monetare si alte masuri referitoare la politica ratei de schimb (articolul III-326);

(h) desemnarea membrilor Comitetului Executiv al Bancii Centrale Europene [articolul III-382 alineatul (2)];

(i) deciziile europene care stabilesc pozitiile comune cu privire la problemele de interes special pentru uniunea economica si monetara în cadrul institutiilor si conferintelor financiare internationale competente [articolul III-196 alineatul (1)];

(j) masurile necesare asigurarii unei reprezentari unificate în cadrul institutiilor si conferintelor financiare internationale [articolul III-196 alineatul (2)].

În consecinta, la articolele prevazute la literele (a) – (j), „statele membre” înseamna statele membre a caror moneda este euro.

(3) În conformitate cu capitolul IX din Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene, statele membre care fac obiectul unei derogari si bancile lor centrale nationale sunt excluse de la drepturile si obligatiile din cadrul Sistemului European al Bancilor Centrale.

(4) Drepturile de vot ale membrilor Consiliului reprezentând statele membre care fac obiectul unei derogari sunt suspendate cu ocazia adoptarii de catre Consiliu a masurilor prevazute la articolele enumerate la alineatul (2), precum si în urmatoarele cazuri:

(a) recomandarile adresate statelor membre a caror moneda este euro în cadrul supravegherii multilaterale, inclusiv cu privire la programele de stabilitate si avertismente [articolul III-179 alineatul (4)];

(b) masurile referitoare la deficitele excesive ale statelor membre a caror moneda este euro [articolul III-184 alineatele (6), (7), (8) si (11)].

Majoritatea calificata se defineste ca fiind egala cu cel putin 55 % din ceilalti membri ai Consiliului reprezentând state membre care întrunesc cel putin 65 % din populatia statelor membre participante.

ARTICOLUL III 198

(1) Cel putin o data la doi ani sau la cererea unui stat membru care face obiectul unei derogari, Comisia si Banca Centrala Europeana prezinta un raport Consiliului cu privire la progresele statelor membre care fac obiectul unei derogari în îndeplinirea obligatiilor care le revin pentru realizarea uniunii economice si monetare. Aceste rapoarte examineaza în special daca legislatia interna a fiecaruia din aceste state membre, inclusiv statutul bancii sale centrale nationale, este compatibila cu articolele III-188 si III-189 si cu Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene. Rapoartele examineaza, de asemenea, daca a fost realizat un grad înalt de convergenta durabila, analizând în ce masura fiecare din aceste state membre a îndeplinit urmatoarele criterii:

(a) realizarea unui înalt grad de stabilitate a preturilor; acesta rezulta dintr-o rata a inflatiei apropiata de rata a cel mult trei state membre cu cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a preturilor;

(b) caracterul solid al situatiei finantelor publice; acesta reiese dintr-o situatie bugetara care nu cunoaste deficit public excesiv în întelesul articolului III-184 alineatul (6);

(c) respectarea marjelor normale de fluctuatie prevazute de mecanismul ratei de schimb din sistemul monetar european timp cel putin doi ani, fara devalorizarea monedei în raport cu euro;

(d) caracterul durabil al convergentei atinse de statul membru care face obiectul unei derogari si al participarii acestuia la mecanismul ratei de schimb, care se reflecta în nivelul ratelor dobânzilor pe termen lung.

Cele patru criterii prevazute de prezentul alineat si perioadele relevante pe durata carora fiecare dintre acestea trebuie sa fie respectat sunt precizate de Protocolul privind criteriile de convergenta. Rapoartele Comisiei si ale Bancii Centrale Europene iau, de asemenea, în considerare rezultatele integrarii pietelor, situatia si evolutia balantelor de plati curente, precum si o examinare a evolutiei costurilor salariale unitare si a altor indici de pret.

(2) Dupa consultarea Parlamentului European si dupa discutii în cadrul Consiliului European, Consiliul, la propunerea Comisiei, adopta o decizie europeana de desemnare a statelor membre care, facând obiectul unei derogari, îndeplinesc conditiile necesare pe baza criteriilor prevazute la alineatul (1), precum si de abrogare a derogarilor statelor membre respective.

Consiliul hotaraste dupa ce a primit recomandarea din partea majoritatii calificate a membrilor sai ce reprezinta statele membre a caror moneda este euro. Acesti membri hotarasc în termen de sase luni de la data primirii de catre Consiliu a propunerii Comisiei.

Majoritatea calificata se defineste ca fiind egala cu cel putin 55 % din acesti membri ai Consiliului reprezentând state membre care întrunesc cel putin 65 % din populatia statelor membre participante. Minoritatea de blocare trebuie sa includa cel putin numarul minim al acestor membri ai Consiliului reprezentând mai mult de 35% din populatia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar considerându-se a fi întrunita majoritatea calificata.

(3) În cazul în care s-a decis, în conformitate cu procedura prevazuta la alineatul (2), sa se puna capat unei derogari, Consiliul, la propunerea Comisiei, adopta regulamente sau decizii europene care stabilesc în mod irevocabil rata la care moneda euro înlocuieste moneda statului membru în cauza, precum si celelalte masuri necesare pentru introducerea monedei euro ca moneda unica în acest stat membru. Consiliul hotaraste cu unanimitatea membrilor care reprezinta statele membre a caror moneda este euro si statul membru în cauza, dupa consultarea Bancii Centrale Europene.

ARTICOLUL III 199

(1) În cazul în care si atâta timp cât exista state membre care fac obiectul unei derogari si fara a aduce atingere articolului III-187 alineatul (1), Consiliul General al Bancii Centrale Europene mentionat la articolul 45 din Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene se constituie ca al treilea organ de decizie al Bancii Centrale Europene.

(2) În cazul în care si atâta timp cât exista state membre care fac obiectul unei derogari, Banca Centrala Europeana, cu privire la aceste state membre:

(a) consolideaza cooperarea între bancile centrale nationale;

(b) consolideaza coordonarea politicilor monetare ale statelor membre pentru a asigura stabilitatea preturilor;

(d) desfasoara consultari cu privire la problemele care tin de competenta bancilor centrale nationale si care afecteaza stabilitatea institutiilor si a pietelor financiare;

(e) exercita functiile pe care le îndeplinea Fondul European de Cooperare Monetara, preluate ulterior de Institutul Monetar European.

ARTICOLUL III 200

Fiecare stat membru care face obiectul unei derogari considera politica sa de schimb ca pe o problema de interes comun. Procedând astfel, statul membru tine seama de experienta acumulata datorita cooperarii în cadrul mecanismului ratelor de schimb.

ARTICOLUL III 201

(1) În caz de dificultati sau în cazul riscului aparitiei unor dificultati grave pentru balanta de plati a unui stat membru care face obiectul unei derogari, provenind fie dintr-un dezechilibru global al balantei, fie din natura devizelor de care acesta dispune si care pot compromite în special functionarea pietei interne sau realizarea politicii comerciale comune, Comisia examineaza fara întârziere situatia acestui stat, precum si actiunea pe care a întreprins-o sau pe care poate sa o întreprinda în temeiul Constitutiei, utilizând toate mijloacele de care acesta dispune. Comisia indica masurile pe care le recomanda spre adoptare statului membru în cauza.

În cazul în care actiunea întreprinsa de un stat membru care face obiectul unei derogari si masurile sugerate de Comisie nu par suficiente pentru a depasi dificultatile sau riscurile aparitiei unor dificultati, Comisia recomanda Consiliului, dupa consultarea Comitetului Economic si Financiar, acordarea asistentei reciproce si normele corespunzatoare.

Comisia informeaza periodic Consiliul cu privire la situatie si la evolutia acesteia.

(2) Consiliul adopta regulamentele sau deciziile europene de acordare a asistentei reciproce si de stabilire a conditiilor si normelor acesteia. Asistenta reciproca poate lua în special forma:

(a) unei actiuni concertate pe lânga alte organizatii internationale carora li se pot adresa statele membre care fac obiectul unei derogari;

(b) unor masuri necesare pentru a evita devierea schimburilor comerciale, în cazul în care statul membru care face obiectul unei derogari, aflat în dificultate, mentine sau restabileste restrictii cantitative fata de tari terte;

(3) În cazul în care Consiliul nu a acordat asistenta reciproca recomandata de Comisie, sau în cazul în care asistenta reciproca si masurile luate sunt insuficiente, Comisia autorizeaza statul membru aflat în dificultate care face obiectul unei derogari sa ia masurile de salvgardare, ale caror conditii si norme le defineste.

Consiliul poate revoca aceasta autorizare si poate modifica aceste conditii si norme.

ARTICOLUL III-202

(1) În cazul unei crize neprevazute în balanta de plati si în cazul în care nu se adopta imediat o decizie europeana în sensul articolului III-201 alineatul (2), statul membru care face obiectul unei derogari poate adopta, cu titlu provizoriu, masurile de salvgardare necesare. Aceste masuri trebuie sa produca perturbari minime în functionarea pietei interne si sa nu depaseasca limita absolut necesara pentru remedierea dificultatilor neprevazute care au aparut.

(2) Comisia si celelalte state membre trebuie sa fie informate cu privire la masurile de salvgardare prevazute la alineatul (1) cel târziu la data la care acestea intra în vigoare. Comisia poate recomanda Consiliului acordarea asistentei reciproce, în conformitate cu dispozitiile articolului III-201.

(3) Consiliul, la recomandarea Comisiei si dupa consultarea Comitetului Economic si Financiar, poate adopta o decizie europeana care sa prevada ca statul membru în cauza trebuie sa modifice, sa suspende sau sa elimine masurile de salvgardare prevazute la alineatul (1).

CAPITOLUL III

POLITICI ÎN ALTE DOMENII

SECTIUNEA 1

OCUPAREA FORTEI DE MUNCA

ARTICOLUL III 203

Uniunea si statele membre se angajeaza sa elaboreze, în conformitate cu dispozitiile prezentei sectiuni, o strategie coordonata de ocupare a fortei de munca si, în special, sa promoveze o forta de munca formata, calificata si adaptabila, precum si piete ale muncii capabile sa reactioneze rapid la evolutia economiei, în vederea realizarii obiectivelor mentionate la articolul I-3.

ARTICOLUL III 204

(1) Statele membre, prin intermediul politicilor lor de ocupare a fortei de munca, contribuie la realizarea obiectivelor mentionate la articolul III-203 într-un mod compatibil cu orientarile generale ale politicilor economice ale statelor membre si ale Uniunii, adoptate în temeiul articolului III-179 alineatul (2).

(2) Statele membre, tinând seama de practicile nationale legate de responsabilitatile partenerilor sociali, considera promovarea ocuparii fortei de munca o problema de interes comun si îsi coordoneaza actiunea în acest sens în cadrul Consiliului, în conformitate cu dispozitiile articolului III-206.

ARTICOLUL III 205

(1) Uniunea contribuie la realizarea unui nivel ridicat de ocupare a fortei de munca prin încurajarea cooperarii între statele membre, precum si prin sustinerea si, în cazul în care este necesar, prin completarea actiunii lor. Procedând astfel, Uniunea respecta pe deplin competentele statelor membre în aceasta materie.

(2) Obiectivul atingerii unui nivel ridicat de ocupare a fortei de munca se ia în considerare în definirea si punerea în aplicare a politicilor si actiunilor Uniunii.

ARTICOLUL III 206

(1) Consiliul European analizeaza în fiecare an situatia ocuparii fortei de munca în cadrul Uniunii si adopta concluzii în aceasta privinta, pe baza unui raport anual comun al Consiliului si al Comisiei.

