 |
||
|
Legaturi pe site |
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
| Legaturi
pe net |
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
|
|
||
ACT
FINAL
CONFERINTA REPREZENTANTILOR GUVERNELOR STATELOR MEMBRE, convocata la Bruxelles la 30 septembrie 2003 pentru a adopta de comun acord Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa, adopta urmatoarele texte:
I. Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa
II. Protocoalele anexate la Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa:
1. Protocolul privind rolul parlamentelor nationale în Uniunea Europeana
2. Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii
3. Protocolul de stabilire a Statutului Curtii de Justitie a Uniunii Europene
4. Protocolul de stabilire a Statutului Sistemului European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene
5. Protocolul de stabilire a Statutului Bancii Europene de Investitii
6. Protocolul privind stabilirea sediilor institutiilor si ale anumitor organe, oficii, agentii si departamente ale Uniunii Europene
7. Protocolul privind privilegiile si imunitatile Uniunii Europene
8. Protocolul privind Tratatele si Actele
de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei si a Regatului Unit al
Marii Britanii si Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului
Spaniei si a Republicii Portugheze, si a Republicii Austria, a Republicii
Finlanda si a Regatului Suediei
9. Protocolul privind Tratatul si Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia si a Republicii Slovace
10. Protocolul privind procedura cu privire la deficitele excesive
11. Protocolul privind criteriile de convergenta
12. Protocolul privind Eurogrup
13. Protocolul privind anumite dispozitii privind Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord în ceea ce priveste uniunea economica si monetara
14. Protocolul privind anumite dispozitii privind Danemarca în ceea ce priveste conomica si monetara
15. Protocolul privind anumite sarcini ale Bancii Nationale a Danemarcei
16. Protocolul privind regimul francului CFP
17. Protocolul privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene
18. Protocolul privind aplicarea anumitor
aspecte din articolul III-130 din Constitutie Regatului Unit si Irlandei
19. Protocolul privind pozitia Regatului Unit si a Irlandei fata de politicile privind controlul frontierelor, azilul si imigrarea, precum si fata de cooperarea judiciara în materie civila si fata de cooperarea politieneasca
20. Protocolul privind pozitia Danemarcei
21. Protocolul privind relatiile externe ale statelor membre în ceea ce priveste trecerea frontierelor externe
22. Protocolul privind dreptul la azil al resortisantilor statelor membre
23. Protocolul privind cooperarea structurata permanenta instituita prin articolul I-41 alineatul (6) si prin articolul III-312 din Constitutie
24. Protocolul privind articolul I-41 alineatul (2) din Constitutie
25. Protocolul privind importurile în Uniunea Europeana de produse petroliere rafinate în Antilele Olandeze
26. Protocolul privind achizitia de bunuri imobiliare în Danemarca
27. Protocolul privind sistemul de radiodifuziune publica din statele membre
28. Protocolul privind articolul III-214 din Constitutie
29. Protocolul privind coeziunea economica,
sociala si teritoriala
30. Protocolul privind regimul special aplicabil Groenlandei
31. Protocolul privind articolul 40.3.3 din Constitutia Irlandei
32. Protocolul privind articolul I-9 alineatul (2) din Constitutie privind aderarea Uniunii la Conventia europeana de aparare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
33. Protocolul privind actele si tratatele care au completat sau modificat Tratatul de instituire a Comunitatii Europene si Tratatul privind Uniunea Europeana
34. Protocolul privind dispozitiile tranzitorii referitoare la institutiile si organele Uniunii
35. Protocolul privind consecintele financiare ale expirarii Tratatului de instituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului si fondurile de cercetare în domeniul carbunelui si otelului
36. Protocolul de modificare a Tratatului de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice
III. Anexele la Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa
1. Anexa I – Lista prevazuta la articolul III-226 din Constitutie
2. Anexa II – Tarile si teritoriile de peste mari carora li se aplica partea III titlul IV din Constitutie