(2) Pe baza concluziilor Consiliului European, Consiliul, la propunerea Comisiei, adopta în fiecare an orientari de care statele membre tin seama în politicile lor de ocupare a fortei de munca. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European, a Comitetului Regiunilor, a Comitetului Economic si Social si a Comitetului pentru Ocuparea Fortei de Munca.

Aceste orientari sunt compatibile cu orientarile generale adoptate în temeiul articolului III-179 alineatul (2).

(3) Fiecare stat membru transmite Consiliului si Comisiei un raport anual privind principalele masuri pe care le-a adoptat în vederea punerii în aplicare a politicii sale de ocupare a fortei de munca, tinând seama de orientarile privind ocuparea fortei de munca mentionate la alineatul (2).

(4) Pe baza rapoartelor mentionate la alineatul (3) si dupa obtinerea avizului Comitetului pentru Ocuparea Fortei de Munca, Consiliul analizeaza anual, tinând seama de orientarile privind ocuparea fortei de munca, punerea în aplicare a politicilor de ocupare a fortei de munca ale statelor membre. Consiliul, la recomandarea Comisiei, poate adopta recomandari pe care le adreseaza statelor membre.

(5) Pe baza rezultatelor acestei analize, Consiliul si Comisia adreseaza Consiliului European un raport anual comun privind situatia ocuparii fortei de munca în Uniune si punerea în aplicare a orientarilor privind ocuparea fortei de munca.

ARTICOLUL III 207

Prin legi sau legi-cadru europene se pot stabili masuri de încurajare destinate sa favorizeze cooperarea între statele membre si sa sustina actiunea acestora în domeniul ocuparii fortei de munca, prin initiative care urmaresc dezvoltarea schimburilor de informatii si de bune practici, punând la dispozitie analize comparative si îndrumari, precum si prin promovarea abordarilor novatoare si prin evaluarea experientelor, în special prin recurgerea la proiecte pilot. Legile sau legile-cadru se adopta dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.

Legile sau legile-cadru europene nu presupun armonizarea actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre.

ARTICOLUL III 208

Consiliul adopta, cu majoritate simpla, o decizie europeana de constituire a unui Comitet pentru Ocuparea Fortei de Munca, având caracter consultativ, pentru a promova coordonarea între statele membre a politicilor în materie de ocupare a fortei de munca si de piata a muncii. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.

Comitetul are ca misiuni:

(a) sa urmareasca evolutia situatiei ocuparii fortei de munca si a politicilor de ocupare a fortei de munca în Uniune si în statele membre;

(b) fara a aduce atingere articolului III-344, sa formuleze avize la cererea Consiliului sau a Comisiei ori din proprie initiativa si sa contribuie la pregatirea hotarârilor Consiliului prevazute la articolul III-206.

În îndeplinirea mandatului sau, Comitetul se consulta partenerii sociali.

Fiecare stat membru si Comisia numesc câte doi membri ai Comitetului.

SECTIUNEA 2

POLITICA SOCIALA

ARTICOLUL III 209

Uniunea si statele membre, constiente de drepturile sociale fundamentale precum cele enuntate în Carta Sociala Europeana, semnata la Torino la 18 octombrie 1961, si în Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor din 1989, au ca obiective promovarea ocuparii fortei de munca, îmbunatatirea conditiilor de trai si de munca, permitând armonizarea acestora în conditii de progres, o protectie sociala adecvata, dialogul social, dezvoltarea resurselor umane care sa permita un nivel ridicat si durabil de ocupare a fortei de munca si combaterea marginalizarii.

În acest scop, Uniunea si statele membre actioneaza tinând seama de diversitatea practicilor nationale, în special în domeniul relatiilor conventionale, precum si de necesitatea de a mentine competitivitatea economiei Uniunii.

Acestea apreciaza ca o asemenea evolutie va rezulta atât din functionarea pietei interne, care va favoriza armonizarea sistemelor sociale, cât si din procedurile prevazute de Constitutie si din apropierea actelor cu putere de lege si a actelor administrative ale statelor membre.

ARTICOLUL III 210

(1) În vederea realizarii obiectivelor mentionate la articolul III-103, Uniunea sustine si completeaza actiunea statelor membre în domeniile urmatoare:

(a) îmbunatatirea, în special a mediului de munca, pentru a proteja sanatatea si securitatea lucratorilor ;

(b) conditiile de munca;

(d) protectia lucratorilor în cazul rezilierii contractului de munca;

(e) informarea si consultarea lucratorilor;

(f) reprezentarea si apararea colectiva a intereselor lucratorilor si ale patronatelor, inclusiv co- gestiunea, sub rezerva alineatului (6);

(g) conditiile încadrarii în munca a resortisantilor tarilor terte stabiliti legal pe teritoriul Uniunii;

(h) integrarea persoanelor excluse de pe piata muncii, fara a aduce atingere articolului III-283;

(i) egalitatea între femei si barbati în privinta sanselor acestora pe piata muncii si tratamentul în raporturile de munca;

(j) combaterea marginalizarii sociale;

(k) modernizarea sistemelor de protectie sociala, fara a aduce atingere dispozitiilor literei (c).

(2) În întelesul alineatului (1):

(a) prin legi sau legi-cadru europene se pot stabili masuri destinate sa încurajeze cooperarea între statele membre prin intermediul initiativelor care urmaresc îmbunatatirea cunostintelor, dezvoltarea schimburilor de informatii si de bune practici, promovarea de abordari novatoare si evaluarea experientelor, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre;

(b) în domeniile prevazute la alineatul (1) literele (a) - (i), prin legi-cadru europene se pot stabili cerinte minime cu aplicare treptata, tinând seama de conditiile si normele tehnice existente în fiecare dintre statele membre. Legile-cadru europene nu impun constrângeri administrative, financiare si juridice de natura sa împiedice crearea si dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii.

În toate cazurile, legile sau legile-cadru europene se adopta dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.

(3) Prin derogare de la alineatul (2), în domeniile prevazute la alineatul (1) literele (c), (d), (f) si (g), legile sau legile-cadru europene se adopta de Consiliu, care hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European, a Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.

Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeana cu scopul de a aplica procedura legislativa ordinara în sensul alineatului (1) literele (d), (f) si (g). Acesta hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.

(4) Un stat membru poate încredinta partenerilor sociali, la cererea comuna a acestora, punerea în aplicare a legilor-cadru europene adoptate în temeiul alineatelor (2) si (3) sau, daca este cazul, punerea în aplicare a regulamentelor sau deciziilor europene adoptate în conformitate cu articolul III-212.

În acest caz, statul membru se asigura ca, cel târziu la data la care o lege-cadru europeana trebuie transpusa sau la care un regulament european sau o decizie europeana trebuie puse în aplicare, partenerii sociali au stabilit de comun acord dispozitiile necesare, statul membru în cauza fiind obligat sa adopte orice dispozitii necesare care îi permit sa fie în orice moment în masura sa garanteze rezultatele impuse prin respectiva lege-cadru, regulament sau decizie.

(5) Legile si legile-cadru europene adoptate în temeiul prezentului articol:

(a) nu aduc atingere dreptului statelor membre de a defini principiile fundamentale ale sistemelor acestora de securitate sociala si nu trebuie sa afecteze în mod semnificativ echilibrul financiar;

(b) nu pot împiedica un stat membru sa mentina sau sa stabileasca masuri de protectie mai stricte, compatibile cu Constitutia.

(6) Prezentul articol nu se aplica remuneratiilor, dreptului de asociere, dreptului la greva si dreptului de lock-out.

ARTICOLUL III 211

(1) Comisia promoveaza consultarea partenerilor sociali la nivelul Uniunii si adopta orice masura utila pentru a facilita dialogul acestora, asigurând o sustinere echilibrata a partilor.

(2) În sensul alineatului (1), înainte de a prezenta propuneri în domeniul politicii sociale, Comisia se consulta cu partenerii sociali privind posibila orientare a unei actiuni a Uniunii.

(3) În cazul în care, dupa consultarea mentionata la alineatul (2), Comisia apreciaza ca o actiune a Uniunii este de dorit, aceasta se consulta cu partenerii sociali privind continutul propunerii preconizate. Partenerii sociali prezinta Comisiei un aviz sau, dupa caz, o recomandare.

(4) Cu ocazia consultarilor mentionate la alineatele (2) si (3), partenerii sociali pot informa Comisia despre vointa lor de a initia procesul prevazut la articolul III-212 alineatul (1). Durata acestui proces nu poate depasi noua luni, cu exceptia unei prelungiri hotarâte de comun acord de partenerii sociali în cauza si de Comisie.

ARTICOLUL III 212

(1) Dialogul între partenerii sociali la nivel de Uniune poate conduce, în cazul în care acestia doresc, la relatii conventionale, inclusiv la acorduri.

(2) Acordurile încheiate la nivelul Uniunii sunt puse în aplicare în conformitate cu procedurile si practicile proprii partenerilor sociali si statelor membre sau, în domeniile aflate sub incidenta articolului III-210, la cererea comuna a partilor semnatare, prin regulamente sau decizii europene adoptate de Consiliu la propunerea Comisiei. Parlamentul European este informat cu privire la aceasta.

În cazul în care acordul în cauza contine una sau mai multe dispozitii privind unul din domeniile pentru care, în temeiul articolului III-210 alineatul (3), este necesara unanimitatea, Consiliul hotaraste în unanimitate.

ARTICOLUL III 213

În vederea realizarii obiectivelor prevazute la articolul III-209 si fara a aduce atingere celorlalte dispozitii ale Constitutiei, Comisia încurajeaza cooperarea dintre statele membre si faciliteaza coordonarea actiunii acestora în toate domeniile politicii sociale aflate sub incidenta prezentei sectiuni, în special în domeniile privind:

(a) ocuparea fortei de munca;

(b) dreptul muncii si conditiile de munca;

(d) securitatea sociala;

(e) protectia împotriva accidentelor si bolilor profesionale;

(f) igiena muncii;

(g) dreptul de asociere si negocierile colective între angajatori si lucratori.

În acest scop, Comisia actioneaza în strânsa legatura cu statele membre, prin studii, avize si prin organizarea de consultari, atât în ceea ce priveste problemele care apar pe plan intern, cât si pentru cele care privesc organizatiile internationale, mai ales prin initiative menite sa stabileasca orientari si indicatori, sa organizeze schimbul de bune practici si sa pregateasca elementele necesare supravegherii si evaluarii periodice. Parlamentul European este pe deplin informat.

Înainte de formularea avizelor prevazute de prezentul articol, Comisia consulta Comitetul Economic si Social.

ARTICOLUL III 214

(1) Fiecare stat membru asigura aplicarea principiului egalitatii de remunerare între lucratorii de sex feminin si cei de sex masculin, pentru aceeasi munca prestata sau pentru o munca echivalenta.

(2) În sensul prezentului articol, prin „remuneratie” se întelege salariul sau suma obisnuite de baza sau minime, precum si toate celelalte drepturi platite, direct sau indirect, în numerar sau în natura, de catre angajator lucratorului pentru munca prestata de acesta.

Egalitatea de remunerare, fara discriminare pe motiv de sex, presupune ca:

(a) remuneratia acordata pentru aceeasi munca platita la norma sa fie stabilita pe baza aceleiasi unitati de masura;

(b) remuneratia acordata pentru aceeasi munca platita cu ora sa fie aceeasi pentru locuri de munca echivalente.

(3) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc masurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a principiului egalitatii sanselor si al egalitatii de tratament între femei si barbati în ceea ce priveste munca si locul de munca, inclusiv a principiului egalitatii de remunerare pentru aceeasi munca sau pentru o munca echivalenta. Acestea se adopta dupa consultarea Comitetului Economic si Social.

(4) Pentru a asigura în mod concret o deplina egalitate între femei si barbati în viata profesionala, principiul egalitatii de tratament nu împiedica un stat membru sa mentina sau sa adopte masuri care sa prevada avantaje specifice menite sa faciliteze exercitarea unei activitati profesionale de catre sexul mai slab reprezentat, sa previna sau sa compenseze dezavantaje în cariera profesionala.

ARTICOLUL III 215

Statele membre se obliga sa mentina echivalenta care exista în privinta regimurile concediilor platite.

ARTICOLUL III 216

Comisia elaboreaza anual un raport cu privire la evolutia realizarii obiectivelor mentionate la articolul III-209, inclusiv cu privire la situatia demografica în Uniune. Aceasta transmite raportul Parlamentului European, Consiliului si Comitetului Economic si Social.

ARTICOLUL III 217

Consiliul adopta, cu majoritate simpla, o decizie europeana de instituire a unui Comitet pentru Protectia Sociala, având caracter consultativ, pentru a promova cooperarea în materie de protectie sociala între statele membre si între acestea si Comisie. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.

Comitetul are urmatoarele misiuni:

(a) sa urmareasca situatia sociala si evolutia politicilor de protectie sociala în statele membre si în cadrul Uniunii;

(b) sa faciliteze schimburile de informatii, de experienta si de bune practici între statele membre si între acestea si Comisie;

(c) fara a aduce atingere articolului III-344, sa elaboreze rapoarte, sa emita avize sau sa întreprinda alte activitati în domeniile care tin de atributiile sale, fie la cererea Consiliului sau a Comisiei, fie din proprie initiativa.

În îndeplinirea mandatului sau, Comitetul stabileste contactele necesare cu partenerii sociali.

Fiecare stat membru si Comisia numesc doi membri ai Comitetului.

ARTICOLUL III 218

În raportul sau anual catre Parlamentul European, Comisia consacra un capitol special evolutiei situatiei sociale în Uniune.

Parlamentul European poate invita Comisia sa elaboreze rapoarte pe probleme specifice ale situatiei sociale.

ARTICOLUL III 219

(1) În scopul îmbunatatirii posibilitatilor de încadrare în munca a lucratorilor pe piata interna si pentru a contribui astfel la ridicarea nivelului de trai, se instituie prin prezentul un Fond Social European care urmareste promovarea în cadrul Uniunii a facilitatilor de ocupare a fortei de munca si a mobilitatii geografice si profesionale a lucratorilor, precum si facilitarea adaptarii la transformarile industriale si la evolutia sistemelor de productie, în special prin formare si reconversie profesionala.

(2) Comisia administreaza Fondul. În îndeplinirea acestei sarcini, Comisia este sprijinita de un Comitet prezidat de un membru al Comisiei si format din reprezentanti ai statelor membre si ai organizatiilor sindicale si patronale.

(3) Prin legi europene se stabilesc masurile de aplicare privind Fondul. Aceste legi se adopta dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.

SECTIUNEA 3

COEZIUNEA ECONOMICA, SOCIALA SI TERITORIALA

ARTICOLUL III 220

În scopul promovarii unei dezvoltari armonioase a Uniunii în ansamblu, aceasta îsi dezvolta si desfasoara actiunea care conduce la consolidarea coeziunii sale economice, sociale si teritoriale.

Uniunea urmareste, în special, reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni si a ramânerii în urma a regiunilor defavorizate.

Dintre regiunile avute în vedere, o atentie deosebita este acordata zonelor rurale, zonelor afectate de tranzitia industriala, precum si zonelor care sunt afectate de probleme naturale si demografice grave si permanente, cum ar fi regiunile din extremul nord cu densitate foarte scazuta a populatiei, precum si regiunile insulare, transfrontaliere si muntoase.

ARTICOLUL III 221

Statele membre îsi conduc politicile economice si le coordoneaza în vederea realizarii, în egala masura, a obiectivele mentionate la articolul III-220. Formularea si punerea în aplicare a politicilor si actiunilor Uniunii, precum si realizarea pietei interne tin seama de aceste obiective si participa la realizarea acestora. De asemenea, Uniunea sustine realizarea acestor obiective prin actiunea pe care o întreprinde prin intermediul fondurilor structurale (Fondul European de Orientare si Garantare Agricola, sectiunea „Orientare”; Fondul Social European; Fondul European de Dezvoltare Regionala), al Bancii Europene de Investitii si al celorlalte instrumente financiare existente.

La fiecare trei ani, Comisia prezinta Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Regiunilor si Comitetului Economic si Social un raport privind progresele înregistrate în realizarea coeziunii economice, sociale si teritoriale si modul în care au contribuit la acest progres diferitele mijloace prevazute de prezentul articol. Acest raport este însotit, daca este cazul, de propuneri corespunzatoare.

Prin legi sau legi-cadru europene se poate stabili orice masura specifica în afara fondurilor, fara a aduce atingere masurilor adoptate în cadrul celorlalte politici ale Uniunii. Legile sau legile-cadru se adopta dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.

ARTICOLUL III 222

Fondul European de Dezvoltare Regionala este menit sa contribuie la corectarea principalelor dezechilibre regionale din Uniune, prin participarea la dezvoltarea si ajustarea structurala a regiunilor ramase în urma si la reconversia regiunilor industriale aflate în declin.

ARTICOLUL III 223

(1) Fara a aduce atingere articolului III-224, prin legi europene sunt definite misiunile, obiectivele prioritare si organizarea fondurilor structurale, ceea ce poate sa implice regruparea fondurilor, normele generale aplicabile fondurilor, precum si dispozitiile necesare pentru a asigura eficienta si coordonarea fondurilor între ele si cu celelalte instrumente financiare existente.

Fondul de Coeziune, creat prin lege europeana, contribuie financiar la realizarea de proiecte în domeniul mediului si în acela al retelelor transeuropene de infrastructura a transporturilor.

În toate cazurile, legile europene se adopta dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.

(2) Primele dispozitii referitoare la fondurile structurale si la Fondul de Coeziune, adoptate ulterior celor aflate în vigoare la data semnarii Tratatului de instituire a unei Constitutii pentru Europa se stabilesc prin lege europeana a Consiliului. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European.

ARTICOLUL III 224

Prin legi europene se stabilesc masurile de aplicare privind Fondul European de Dezvoltare Regionala. Legile se adopta dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.

În ceea ce priveste Fondul European de Orientare si Garantare Agricola, sectiunea „Orientare”, si Fondul Social European se aplica dispozitiile articolului III-231 si ale articolului III-115 alineatul (3).

SECTIUNEA 4

AGRICULTURA SI PESCUITUL

ARTICOLUL III 225

Uniunea defineste si pune în aplicare o politica agricola si de pescuit comuna.

Prin „produse agricole” se înteleg produsele solului, cele animaliere si pescaresti, precum si produsele care au suferit o prima transformare si se afla în raport direct cu aceste produse. Referirile la politica agricola comuna sau la agricultura si utilizarea termenului „agricol” se înteleg ca facând referire si la pescuit, având în vedere caracteristicile speciale ale acestui sector.

ARTICOLUL III 226

(1) Piata interna cuprinde agricultura si comertul cu produse agricole.

(2) Cu exceptia unor dispozitii contrare prevazute la articolele III-227 - III-232, normele prevazute în vederea instituirii sau functionarii pietei interne se aplica produselor agricole.

(3) Produsele enumerate în anexa I fac obiectul articolelor III-227 - III-232.

(4) Functionarea si dezvoltarea pietei interne a produselor agricole trebuie sa fie însotite de o politica agricola comuna.

ARTICOLUL III 227

(1) Politica agricola comuna are ca obiective:

(a) cresterea productivitatii agriculturii prin promovarea progresului tehnic si prin asigurarea dezvoltarii rationale a productiei agricole, precum si prin utilizarea optima a factorilor de productie si, în special, a fortei de munca;

(b) asigurarea în acest fel a unui nivel de trai echitabil pentru populatia agricola, în special prin majorarea veniturilor individuale ale lucratorilor din agricultura;

(d) garantarea sigurantei aprovizionarilor;

(e) asigurarea unor preturi rezonabile de livrare catre consumatori.

(2) În elaborarea politicii agricole comune si a metodelor speciale pe care aceasta le poate implica, sunt avute în vedere urmatoarele:

(a) caracterul special al activitatii agricole care rezulta din structura sociala a agriculturii si din discrepantele structurale si naturale existente între diferitele regiuni agricole;

(b) necesitatea de a opera treptat modificarile adecvate;

ARTICOLUL III 228

(1) În vederea îndeplinirii obiectivelor mentionate la articolul III-227, se instituie o organizare comuna a pietelor agricole.

În functie de produse, aceasta organizare îmbraca una dintre urmatoarele forme:

(a) norme comune privind concurenta;

(b) coordonarea obligatorie a diferitelor organizari nationale ale pietei;

(2) Organizarea comuna în una dintre formele prevazute la alineatul (1) poate include toate masurile necesare pentru realizarea obiectivelor mentionate la articolul III-227 si, în special, reglementarea preturilor, a subventiilor pentru producerea si comercializarea diferitelor produse, a sistemelor de depozitare si de report si a mecanismelor comune de stabilizare a importurilor sau a exporturilor.

Organizarea comuna trebuie sa se limiteze la urmarirea obiectivelor mentionate la articolul III-227 si trebuie sa excluda orice discriminare între producatorii sau consumatorii din Uniune.

O eventuala politica de preturi comuna trebuie sa se bazeze pe criterii comune si pe metode de calcul uniforme.

(3) Pentru ca organizarea comuna mentionata la alineatul (1) sa îsi poata atinge obiectivele, se pot înfiinta unul sau mai multe fonduri de orientare si garantare agricola.

ARTICOLUL III 229

Pentru a permite realizarea obiectivelor mentionate la articolul III-227, în cadrul politicii agricole comune pot fi prevazute în special urmatoarele masuri:

(a) o coordonare eficienta a eforturilor întreprinse în domeniile formarii profesionale, cercetarii si popularizarii cunostintelor agronomice, care poate include proiecte sau institutii finantate în comun;

(b) actiuni comune pentru promovarea consumului anumitor produse.

ARTICOLUL III 230

(1) Dispozitiile sectiunii referitoare la normele privind concurenta se aplica productiei si comercializarii produselor agricole numai în masura stabilita prin legi sau legi-cadru europene în conformitate cu articolul III-231 alineatul (2), având în vedere obiectivele mentionate la articolul III-227.

(2) Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta un regulament european sau o decizie europeana autorizând acordarea de ajutoare:

(a) în vederea protejarii exploatatiilor agricole defavorizate de conditii structurale sau naturale;

(b) în cadrul programelor de dezvoltare economica.

ARTICOLUL III 231

(1) Comisia prezinta propuneri referitoare la elaborarea si punerea în aplicare a politicii agricole comune, inclusiv înlocuirea organizarilor nationale cu una dintre formele de organizare comuna prevazute la articolul III-228 alineatul (1), precum si la punerea în aplicare a masurilor prevazute de prezenta sectiune.

Aceste propuneri trebuie sa tina seama de interdependenta dintre chestiunile agricole mentionate de prezenta sectiune.

(2) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc organizarea comuna a pietelor agricole prevazuta la articolul III-228 alineatul (1), precum si celelalte dispozitii necesare pentru îndeplinirea obiectivelor politicii comune în domeniul agriculturii si pescuitului. Legile sau legile-cadru se adopta dupa consultarea Comitetului Economic si Social.