Conferinta adopta declaratiile enumerate în continuare si anexate la prezentul Act final:
A. Declaratiile cu privire la dispozitiile Constitutiei
1. Declaratia cu privire la articolul I-6
2. Declaratia cu privire la articolul I-9 alineatul (2)
3. Declaratia cu privire la articolele I-22, I-27 si I-28
4. Declaratia cu privire la articolul I-24 alineatul (7) referitor la decizia Consiliului European privind exercitarea presedintiei Consiliului
5. Declaratia cu privire la articolul I-25
6. Declaratia cu privire la articolul I-26
7. Declaratia cu privire la articolul I-27
8. Declaratia cu privire la articolul I-36
9. Declaratia cu privire la articolele I-43 si III-329
10. Declaratia cu privire la articolul I-51
11. Declaratia cu privire la articolul
I-57
12. Declaratia cu privire la explicatiile privind Carta Drepturilor Fundamentale
13. Declaratia cu privire la articolul III-116
14. Declaratia cu privire la articolele III-136 si III-267
15. Declaratia cu privire la articolele III-160 si III-322
16. Declaratia cu privire la articolul III-167 alineatul (2) litera (c)
17. Declaratia cu privire la articolul III-184
18. Declaratia cu privire la articolul III-213
19. Declaratia cu privire la articolul III-220
20. Declaratia cu privire la articolul III-243
21. Declaratia cu privire la articolul III-248
22. Declaratia cu privire la articolul III-256
23. Declaratia cu privire la articolul III-273 alineatul (1) paragraful al doilea
24. Declaratia cu privire la articolul
III-296
25. Declaratia cu privire la articolul III-325 privind negocierea si încheierea de statele membre de acorduri internationale privind spatiul de libertate, securitate si justitie
26. Declaratia cu privire la articolul III-402 alineatul (4)
27. Declaratia cu privire la articolul III-419
28. Declaratia cu privire la articolul IV-440 alineatul (7)
29. Declaratia cu privire la articolul IV-448 alineatul (2)
30. Declaratia cu privire la ratificarea Tratatului de instituire a unei Constitutii pentru Europa
B. Declaratii privind protocoalele anexate la Constitutie
Declaratiile cu privire la Protocolul privind Tratatele si Actele de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei si a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei si a Republicii Portugheze, si a Republicii Austria, a Republicii Finlanda si a Regatului Suediei
31. Declaratia cu privire la insulele Åland
32. Declaratia cu privire la populatia
lapona
Declaratiile cu privire la Protocolul privind Tratatul si Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia si a Republicii Slovace
33. Declaratia cu privire la zonele de suveranitate a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord în Cipru
34. Declaratia Comisiei privind zonele de suveranitate a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord în Cipru
35. Declaratia privind centrala nucleara de la Ignalina din Lituania
36. Declaratia cu privire la tranzitul de persoane pe cai terestre între regiunea Kaliningrad si celelalte parti ale Federatiei Ruse
37. Declaratia cu privire la unitatea 1 si unitatea 2 ale centralei nucleare de la Bohunice V1 din Slovacia
38. Declaratia cu privire la Cipru
39. Declaratia cu privire la Protocolul privind pozitia Danemarcei
40. Declaratia cu privire la Protocolul privind dispozitiile tranzitorii referitoare la institutiile si organele Uniunii
41. Declaratia cu privire la Italia
În plus, Conferinta ia act de declaratiile enumerate în continuare si anexate la prezentul Act final:
42. Declaratia Regatului Tarilor de Jos cu privire la articolul I-55
43. Declaratia Regatului Tarilor de Jos cu privire la articolul IV-440
44. Declaratia Republicii Federale Germania, a Irlandei, a Republicii Ungare, a Republicii Austria si a Regatului Suediei
45. Declaratia Regatului Spaniei si a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord
46. Declaratia Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord cu privire la definitia termenului „resortisanti”
47. Declaratia Regatului Spaniei cu privire la definitia termenului „resortisanti”
48. Declaratia Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord cu privire la dreptul de vot la alegerile parlamentare europene
49. Declaratia Regatului Belgiei cu privire la parlamentele nationale
50. Declaratia Republicii Letonia si a
Republicii Ungare cu privire la ortografierea numelui monedei unice
în Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa
Hecho en Roma, el veintinueve de octubre
del dos mil cuatro.