(3) Consiliul, la propunerea Comisiei, adopta regulamente sau decizii europene privind stabilirea preturilor, taxelor, ajutoarelor si contingentelor, precum si stabilirea si repartizarea posibilitatilor de pescuit.

(4) În conformitate cu alineatul (2), organizarea comuna prevazuta la articolul III-228 alineatul (1) poate înlocui organizarile nationale ale pietei în cazul în care:

(a) organizarea comuna ofera statelor membre care se opun acestei masuri si care dispun de o organizare nationala a productiei în cauza garantii echivalente pentru ocuparea fortei de munca si nivelul de trai al producatorilor în cauza, luându-se în considerare calendarul adaptarilor posibile si al specializarilor necesare si

(b) aceasta organizare asigura, pentru schimburile comerciale din cadrul Uniunii, conditii similare celor existente pe piata nationala.

(5) În cazul în care o organizare comuna pentru anumite materii prime se instituie înainte sa existe o organizare comuna pentru produsele transformate corespunzatoare, materiile prime în cauza folosite pentru produsele transformate destinate exportului în tari terte pot fi importate din afara Uniunii.

ARTICOLUL III 232

În cazul în care, într-un stat membru, un produs face obiectul unei organizari nationale a pietei sau al oricarei reglementari interne cu efect echivalent care afecteaza pozitia concurentiala a unei productii similare dintr-un alt stat membru, statele membre aplica la import o taxa compensatorie acestui produs provenit din statul membru în care exista respectiva organizare sau reglementare, cu exceptia cazului în care acest stat membru aplica o taxa compensatorie la export.

Comisia adopta regulamente sau decizii europene de stabilire a cuantumului acestor taxe la nivelul necesar pentru a restabili echilibrul. De asemenea, Comisia poate autoriza recurgerea la alte masuri, pentru care stabileste conditiile si normele de aplicare.

SECTIUNEA 5

MEDIUL

ARTICOLUL III 233

(1) Politica Uniunii în domeniul mediului contribuie la urmarirea obiectivelor de mai jos:

(a) conservarea, protectia si îmbunatatirea calitatii mediului;

(b) ocrotirea sanatatii persoanelor;

(d) promovarea pe plan international a unor masuri destinate sa faca fata problemelor regionale sau planetare de mediu.

(2) Politica Uniunii în domeniul mediului urmareste un nivel de protectie ridicat, tinând seama de diversitatea situatiilor din diferitele regiuni ale Uniunii. Aceasta se bazeaza pe principiile precautiei si actiunii preventive, pe principiul remedierii, cu prioritate la sursa, a daunelor aduse mediului si pe principiul „poluatorul plateste”.

În acest context, masurile de armonizare care raspund cerintelor în domeniul protectiei mediului presupun, în cazurile adecvate, o clauza de salvgardare care autorizeaza statele membre sa adopte, din motive de protectie a mediului fara caracter economic, dispozitii provizorii supuse unei proceduri de control din partea Uniunii.

(3) În elaborarea politicii sale în domeniul mediului, Uniunea tine seama de:

(a) datele stiintifice si tehnice disponibile;

(b) conditiile de mediu din diferitele regiuni ale Uniunii;

(d) dezvoltarea economica si sociala a Uniunii în ansamblul sau si de dezvoltarea echilibrata a regiunilor sale.

(4) În cadrul competentelor lor, Uniunea si statele membre coopereaza cu tarile terte si cu organizatiile internationale competente. Conditiile cooperarii Uniunii pot face obiectul unor acorduri între aceasta si tertele parti în cauza.

Primul paragraf nu aduce atingere competentei statelor membre de a negocia în cadrul organismelor internationale si de a încheia acorduri internationale.

ARTICOLUL III 234

(1) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc actiunile care trebuie întreprinse pentru realizarea obiectivelor mentionate la articolul III-233. Legile sau legile-cadru se adopta dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.

(2) Prin derogare de la alineatul (1) si fara a aduce atingere articolului III-172, Consiliul adopta în unanimitate legi sau legi-cadru europene care stabilesc:

(a) dispozitii, în special de natura fiscala;

(b) masurile cu incidenta asupra:

(i) amenajarii teritoriului;

(ii) gospodaririi cantitative a resurselor de apa sau care afecteaza, direct sau indirect, existenta acestor resurse;

(iii) exploatarea solurilor, cu exceptia managementului deseurilor;

(c) masurile care afecteaza semnificativ optiunea unui stat membru între diferite surse de energie si structura generala a aprovizionarii sale cu energie.

Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta în unanimitate o decizie europeana pentru a aplica procedura legislativa ordinara în domeniile prevazute la primul paragraf.

În toate cazurile, Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European, a Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.

(3) Prin legi europene se stabilesc programe de actiune cu caracter general prin care se stabilesc obiectivele prioritare ce trebuie realizate. Legile se adopta dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.

Masurile necesare pentru punerea în aplicare a acestor programe se adopta în conformitate cu conditiile prevazute la alineatul (1) sau (2), dupa caz.

(4) Fara a aduce atingere anumitor masuri adoptate de Uniune, statele membre asigura finantarea si aplicarea politicii în domeniul mediului.

(5) Fara a aduce atingere principiului „poluatorul plateste”, în cazul în care o masura întemeiata pe alineatul (1) presupune costuri considerate disproportionate pentru autoritatile publice dintr-un stat membru, aceasta masura prevede, într-o forma adecvata:

(a) derogari temporare si

(b) un sprijin financiar din partea Fondului de Coeziune.

(6) Masurile de protectie adoptate în temeiul prezentului articol nu pot împiedica un stat membru sa mentina sau sa stabileasca masuri de protectie mai stricte. Aceste masuri trebuie sa fie compatibile cu Constitutia. Acestea sunt notificate Comisiei.

SECTIUNEA 6

PROTECTIA CONSUMATORILOR

ARTICOLUL III 235

(1) Pentru a promova interesele consumatorilor si pentru a asigura unui nivel ridicat de protectie a consumatorilor, Uniunea contribuie la protectia sanatatii, a securitatii si a intereselor economice ale consumatorilor, precum si la promovarea dreptului acestora la informare, educare si organizare în vederea apararii intereselor lor.

(2) Uniunea contribuie la realizarea obiectivelor mentionate la alineatul (1) prin:

(a) masuri adoptate pentru punerea în aplicare a articolului III-172 în cadrul realizarii sau al functionarii pietei interne;

(b) masuri care sprijina si completeaza politica dusa de statele membre si care asigura continuarea acesteia.

(3) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc masurile prevazute la alineatul (2) litera (b). Legile sau legile-cadru se adopta dupa consultarea Comitetului Economic si Social.

(4) Actele adoptate pentru punerea în aplicare a alineatului (3) nu pot împiedica un stat membru sa mentina sau sa adopte dispozitii de protectie mai stricte. Aceste dispozitii trebuie sa fie compatibile cu Constitutia. Acestea sunt notificate Comisiei.

SECTIUNEA 7

TRANSPORTURILE

ARTICOLUL III 236

(1) În ceea ce priveste domeniul reglementat de prezenta sectiune, obiectivele Constitutiei sunt urmarite în cadrul unei politici comune în domeniul transporturilor.

(2) Alineatul (1) este pus în aplicare prin legi sau legi-cadru europene, tinând seama de aspectele speciale ale transporturilor. Legile sau legile-cadru se adopta dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.

Legile sau legile-cadru europene stabilesc:

(a) norme comune aplicabile transporturilor internationale, efectuate dinspre sau catre teritoriul unui stat membru, ori prin traversarea teritoriului unuia sau mai multor state membre;

(b) conditiile de admitere a transportatorilor nerezidenti pentru a efectua transporturi nationale într-un stat membru;

(d) orice alta masura utila.

(3) În cazul în care se adopta legile sau legile-cadru europene prevazute la alineatul (2), trebuie avute în vedere cazurile în care aplicarea lor ar putea afecta grav nivelul de trai si de ocupare a fortei de munca în anumite regiuni, precum si exploatarea echipamentelor de transport.

ARTICOLUL III 237

Pâna la adoptarea legilor sau legilor-cadru europene prevazute la articolul III-236 alineatul (2) si cu exceptia cazului în care Consiliul a adoptat în unanimitate o decizie europeana prin care se acorda o derogare, nici unul dintre statele membre nu poate adopta dispozitii mai putin favorabile, prin efectul lor direct sau indirect asupra transportatorilor celorlalte state membre în raport cu transportatorii nationali, decât diferitele dispozitii din domeniu aflate în vigoare la 1 ianuarie 1958 sau, în cazul statelor aderente, la data aderarii acestora.

ARTIOLUL III 238

Sunt compatibile cu Constitutia ajutoarele care raspund necesitatilor de coordonare a transporturilor sau care constituie compensarea anumitor obligatii inerente notiunii de serviciu public.

ARTICOLUL III 239

Orice masura adoptata în temeiul Constitutiei în domeniul tarifelor si conditiilor de transport trebuie sa tina seama de situatia economica a transportatorilor.

ARTICOLUL III 240

(1) În cazul transporturilor în cadrul Uniunii, sunt interzise discriminarile care constau în aplicarea de catre un transportator, pentru aceleasi marfuri si pe aceleasi rute de transport, a unor tarife si conditii de transport diferite în functie de statul membru de origine sau de destinatie a produselor transportate.

(2) Alineatul (1) nu împiedica adoptarea altor legi sau legi-cadru europene în temeiul articolului III-134 alineatul (2).

(3) Consiliul, la propunerea Comisiei, adopta regulamente sau decizii europene prin care se asigura punerea în aplicare a alineatului (1). Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European si a Comitetului Economic si Social.

Consiliul poate adopta, în special, regulamentele si deciziile europene necesare pentru a permite institutiilor sa vegheze la respectarea normei mentionate la alineatul (1) si sa asigure ca utilizatorii beneficiaza pe deplin de aceasta.

(4) Comisia, din proprie initiativa sau la solicitarea unui stat membru, examineaza cazurile de discriminare mentionate la alineatul (1) si, dupa consultarea oricarui stat membru în cauza, adopta deciziile europene necesare în temeiul regulamentelor si deciziilor europene prevazute la alineatul (3).

ARTICOLUL III 241

(1) Exceptând cazul în care Comisia autorizeaza aceasta prin decizie europeana, se interzice aplicarea, de catre un stat membru, a unor tarife si conditii care includ orice element de sprijin sau de protectie în beneficiul uneia sau mai multor întreprinderi sau industrii anume, pentru transporturile efectuate în cadrul Uniunii.

(2) Comisia, din proprie initiativa sau la cererea unui stat membru, examineaza tarifele si conditiile mentionate la alineatul (1), tinând seama în special de cerintele unei politici economice regionale corespunzatoare, de necesitatile regiunilor subdezvoltate, precum si de problemele regiunilor grav afectate de conjuncturi politice, pe de o parte, si de efectele acestor tarife si conditii asupra concurentei între diferitele moduri de transport, pe de alta parte.

Dupa consultarea oricarui stat membru în cauza, Comisia adopta deciziile europene necesare.

(3) Interdictia mentionata la alineatul (1) nu se aplica tarifelor care urmaresc asigurarea concurentei.

ARTICOLUL III 242

Taxele sau redeventele percepute de catre un transportator la trecerea frontierelor, independent de tarifele de transport, nu trebuie sa depaseasca un cuantum rezonabil, tinând seama de cheltuielile reale pe care le implica efectiv aceasta trecere.

Statele membre depun eforturi pentru reducerea acestor cheltuieli.

Comisia poate adresa recomandari statelor membre în vederea aplicarii prezentului articol.

ARTICOLUL III 243

Dispozitiile prezentei sectiuni nu contravin masurilor adoptate în Republica Federala Germania, în masura în care acestea sunt necesare pentru compensarea dezavantajelor economice pe care divizarea Germaniei le-a produs economiei anumitor regiuni din Republica Federala, afectate de aceasta divizare. La împlinirea a cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constitutii pentru Europa, Consiliul, hotarând la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeana de abrogare a prezentului articol.

ARTICOLUL III 244

Se constituie pe lânga Comisie un Comitet Consultativ, format din experti desemnati de guvernele statelor membre. Comisia îl consulta în domeniul transporturilor ori de câte ori considera util.

ARTICOLUL III 245

(1) Prezenta sectiune se aplica transporturilor feroviare, rutiere si pe cai navigabile interioare.

(2) Prin legi sau legi-cadru europene se pot stabili masurile corespunzatoare în domeniul transporturilor maritime si aeriene. Legile sau legile-cadru se adopta dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.

SECTIUNEA 8

RETELELE TRANSEUROPENE

ARTICOLUL III 246

(1) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor mentionate la articolele III-130 si III-220 si pentru a permite cetatenilor Uniunii, agentilor economici, precum si comunitatilor regionale si locale sa beneficieze pe deplin de avantajele care decurg din realizarea unui spatiu fara frontiere interne, Uniunea contribuie la crearea si dezvoltarea de retele transeuropene în sectoarele infrastructurilor de transporturi, telecomunicatii si energie.

(2) În cadrul unui sistem de piete deschise si concurentiale, actiunea Uniunii urmareste sa favorizeze interconectarea si interoperabilitatea retelelor nationale, precum si accesul la aceste retele. Aceasta tine seama, în special, de necesitatea conectarii regiunilor insulare, a celor fara iesire la mare si a celor periferice cu regiunile centrale ale Uniunii.

ARTICOLUL III 247

(1) În scopul realizarii obiectivele mentionate la articolul III-246, Uniunea:

(a) stabileste un ansamblu de orientari care cuprind obiectivele, prioritatile, precum si liniile directoare ale actiunilor preconizate în domeniul retelelor transeuropene; aceste orientari identifica proiecte de interes comun;

(b) pune în aplicare orice actiune care se poate dovedi necesara pentru a asigura interoperabilitatea retelelor, în special în domeniul armonizarii standardelor tehnice;

(c) poate sustine proiecte de interes comun sustinute de statele membre si definite în cadrul orientarilor prevazute la litera (a), în special sub forma de studii de fezabilitate, de garantii la împrumuturi sau de dobânzi reduse; de asemenea, Uniunea poate contribui la finantarea, în statele membre, a unor proiecte specifice în domeniul infrastructurii de transporturi prin intermediul Fondului de Coeziune.

Actiunea Uniunii tine seama de viabilitatea economica potentiala a proiectelor.

(2) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc orientarile si celelalte masuri mentionate la alineatul (1). Legile sau legile-cadru se adopta dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.

Orientarile si proiectele de interes comun care privesc teritoriul unui stat membru necesita acordul statului membru în cauza.

(3) Statele membre îsi coordoneaza, în cooperare cu Comisia, politicile duse la nivel national care pot avea un impact semnificativ asupra realizarii obiectivelor mentionate la articolul III-246. Comisia, în strânsa colaborare cu statele membre, poate adopta orice initiativa utila promovarii acestei coordonari.

(4) Uniunea poate coopera cu tari terte pentru promovarea proiectelor de interes comun si pentru asigurarea interoperabilitatii retelelor.

SECTIUNEA 9

CERCETAREA SI DEZVOLTAREA TEHNOLOGICA SI SPATIUL COSMIC

ARTICOLUL III 248

(1) Actiunea Uniunii vizeaza consolidarea bazelor sale stiintifice si tehnologice, prin crearea unui spatiu european de cercetare în care cercetatorii, cunostintele stiintifice si tehnologiile sa circule liber, prin favorizarea cresterii competitivitatii sale, inclusiv în industrie, precum si prin promovarea activitatilor de cercetare considerate necesare în temeiul altor capitole din Constitutie.

(2) În vederea realizarii obiectivelor prevazute la alineatului (1), aceasta încurajeaza în întreaga Uniune întreprinderile, inclusiv întreprinderile mici si mijlocii, centrele de cercetare si universitatile, în eforturile lor de cercetare si dezvoltare tehnologica de înalta calitate. Aceasta sustine eforturile de cooperare ale acestora, urmarind, în special, sa permita cercetatorilor cooperarea libera dincolo de frontiere, iar întreprinderilor exploatarea potentialului pietei interne, îndeosebi prin deschiderea achizitiilor publice nationale, prin definirea normelor comune si prin eliminarea obstacolelor juridice si fiscale din calea acestei cooperari.

(3) Toate activitatile Uniunii în domeniul cercetarii si dezvoltarii tehnologice, inclusiv actiunile cu caracter demonstrativ, sunt decise si puse în aplicare în conformitate cu prezenta sectiune.

ARTICOLUL III 249

Urmarind obiectivele prevazute la articolul III-248, Uniunea desfasoara urmatoarele actiuni, care completeaza actiunile întreprinse în statele membre:

(a) punerea în aplicare a programelor de cercetare, de dezvoltare tehnologica si demonstrative, promovând cooperarea cu si între întreprinderi, centre de cercetare si universitati;

(b) promovarea cooperarii în materie de cercetare, de dezvoltare tehnologica si demonstrativa ale Uniunii cu tarile terte si organizatiile internationale;

(c) propagarea si valorificarea rezultatelor activitatilor în materie de cercetare, de dezvoltare tehnologica si demonstrativa ale Uniunii;

(d) stimularea formarii profesionale si a mobilitatii cercetatorilor Uniunii.

ARTICOLUL III 250

(1) Uniunea si statele membre îsi coordoneaza actiunile în domeniul cercetarii si dezvoltarii tehnologice, în scopul asigurarii coerentei reciproce a politicilor nationale si a politicii Uniunii.

(2) Comisia, în strânsa colaborare cu statele membre, poate adopta orice initiativa utila promovarii coordonarii mentionate la alineatul (1), în special initiative privind stabilirea orientarilor si a indicatorilor, organizarea schimbului celor mai bune practici si pregatirea elementelor utile pentru supravegherea si evaluarea periodica. Parlamentul European este pe deplin informat cu privire la aceasta.

ARTICOLUL III 251

(1) Prin legi europene se stabileste un program-cadru multianual în care sunt prevazute toate actiunile finantate de Uniune. Legile se adopta dupa consultarea Comitetului Economic si Social.

Programul-cadru:

(a) stabileste obiectivele stiintifice si tehnologice care trebuie realizate prin activitatile mentionate la articolul III-249, precum si prioritatile conexe;

(b) indica liniile directoare ale acestor actiuni;

(c) stabileste cuantumul global maxim si conditiile de participare financiara a Uniunii la programul-cadru, precum si cotele-parti alocate fiecarei actiuni preconizate.

(2) Programul-cadru multianual se adapteaza sau completeaza în functie de evolutia situatiei.

(3) Prin lege europeana a Consiliului se stabilesc programe specifice de aplicare a programului-cadru multianual în cadrul fiecarei actiuni. Fiecare program specific precizeaza conditiile de realizare, stabileste durata si prevede mijloacele considerate necesare. Totalul cuantumurilor considerate necesare, stabilite de programele specifice, nu poate depasi cuantumul global maxim stabilit pentru programul-cadru si pentru fiecare actiune. Aceasta lege se adopta dupa consultarea Parlamentului European si a Comitetului Economic si Social.

(4) În completarea activitatilor prevazute în programul-cadru multianual, prin legi europene se stabilesc masurile necesare de instituire a spatiului european de cercetare. Legile se adopta dupa consultarea Comitetului Economic si Social.

ARTICOLUL III 252

(1) Pentru punerea în aplicare a programului-cadru multianual, prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc:

(a) normele de participare a întreprinderilor, centrelor de cercetare si universitatilor;

(b) normele aplicabile difuzarii rezultatelor cercetarii.

Legile sau legile-cadru europene se adopta dupa consultarea Comitetului Economic si Social.

(2) La punerea în aplicare a programului-cadru multianual, prin legi europene se pot introduce programe complementare, la care participa numai anumite state membre care le asigura finantarea, sub rezerva unei participari eventuale a Uniunii.

Legile europene stabilesc normele aplicabile programelor suplimentare, în special în domeniul difuzarii cunostintelor si al accesului altor state membre. Acestea se adopta dupa consultarea Comitetului Economic si Social, cu acordul statelor membre în cauza.

(3) La punerea în aplicare a programului-cadru multianual, legile europene pot dispune, în acord cu statele membre în cauza, participarea la programe de cercetare si dezvoltare derulate de mai multe state membre, inclusiv participarea la structurile create pentru realizarea acestor programe.

Legile europene se adopta dupa consultarea Comitetului Economic si Social.

(4) La punerea în aplicare a programului-cadru multianual, Uniunea poate prevedea cooperarea în materie de cercetare, de dezvoltare tehnologica si demonstrativa a Uniunii cu tari terte sau cu organizatii internationale.

Conditiile acestei cooperari pot face obiectul unor acorduri între Uniune si terte parti în cauza.

ARTICOLUL III 253

Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene de constituire a unor întreprinderi comune sau orice alta structura necesara bunei desfasurari a programelor de cercetare, de dezvoltare tehnologica si demonstrative ale Uniunii. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European si a Comitetului Economic si Social.

ARTICOLUL III 254

(1) În scopul promovarii progresului stiintific si tehnic, a competitivitatii industriale, precum si pentru aplicarea politicilor sale, Uniunea elaboreaza o politica spatiala europeana. În acest scop, aceasta poate promova initiative comune, poate sprijini cercetarea si dezvoltarea tehnologica si poate coordona eforturile necesare explorarii si exploatarii spatiului cosmic.

(2) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevazute la alineatul 1, prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc masurile necesare, eventual sub forma unui program spatial european.

(3) Uniunea stabileste orice relatie utila cu Agentia Spatiala Europeana.

ARTICOLUL III 255

La începutul fiecarui an, Comisia prezinta un raport Parlamentului European si Consiliului. Acest raport priveste, în special, activitatile desfasurate în materie de cercetare, de dezvoltare tehnologica si de propagare a rezultatelor în cursul anului precedent, precum si programul de lucru pentru anul în curs.

SECTIUNEA 10

ENERGIA

ARTICOLUL III 256

(1) În contextul instituirii sau functionarii pietei interne si din perspectiva necesitatii de a conserva si îmbunatati calitatea mediului, politica Uniunii în domeniul energiei are drept scop:

(a) sa asigure functionarea pietei energiei;

(b) sa asigure securitatea aprovizionarii cu energie la nivelul Uniunii si

(c) sa promoveze eficienta energetica si economia de energie, precum si dezvoltarea de noi surse de energie si a energiei regenerabile.

(2) Fara a aduce atingere aplicarii altor dispozitii ale Constitutiei, obiectivele prevazute la alineatul (1) sunt realizate prin masuri adoptate prin legi sau legi-cadru europene. Legile sau legile-cadru se adopta dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.

Legile sau legile-cadru europene nu aduc atingere dreptului unui stat membru de a stabili conditiile de exploatare a propriilor resurse energetice, optiunii sale privind diferitele surse de energie si structurii generale a aprovizionarii sale cu energie, fara a aduce atingere articolului III-234 alineatul (2) litera (c).

(3) Prin derogare de la dispozitiile alineatului (2), prin lege sau lege-cadru europeana a Consiliului se stabilesc masurile prevazute la alineatul respectiv, în cazul în care acestea au în principal natura fiscala. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.