V Ríme dne dvacátého devátého ríjna
dva tisíce ctyri
Udfærdiget i Rom den niogtyvende oktober to tusind og fire.
Geschehen zu Rom am neunundzwanzigsten Oktober zweitausendundvier.
Kahe tuhande neljanda aasta oktoobrikuu kahekümne üheksandal
päeval Roomas
????e st?? ??µ?, st?? e???s? e???a ??t?ß???? d?? ?????de?
t?sse?a.
Done at Rome on the twenty-ninth day of October in the year two thousand
and four.
Fait à Rome, le vingt-neuf octobre deux mille quatre.
Arna dhéanamh sa Róimh, an naoú lá fichead
de Dheireadh Fómhair sa bhliain dhá mhíle is a
ceathair
Fatto a Roma, addì ventinove ottobre duemilaquattro.
Roma, divi tukstoši ceturta gada divdesmit devitaja oktobri
Priimta du tukstanciai ketvirtu metu spalio dvidešimt devinta diena
Romoje
Kelt Rómában, a kétezer-negyedik év október
havának huszonkilencedik napján
Maghmul f’Ruma fid-disa’ u ghoxrin jum ta’ Ottubru
tas-sena elfejn u erbgha
Gedaan te Rome, de negenentwintigste oktober tweeduizendvier.
Sporzadzono w Rzymie dnia dwudziestego dziewiatego pazdziernika roku
dwutysiecznego czwartego
Feito em Roma, em vinte e nove de Outubro de dois mil e quatro
V Ríme dvadsiatehodeviateho októbra dvetisícštyri
V Rimu, devetindvajsetega oktobra leta dva tisoc štiri
Tehty Roomassa kahdentenakymmenentenäyhdeksäntenä päivänä
lokakuuta vuonna
kaksituhattaneljä.
Som skedde i Rom den tjugonionde oktober tjugohundrafyra.
Încheiat la Roma la douazeci si noua octombrie doua mii patru.
Pour Sa Majesté le Roi des Belges
Voor Zijne Majesteit de Koning der Belgen
Für Seine Majestät den König der Belgier
Cette signature engage également
la Communauté française, la Communauté flamande,
la Communauté germanophone, la Région wallonne, la Région
flamande et la Région de Bruxelles-Capitale.
Deze handtekening verbindt eveneens de Vlaamse Gemeenschap, de Franse
Gemeenschap, de Duitstalige Gemeenschap, het Vlaamse Gewest, het Waalse
Gewest en het Brussels Hoofdstedelijk Gewest.
Diese Unterschrift bindet zugleich die Deutschsprachige Gemeinschaft,
die Flämische Gemeinschaft, die Französische Gemeinschaft,
die Wallonische Region, die Flämische Region und die Region Brüssel-Hauptstadt.
Za prezidenta Ceské republiky
For Hendes Majestæt Danmarks Dronning
Für den Präsidenten der Bundesrepublik Deutschland
Eesti Vabariigi Presidendi nimel
G?a t?? ???ed?? t?? ????????? ??µ???at?a?
Por Su Majestad el Rey de España
Pour le Président de la République française
Thar ceann Uachtarán na hÉireann
For the President of Ireland
Per il Presidente della Repubblica italiana
G?a t?? ???ed?? t?? ??p??a??? ??µ???at?a?