CAPITOLUL IV

SPATIUL DE LIBERTATE, SECURITATE SI JUSTITIE

SECTIUNEA 1

DISPOZITII GENERALE

ARTICOLUL III 257

(1) Uniunea constituie un spatiu de libertate, securitate si justitie, cu respectarea drepturilor fundamentale si a diferitelor sisteme de drept si traditii juridice ale statelor membre.

(2) Uniunea asigura absenta controalelor asupra persoanelor la frontierele interne si dezvolta o politica comuna în domeniul azilului, imigrarii si controlului la frontierele externe care este întemeiata pe solidaritatea între statele membre si care este echitabila fata de resortisantii tarilor terte. În sensul prezentului capitol, apatrizii sunt asimilati resortisantilor tarilor terte.

(3) Uniunea actioneaza pentru a asigura un înalt nivel de securitate prin masuri de prevenire a criminalitatii, rasismului si xenofobiei, precum si de combatere a acestora, prin masuri de coordonare si de cooperare între autoritatile politienesti si judiciare si alte autoritati competente, precum si prin recunoasterea reciproca a hotarârilor judecatoresti în materie penala si, daca este necesar, prin apropierea legislatiilor penale.

(4) Uniunea faciliteaza accesul la justitie, în special pe baza principiului recunoasterii reciproce a hotarârilor judecatoresti si fara caracter judecatoresc în materie civila.

ARTICOLUL III 258

Consiliul European defineste orientarile strategice ale planificarii legislative si operationale în cadrul spatiului de libertate, securitate si justitie.

ARTICOLUL III 259

Parlamentele nationale asigura, cu privire la propunerile si initiativele legislative prezentate în cadrul sectiunilor 4 si 5, respectarea principiului subsidiaritatii, în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii.

ARTICOLUL III 260

Fara a aduce atingere articolelor III-360 - III-362, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta regulamente sau decizii europene de stabilire a conditiilor în care statele membre, în colaborare cu Comisia, întreprind o evaluare obiectiva si impartiala a punerii în aplicare, de catre autoritatile statelor membre, a politicilor Uniunii prevazute de prezentul capitol, în special în scopul de a sustine aplicarea deplina a principiului recunoasterii reciproce. Parlamentul European si parlamentele nationale ale statelor membre sunt informate cu privire la continutul si rezultatele evaluarii.

ARTICOLUL III 261

În cadrul Consiliului se instituie un Comitet Permanent care sa asigure în cadrul Uniunii promovarea si consolidarea cooperarii operationale în materie de securitate interna. Fara a aduce atingere articolului III-344, Comitetul promoveaza coordonarea actiunii autoritatilor competente ale statelor membre. La lucrarile Comitetului pot fi cooptati reprezentantii organelor, oficiilor si agentiilor în cauza ale Uniunii. Parlamentul European si parlamentele nationale sunt informate cu privire la derularea lucrarilor.

ARTICOLUL III 262

Prezentul capitol nu aduce atingere exercitarii responsabilitatilor care le revin statelor membre în mentinerea ordinii publice si apararea securitatii interne.

ARTICOLUL III 263

Consiliul adopta regulamente europene în vederea asigurarii cooperarii administrative între serviciile competente ale statelor membre în domeniile mentionate de prezentul capitol, precum si între serviciile respective si Comisie. Acesta hotaraste la propunerea Comisiei, sub rezerva articolului III-264 si dupa consultarea Parlamentului European.

ARTICOLUL III 264

Actele prevazute în sectiunile 4 si 5, precum si regulamentele europene prevazute de articolul III-263 care asigura o cooperare administrativa în domeniile prevazute în aceste sectiuni, se adopta:

(a) la propunerea Comisiei sau

(b) la initiativa unui sfert din statele membre.

SECTIUNEA 2

POLITICI PRIVIND CONTROLUL FRONTIERELOR,
AZILUL SI IMIGRAREA

ARTICOLUL III 265

(1) Uniunea dezvolta o politica care urmareste:

(a) asigurarea absentei oricarui control asupra persoanelor la trecerea frontierelor interne, indiferent de cetatenie;

(b) asigurarea controlului persoanelor si supravegherea eficienta la trecerea frontierelor externe;

(2) În sensul alineatului (1), legile sau legile-cadru europene stabilesc masurile privind:

(a) politica comuna a vizelor si alte permise de sedere pe termen scurt;

(b) controalele la care sunt supuse persoanele la trecerea frontierelor externe;

(d) orice masura necesara pentru instituirea treptata a unui sistem integrat de administrare a frontierelor externe;

(e) absenta oricarui control asupra persoanelor, indiferent de cetatenie, la trecerea frontierelor interne.

(3) Prezentul articol nu aduce atingere competentei statelor membre privind delimitarea geografica a frontierelor lor, în conformitate cu dreptul international.

ARTICOLUL III 266

(1) Uniunea dezvolta o politica comuna în domeniul azilului, protectiei subsidiare si protectiei temporare, cu scopul de a oferi un statut corespunzator oricarui resortisant dintr-o tara terta care are nevoie de protectie internationala si de a asigura respectarea principiului nereturnarii. Aceasta politica trebuie sa fie în conformitate cu Conventia încheiata la Geneva la 28 iulie 1951 si cu Protocolul încheiat la 31 ianuarie 1967 cu privire la statutul refugiatilor, precum si cu alte tratate din domeniu.

(2) În sensul alineatului (1), prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc masurile referitoare la un sistem european comun de azil, care cuprinde:

(a) un statut unitar al azilului în favoarea resortisantilor unei tari terte, valabil în toata Uniunea;

(b) un statut unitar al protectiei subsidiare pentru resortisantii din tarile terte care, fara sa obtina azil european, au nevoie de protectie internationala;

(d) proceduri comune de acordare si retragere a statutului unitar de azil sau de protectie subsidiara;

(e) criterii si mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil sau de protectie subsidiara;

(f) norme referitoare la conditiile de primire a solicitantilor de azil sau de protectie subsidiara;

(g) parteneriatul si cooperarea cu tarile terte pentru gestionarea afluxului de persoane care solicita azil, protectie subsidiara sau temporara.

(3) În cazul în care unul sau mai multe state membre se afla într-o situatie de urgenta caracterizata de un aflux neasteptat de resortisanti din tarile terte, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta, în beneficiul statului sau statelor membre în cauza, regulamente sau decizii europene care prevad masuri provizorii. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.

ARTICOLUL III 267

(1) Uniunea dezvolta o politica comuna de imigrare, al carei scop este de a asigura, în toate etapele, gestionarea eficienta a fluxurilor de imigranti, tratamentul echitabil al resortisantilor tarilor terte cu sedere legala în statele membre, precum si prevenirea imigrarii ilegale si a traficului de persoane si combaterea sustinuta a acestora.

(2) În sensul alineatului (1), prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc masurile în urmatoarele domenii:

(a) conditiile de intrare si de sedere, precum si normele privind acordarea de catre statele membre a vizelor si a permiselor de sedere pe termen lung, inclusiv în vederea reîntregirii familiei;

(b) definirea drepturilor resortisantilor tarilor terte care au drept de sedere pe teritoriul unui stat membru, inclusiv conditiile care reglementeaza libertatea de circulatie si de sedere în alte state membre;

(c) imigrarea clandestina si sederea ilegala, inclusiv expulzarea si repatrierea persoanelor aflate în situatie de sedere ilegala;

(d) combaterea traficului de persoane, în special de femei si copii.

(3) Uniunea poate încheia cu tari terte acorduri privind readmisia, în tarile lor de origine sau de provenienta, a resortisantilor tarilor terte care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc conditiile de intrare, prezenta sau sedere pe teritoriul unuia din statele membre.

(4) Prin legi sau legi-cadru europene se pot stabili masuri pentru încurajarea si sprijinirea actiunii statelor membre, cu scopul de a favoriza integrarea resortisantilor tarilor terte care au drept de sedere pe teritoriul lor, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre.

(5) Prezentul articol nu aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili volumul intrarilor pe teritoriul lor de resortisanti provenind din tari terte, în cautarea unui loc de munca în calitate de lucratori salariati sau pentru a desfasura o activitate independenta.

ARTICOLUL III 268

Politicile Uniunii prevazute de prezenta sectiune si aplicarea lor sunt reglementate de principiul solidaritatii si distribuirii echitabile a responsabilitatilor între statele membre, inclusiv pe plan financiar. Ori de câte ori este necesar, actele Uniunii adoptate în temeiul prezentei sectiuni prevad masuri adecvate pentru aplicarea acestui principiu.

SECTIUNEA 3

COOPERAREA JUDICIARA ÎN MATERIE CIVILA

ARTICOLUL III 269

(1) Uniunea dezvolta cooperarea judiciara în materie civila cu incidenta transfrontaliera, întemeiata pe principiul recunoasterii reciproce a hotarârilor judecatoresti si fara caracter judecatoresc. Aceasta cooperare poate include adoptarea unor masuri de apropiere a actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre.

(2) În sensul alineatului 1, prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc masuri, în special în cazul în care este acestea sunt necesare pentru buna functionare a pietei interne, care urmaresc sa asigure:

(a) recunoasterea reciproca între statele membre a hotarârilor judecatoresti si fara caracter judecatoresc si executarea lor;

(b) comunicarea si notificarea transfrontaliera a actelor judecatoresti si fara caracter judecatoresc;

(d) cooperarea în materie de obtinere a probelor;

(e) acces efectiv la justitie;

(f) eliminarea obstacolelor din calea bunei desfasurari a procedurilor civile, la nevoie prin înlesnirea compatibilitatii normelor de procedura civila aplicabile în statele membre;

(g) dezvoltarea unor metode alternative de solutionare a litigiilor;

(h) sprijinirea formarii profesionale a magistratilor si a personalului din justitie.

(3) Prin derogare de la alineatul (2), masurile referitoare la dreptul familiei cu implicatii transfrontaliere se stabilesc prin lege sau lege-cadru europeana a Consiliului. Acesta hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.

Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie europeana care sa prevada aspectele din dreptul familiei cu implicatii transfrontaliere, care ar putea face obiectul unor acte adoptate prin procedura legislativa ordinara. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.

SECTIUNEA 4

COOPERAREA JUDICIARA ÎN MATERIE PENALA

ARTICOLUL III 270

(1) Cooperarea judiciara în materie penala în cadrul Uniunii se întemeiaza pe principiul recunoasterii reciproce a hotarârilor si deciziilor judecatoresti si include apropierea actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre în domeniile prevazute la alineatul (2) si articolul III-271.

Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc masurile care au drept scop:

(a) instituirea de norme si proceduri care sa asigure recunoasterea, în întreaga Uniune, a tuturor categoriilor de hotarâri si decizii judecatoresti;

(b) prevenirea si solutionarea conflictelor de competenta între statele membre;

(d) facilitarea cooperarii dintre autoritatile judiciare sau echivalente ale statelor membre în materie de urmarire penala si executare a hotarârilor.

(2) În masura în care este necesar, prin legi-cadru europene se pot stabili norme minime pentru a facilita recunoasterea reciproca a hotarârilor si deciziilor judecatoresti, precum si cooperarea politieneasca si judiciara în materie penala cu dimensiune transfrontaliera. Aceste norme minime iau în considerare diferentele dintre traditiile juridice si sistemele de drept ale statelor membre.

Acestea se refera la:

(a) admiterea reciproca a probelor între statele membre;

(b) drepturile persoanelor în procedura penala;

(d) alte elemente speciale ale procedurii penale pe care Consiliul le-a identificat în prealabil prin decizie europeana, pentru a carei adoptare Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European.

Adoptarea normelor minime prevazute de prezentul alineat nu împiedica statele membre sa mentina sau sa adopte un nivel mai ridicat de protectie a persoanelor.

(3) În cazul în care un membru al Consiliului considera ca un proiect de lege-cadru europeana prevazut la alineatul (2) ar aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului sau de justitie penala, acesta poate solicita transmiterea acestui proiect de lege-cadru Consiliului European. În acest caz, procedura prevazuta la articolul III-396 se suspenda. Dupa dezbateri si în termen de patru luni de la aceasta suspendare, Consiliul European:

(a) retrimite proiectul Consiliului, caz în care se pune capat suspendarii procedurii prevazute la articolul III-396 sau

(b) cere Comisiei sau grupului de state membre de la care provine proiectul de lege-cadru sa prezinte un nou proiect; în acest caz, se considera ca actul propus initial nu a fost adoptat.

(4) În cazul în care, la sfârsitul termenului prevazut la alineatul (3), Consiliul European nu a actionat sau daca, în termen de douasprezece luni de la prezentarea unui nou proiect în temeiul alineatului (3) litera (b), legea-cadru europeana nu a fost adoptata, iar cel putin o treime din statele membre doresc sa instituie o forma de cooperare consolidata pe baza proiectului de lege-cadru respectiv, acestea informeaza Parlamentul European, Consiliul si Comisia cu privire la aceasta.

În acest caz, autorizarea de a proceda la o forma de cooperare consolidata, prevazuta la articolul I-44 alineatul (2) si articolul III-419 alineatul (1) se considera acordata si se aplica dispozitiile privind cooperarea consolidata.

ARTICOLUL III 271

(1) Prin legi-cadru europene se pot stabili norme minime cu privire la definirea infractiunilor si a pedepselor în domenii cu criminalitate deosebit de grava care au dimensiuni transfrontaliere ce rezulta din natura sau impactul acestor infractiuni ori din nevoia speciala de a le combate pornind de la o baza comuna.

Aceste domenii ale criminalitatii sunt urmatoarele: terorismul, traficul de persoane si exploatarea sexuala a femeilor si copiilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilicit de arme, spalarea banilor, coruptia, falsificarea mijloacelor de plata, criminalitatea informatica si criminalitatea organizata.

În functie de evolutia criminalitatii, Consiliul poate adopta o decizie europeana care sa identifice alte domenii ale criminalitatii care îndeplinesc criteriile prevazute de prezentul alineat. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European.

(2) În cazul în care apropierea actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre în materie penala se dovedeste indispensabila pentru a asigura punerea în aplicare eficienta a unei politici a Uniunii într-un domeniu care a facut obiectul unor masuri de armonizare, prin legi-cadru europene se pot stabili norme minime referitoare la definirea infractiunilor si a pedepselor în domeniul în cauza. Legile-cadru se adopta prin aceeasi procedura ca si cea utilizata pentru adoptarea masurilor de armonizare în cauza, fara a aduce atingere articolului III-264.

(3) În cazul în care un membru al Consiliului considera ca un proiect de lege-cadru europeana prevazuta la alineatul (1) sau (2) ar putea aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului sau de justitie penala, acesta poate solicita transmiterea acestui proiect de lege-cadru Consiliului European. În acest caz, daca procedura prevazuta la articolul III-396 este aplicabila, aceasta se suspenda. Dupa dezbateri si în termen de patru luni de la suspendarea acestei proceduri, Consiliul European fie:

(a) retrimite proiectul Consiliului, ceea ce pune capat suspendarii procedurii prevazute la articolul III-396, în cazul în care procedura este aplicabila sau

(b) cere Comisiei sau grupului de state membre care a emis proiectul de lege-cadru sa prezinte un nou proiect, caz în care se considera ca actul propus initial nu a fost adoptat.

În acest caz, autorizarea de a proceda la o forma de cooperare consolidata, prevazuta la articolul I-44 alineatul (2) si articolul III-419 alineatul (1), se considera acordata si se aplica dispozitiile privind cooperarea consolidata.

ARTICOLUL III 272

Prin legi sau legi-cadru europene se pot stabili masuri pentru încurajarea si sprijinirea actiunii statelor membre în domeniul prevenirii criminalitatii, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre.

ARTICOLUL III 273

(1) Eurojust are misiunea de a sprijini si consolida coordonarea si cooperarea dintre autoritatile nationale de cercetare si urmarire penala în legatura cu infractiunile grave care afecteaza doua sau mai multe state membre sau care impun urmarirea penala pe baze comune, atât prin operatiuni întreprinse de autoritatile statelor membre si de Europol, cât si prin informatii furnizate de acestea.

În acest context, prin legi europene se determina compunerea, functionarea, domeniul de actiune si atributiile Eurojust. Aceste atributii pot include:

(a) declansarea de cercetari penale, precum si propunerea de începere a urmaririi penale efectuate de autoritatile nationale competente, în special cele referitoare la infractiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii;

(b) coordonarea cercetarilor si urmaririi penale prevazute la litera (a);

(c) consolidarea cooperarii judiciare, inclusiv prin solutionarea conflictelor de competenta si prin cooperarea strânsa cu Reteaua Judiciara Europeana.

Prin legi europene se stabilesc, de asemenea, conditiile de asociere a Parlamentului European si a parlamentelor nationale ale statelor membre la evaluarea activitatilor desfasurate de Eurojust.

(2) În cadrul urmaririi penale prevazute la alineatul (1) si fara a aduce atingere articolului III-274, actele oficiale de procedura judecatoreasca sunt îndeplinite de autoritatile nationale competente.

ARTICOLUL III 274

(1) Pentru combaterea infractiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, prin lege europeana a Consiliului, pe baza Eurojust, se poate institui un Parchet European. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European.

(2) Parchetul European are competenta de a cerceta, a urmari si a trimite în judecata, daca este cazul în colaborare cu Europol, autorii si persoanele asociate la savârsirea infractiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, în conformitate cu cele stabilite de legea europeana prevazuta la alineatul (1). Parchetul European exercita functia de procuror, în legatura cu aceste infractiuni, în fata instantelor competente ale statelor membre.

(3) Prin legea europeana prevazuta la alineatul (1) se stabilesc Statutul Parchetului European, conditiile de exercitare a atributiilor, regulamentul de procedura aplicabile activitatilor sale, precum si normele care reglementeaza admisibilitatea probelor si normele aplicabile controlului judiciar al actelor de procedura adoptate în exercitarea atributiilor sale.

(4) Consiliul European poate adopta, în acelasi timp sau ulterior, o decizie europeana de modificare a alineatului (1) în vederea extinderii atributiilor Parchetului European pentru a include combaterea infractiunilor grave care au o dimensiune transfrontaliera si de modificare în consecinta a alineatului (2) în ceea ce priveste autorii si complicii la infractiuni grave care aduc atingere mai multor state membre. Consiliul European hotaraste în unanimitate, dupa aprobarea Parlamentului European si dupa consultarea Comisiei.

SECTIUNEA 5

COOPERAREA POLITIENEASCA

ARTICOLUL III 275

(1) Uniunea instituie o cooperare politieneasca care implica toate autoritatile competente din statele membre, inclusiv serviciile de politie, serviciile vamale si alte servicii specializate de aplicare a legii, în domeniul prevenirii sau depistarii si cercetarii infractiunilor.

(2) În sensul alineatului (1), prin legi sau legi-cadru europene se pot stabili masuri referitoare la:

(a) colectarea, stocarea, prelucrarea si analizarea informatiilor în domeniu, precum si schimbul de informatii;

(b) sprijinirea formarii profesionale a personalului, precum si cooperarea privind schimbul de personal, echipamentele si cercetarea criminalistica;

(3) Prin lege sau lege-cadru europeana a Consiliului se pot stabili masurile privind cooperarea operativa între autoritatile prevazute de prezentul articol. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.

ARTICOLUL III 276

(1) Europol are misiunea de a sprijini si consolida actiunea autoritatilor politienesti si a altor servicii de aplicare a legii din statele membre, precum si cooperarea acestora pentru prevenirea si combaterea infractiunilor grave care afecteaza doua sau mai multe state membre, a terorismului si formelor de criminalitate ce aduc atingere unui interes comun care face obiectul unei politici a Uniunii.

(2) Prin legi europene se stabilesc compunerea, functionarea, domeniul de actiune si atributiile Europol. Aceste atributii pot include:

(a) colectarea, stocarea, prelucrarea si analizarea informatiilor, precum si schimbul de informatii transmise în special de autoritatile statelor membre sau de tari ori autoritati terte;

(b) coordonarea, organizarea si realizarea de actiuni de investigare si operative, derulate împreuna cu autoritatile competente ale statelor membre sau în cadrul unor echipe comune de investigare si, daca este cazul, în colaborare cu Eurojust.

Prin legi europene se stabileste, de asemenea, procedura de control a activitatilor Europol de catre Parlamentul European împreuna cu parlamentele nationale.

(3) Orice actiune cu caracter operativ a Europol trebuie desfasurata în cooperare cu autoritatile statului sau statelor membre al caror teritoriu este implicat si cu acordul acestora. Aplicarea masurilor coercitive este responsabilitatea exclusiva a autoritatilor nationale competente.

ARTICOLUL III 277

Prin lege sau lege-cadru europeana a Consiliului se stabilesc conditiile si limitele în care autoritatile competente ale statelor membre prevazute la articolele III-270 si III-275 pot interveni pe teritoriul unui alt stat membru, în cooperare si cu acordul autoritatilor statului respectiv. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European.

CAPITOLUL V

DOMENII ÎN CARE UNIUNEA POATE DECIDE
SA DESFASOARE O ACTIUNE DE SPRIJINIRE, DE COORDONARE
SAU COMPLEMENTARA

SECTIUNEA 1

SANATATEA PUBLICA

ARTICOLUL III 278

(1) În definirea si punerea în aplicare a tuturor politicilor si actiunilor Uniunii se asigura un nivel ridicat de protectie a sanatatii umane.

Actiunea Uniunii, care completeaza politicile nationale, are în vedere îmbunatatirea sanatatii publice, precum si prevenirea bolilor si afectiunilor umane si a cauzelor de pericol pentru sanatatea fizica si mentala. Aceasta actiune cuprinde, de asemenea:

(a) combaterea marilor epidemii, favorizând cercetarea cauzelor, transmiterii si prevenirii acestora, precum si informarea si educatia în materie de sanatate;

(b) supravegherea, alerta si combaterea amenintarilor transfrontaliere grave privind sanatatea.

Uniunea completeaza actiunea statelor membre în vederea reducerii efectelor nocive ale drogurilor asupra sanatatii, inclusiv prin informare si prevenire.

(2) Uniunea încurajeaza cooperarea între statele membre în domeniile care intra sub incidenta prezentului articol si, în cazul în care este necesar, sprijina actiunea acestora. Uniunea încurajeaza, în special, cooperarea dintre statele membre pentru îmbunatatirea complementaritatii serviciilor lor de sanatate în regiunile transfrontaliere.

Statele membre îsi coordoneaza, în cooperare cu Comisia, politicile si programele în domeniile mentionate la alineatul (1). Comisia poate adopta, în strâns contact cu statele membre, orice initiativa utila promovarii acestei coordonari si îndeosebi acele initiative care au rolul de a stabili orientari si indicatori, de a organiza schimbul celor mai bune practici si de a pregati elementele necesare supravegherii si evaluarii periodice. Parlamentul European este pe deplin informat cu privire la aceasta.

(3) Uniunea si statele membre favorizeaza cooperarea cu tarile terte si cu organizatiile internationale competente în domeniul sanatatii publice.

(4) Prin derogare de la articolul I-12 alineatul 5 si articolul I-17 litera (a) si în conformitate cu articolul I-14 alineatul (2) litera (k), legile sau legile-cadru europene contribuie la realizarea obiectivelor mentionate de prezentul articol prin adoptarea urmatoarelor masuri în baza carora pot raspunde preocuparilor comune de securitate:

(a) masuri care instituie standarde înalte de calitate si de securitate a organelor si substantelor de origine umana, a sângelui si derivatelor acestuia; aceste masuri nu pot împiedica un stat membru sa mentina sau sa stabileasca masuri de protectie mai stricte;

(b) masuri în domeniile veterinar si fitosanitar, având în mod direct ca obiectiv protectia sanatatii publice;

(c) masuri care instituie standarde înalte de calitate si de securitate a medicamentelor si a dispozitivelor de uz medical;

(d) masuri privind supravegherea amenintarilor transfrontaliere grave asupra sanatatii, alerta în cazul unor asemenea amenintari si combaterea acestora.

Legile sau legile-cadru europene se adopta dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.

(5) Prin legi sau legi-cadru europene se pot stabili, de asemenea, actiuni de încurajare privind protectia si îmbunatatirea sanatatii umane, în special combaterea epidemiilor transfrontaliere, precum si masuri al caror obiectiv direct este protectia sanatatii publice în ceea ce priveste fumatul si consumul excesiv de alcool, cu exceptia oricarei armonizari a actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre. Acestea se adopta dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social.

(6) În sensul prezentului articol, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta, de asemenea, recomandari.

(7) Actiunea Uniunii în domeniul sanatatii publice respecta responsabilitatile statelor membre în ceea ce priveste definirea politicii lor de sanatate, precum si organizarea si prestarea serviciilor de sanatate si de îngrijire medicala. Responsabilitatile statelor membre includ administrarea serviciilor de sanatate si de îngrijire medicala, precum si repartizarea resurselor ce le-au fost alocate. Masurile mentionate la alineatul (4) litera (a) nu aduc atingere dispozitiilor de drept intern privind donarea de organe si de sânge sau utilizarii acestora în scopuri medicale.

SECTIUNEA 2

INDUSTRIA

ARTICOLUL III 279

(1) Uniunea si statele membre vegheaza la asigurarea conditiilor necesare competitivitatii industriei Uniunii.

În acest scop, în conformitate cu un sistem de piete deschise si concurentiale, actiunea acestora urmareste:

(a) sa accelereze adaptarea industriei la schimbarile structurale;

(b) sa încurajeze un mediu favorabil initiativei si dezvoltarii întreprinderilor din întreaga Uniune si, în special, a întreprinderilor mici si mijlocii;

(d) sa favorizeze o exploatare mai buna a potentialului industrial al politicilor de inovare, cercetare si dezvoltare tehnologica.

(2) Statele membre se consulta reciproc, în cooperare cu Comisia si, în cazul în care este necesar, îsi coordoneaza actiunile. Comisia poate adopta orice initiativa utila promovarii acestei coordonari si, în special, initiativele menite sa stabileasca orientarile si indicatorii, sa organizeze schimbul celor mai bune practici si sa elaboreze elementele necesare pentru supravegherea si evaluarea periodica. Parlamentul European este pe deplin informat cu privire la aceasta.

(3) Uniunea contribuie la realizarea obiectivelor mentionate la alineatul (1), prin politicile si actiunile pe care le desfasoara în temeiul altor dispozitii ale Constitutiei. Prin legi sau legi-cadru europene se pot adopta masuri specifice menite sa sprijine actiunile întreprinse în statele membre pentru realizarea obiectivelor mentionate la alineatul (1), cu exceptia oricarei armonizari a actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre. Acestea se adopta dupa consultarea Comitetului Economic si Social.

Prezenta sectiune nu confera Uniunii un temei pentru adoptarea oricarei masuri care ar putea conduce la denaturarea concurentei sau care ar include dispozitii fiscale ori referitoare la drepturile si interesele lucratorilor salariati.

SECTIUNEA 3

CULTURA

ARTICOLUL III 280

(1) Uniunea contribuie la înflorirea culturilor statelor membre, respectând diversitatea nationala si regionala a acestora si punând în evidenta, în acelasi timp, mostenirea culturala comuna.

(2) Actiunea Uniunii urmareste sa încurajeze cooperarea dintre statele membre si, în cazul în care este necesar, sa sprijine si sa completeze actiunea acestora în urmatoarele domenii:

(a) îmbunatatirea cunoasterii si a diseminarii culturii si istoriei popoarelor europene;

(b) conservarea si protejarea patrimoniului cultural de importanta europeana;

(d) creatia artistica si literara, inclusiv în sectorul audiovizual.

(3) Uniunea si statele membre favorizeaza cooperarea cu tarile terte si cu organizatiile internationale care au competente în domeniul culturii si, în special, cu Consiliul Europei.

(4) În actiunile întreprinse în temeiul altor dispozitii ale Constitutiei, Uniunea tine seama de aspectele culturale, în special pentru a respecta si a promova diversitatea culturilor sale.

(5) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor mentionate de prezentul articol:

(a) prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc actiuni de încurajare, cu exceptia oricarei armonizari a actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre. Acestea se adoptata dupa consultarea Comitetului Regiunilor;

(b) Consiliul adopta recomandari, la propunerea Comisiei.

SECTIUNEA 4

TURISMUL

ARTICOLUL III 281

(1) Uniunea completeaza actiunea statelor membre în sectorul turismului, în special prin promovarea competitivitatii întreprinderilor Uniunii în acest sector.

În acest scop, actiunea Uniunii vizeaza:

(a) încurajarea crearii unui mediu favorabil dezvoltarii întreprinderilor în acest sector;

(b) favorizarea cooperarii între statele membre, în special prin schimbul de bune practici;

(2) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc masuri speciale de completare a actiunilor întreprinse de statele membre, în vederea realizarii obiectivelor prevazute de prezentul articol, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre.

SECTIUNEA 5

EDUCATIA, TINERETUL, SPORTUL
SI FORMAREA PROFESIONALA

ARTICOLUL III 282

(1) Uniunea contribuie la dezvoltarea unei educatii de calitate, prin încurajarea cooperarii dintre statele membre si, în cazul în care este necesar, prin sprijinirea si completarea actiunii acestora. Aceasta respecta pe deplin responsabilitatea statelor membre fata de continutul învatamântului si de organizarea sistemului educational, precum si diversitatea lor culturala si lingvistica.

Uniunea contribuie la promovarea aspectelor europene ale sportului, având în vedere caracterul specific, structurile bazate pe voluntariat, precum si functia sociala si educativa a sportului.

Actiunea Uniunii urmareste:

(a) sa dezvolte dimensiunea europeana a educatiei si, în special, prin învatarea si raspândirea limbilor statelor membre;

(b) sa favorizeze mobilitatea studentilor si a profesorilor, inclusiv prin încurajarea recunoasterii universitare a diplomelor si a perioadelor de studiu;

(d) sa dezvolte schimbul de informatii si de experienta privind problemele comune sistemelor educationale din statele membre;

(e) sa favorizeze schimburile de tineri si de formatori socio-educativi si sa sprijine participarea tinerilor la viata democratica a Europei;

(f) sa încurajeze dezvoltarea educatiei la distanta;

(g) sa dezvolte dimensiunea europeana a sportului, prin promovarea spiritului de echitate si de deschidere în competitiile sportive si a cooperarii între organizatiile cu responsabilitati în domeniul sportului, precum si prin protejarea integritatii fizice si morale a sportivilor, îndeosebi a tinerilor sportivi.

(2) Uniunea si statele membre favorizeaza cooperarea cu tarile terte si cu organizatiile internationale care au competente în domeniul educatiei si sportului si, în special, cu Consiliul Europei.

(3) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor mentionate de prezentul articol:

(a) prin legi sau legi-cadru europene stabilesc masuri de încurajare, cu exceptia oricarei armonizari a actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre. Acestea se adopta dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social;

(b) Consiliul adopta recomandari, la propunerea Comisiei.

ARTICOLUL III 283

(1) Uniunea pune în aplicare o politica de formare profesionala care sprijina si completeaza actiunile statelor membre, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre fata de continutul si organizarea formarii profesionale.

Actiunea Uniunii urmareste:

(a) sa faciliteze adaptarea la transformarile industriale, în special prin formarea si reconversia profesionala;

(b) sa îmbunatateasca formarea profesionala initiala si formarea continua, pentru a facilita insertia si reinsertia profesionala pe piata muncii;

(c) sa faciliteze accesul la formarea profesionala si sa favorizeze mobilitatea formatorilor si a persoanelor care urmeaza un program de formare si, în special, a tinerilor;

(d) sa stimuleze cooperarea în domeniul formarii dintre institutiile de învatamânt sau de formare profesionala si întreprinderi;

(e) sa dezvolte schimbul de informatii si de experienta privind problemele comune sistemelor de formare din statele membre.

(2) Uniunea si statele membre favorizeaza cooperarea cu tarile terte si cu organizatiile internationale care au competente în domeniul formarii profesionale.

(3) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor mentionate de prezentul articol:

(a) prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc masurile necesare, cu exceptia oricarei armonizari a actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre. Acestea se adopta dupa consultarea Comitetului Regiunilor si a Comitetului Economic si Social;

(b) Consiliul adopta recomandari, la propunerea Comisiei.

SECTIUNEA 6

PROTECTIA CIVILA

ARTICOLUL III 284

(1) Uniunea încurajeaza cooperarea între statele membre pentru a spori eficacitatea sistemelor de prevenire si de protectie împotriva catastrofelor naturale sau provocate de om.

Actiunea Uniunii urmareste:

(a) sa sustina si sa completeze actiunea statelor membre la nivel national, regional si local care au drept scop prevenirea riscurilor, pregatirea personalului din protectia civila din statele membre si interventia în caz de catastrofe naturale sau provocate de om, în cadrul Uniunii;

(b) sa promoveze o cooperare efectiva rapida si eficienta, în cadrul Uniunii, între serviciile nationale de protectie civila;

(2) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc masurile necesare pentru a facilita realizarea obiectivelor prevazute la alineatul 1, cu exceptia oricarei armonizari a actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre.

SECTIUNEA 7

COOPERAREA ADMINISTRATIVA

ARTICOLUL III 285

(1) Aplicarea efectiva a dreptului Uniunii de statele membre, esentiala pentru buna functionare a Uniunii, este considerata o problema de interes comun.

(2) Uniunea poate sustine eforturile statelor membre pentru îmbunatatirea capacitatii lor administrative de aplicare a dreptului Uniunii. Aceasta actiune poate include facilitarea schimbului de informatii si de functionari publici, precum si sustinerea programelor de formare profesionala. Nici un stat membru nu este obligat sa recurga la acest sprijin. Prin legi europene se stabilesc masurile necesare realizarii acestui scop, cu exceptia oricarei armonizari a actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre.

(3) Prezentul articol nu aduce atingere obligatiei statelor membre de a aplica dreptul comunitar, nici prerogativelor si atributiilor Comisiei. De asemenea, acesta nu aduce atingere celorlalte dispozitii ale Constitutiei care prevad cooperarea administrativa între statele membre, precum si între acestea si Uniune.

Tratat privind aderarea Romaniei la Uniunea Europeana - Editura C.H. Beck

Tratatele Uniunii Europene. Versiune consolidata - Editura Hamangiu