Latv?as Republikas Valsts prezidentes varda
Lietuvos Respublikos Prezidento vardu
Pour Son Altesse Royale le Grand-Duc de Luxembourg
A Magyar Köztársaság Elnöke részérol
Ghall-President ta’ Malta
Voor Hare Majesteit de Koningin der Nederlanden
Für den Bundespräsidenten der Republik Österreich
Za Prezydenta Rzeczypospolitej Polskiej
Pelo Presidente da República Portuguesa
Za predsednika Republike Sloven?e
Za prezidenta Slovenskej republiky
Suomen Tasavallan Presidentin puolesta
För Republiken Finlands President
För Konungariket Sveriges regering
For Her Majesty the Queen of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland
Han firmado asimismo la presente Acta
final, en su condición de Estados candidatos a la adhesión
a la Unión Europea, observadores ante la Conferencia:
Tento záverecný akt rovnež podepsali pozorovatelé
pri Konferenci, jakožto státy kandidující
na pristoupení k Evropské unii:
Følgende observatører ved konferencen har ligeledes undertegnet
denne slutakt i deres egenskab af kandidatstater til Den Europæiske
Union:
Als Beobachter bei der Konferenz haben in ihrer Eigenschaft als Kandidaten
für den Beitritt zur
Europäischen Union ferner diese Schlussakte unterzeichnet:
Käesoleva lõppakti on allkirjastanud Euroopa Liidu kandidaatriikide
esindajatena ka konverentsi vaatlejad:
??? pa???sa ?e???? ????? ?p???a?a? ep?s??, ?p? t?? ?d??t?t? t??? ??
?p???f??? ??a p??s????s? st?? ????pa??? ???s? ??at??, ?? pa?at???t??
?at? t? ???s?e??:
The following have also signed this Final Act, in their capacity as
candidate States for accession to the European Union, having been observers
to the Conference:
Ont également signé le présent acte final, en leur
qualité d’États candidats à l’adhésion
de l’Union européenne, observateurs auprès de la
Conférence:
Shínigh na breathnóirí seo a leanas ag an gComhdháil
an Ionstraim Chríochnaítheach seo freisin ina gcáil
mar Stáit iarrthacha don Aontas Eorpach:
Hanno altresì firmato il presente atto finale, in qualità
di Stati candidati all’Unione europea, osservatori nella Conferenza
Šo Nobeiguma aktu ka Eiropas Savienibas pievienošanas kandidatvalstu
vaditaji ir parakstijuši ari šadi Konferences noverotaji:
Baigiamaji akta taip pat pasirašo i Europos Sajunga stojancios
valstybes kandidates, Konferencijos stebetojos:
Ezt az záróokmányt a Európai Unió
tagjelölt államaiként, amelyek a Konferencián
megfigyelõként vettek részt, a következõk
is aláírták:
Iffirmaw ukoll dan l-Att Finali, fil-kapacità taghhom ta’
Stati kandidati ta’ l-Unjoni Ewropea, bhala osservaturi ghall-Konferenza:
Deze Slotakte is tevens ondertekend door de volgende kandidaat-lidstaten
van de Europese Unie,
waarnemers bij de Conferentie:
Niniejszy Akt Koncowy zostal równiez podpisany przez Panstwa
kandydujace do przystapienia do Unii Europejskiej, bedace obserwatorami
przy Konferencji:
Assinaram igualmente a presente Acta Final, na qualidade de Estados
candidatos à adesão à União Europeia, observadores
na Conferência:
V postavení štátov uchádzajúcich sa
o pristúpenie k Európskej únii a v postavení
pozorovatelov na konferencii podpísali tento záverecný
akt:
To sklepno listino so kot države kandidatke za pristop k Evropski
uniji in kot opazovalke Konference, podpisali tudi
Tämän päätösasiakirjan ovat Euroopan unionin
jäsenehdokasvaltioina allekirjoittaneet myös konferenssiin
tarkkailijoina osallistuneet:
Nedanstående observatörer vid konferensen har, i sin egenskap
av kandidatstater inför anslutning till Europeiska unionen, likaledes
undertecknat denna slutakt:
?? ????????? ????????
Pentru România
Türkiye Cumhuriyeti Adýna
CUPRINS
A. Declaratiile cu privire la dispozitiile Constitutiei
1. Declaratia cu privire la articolul I-6
2. Declaratia cu privire la articolul I-9 alineatul (2)
3. Declaratia cu privire la articolele I-22, I-27 si I-28
4. Declaratia cu privire la articolul I-24 alineatul (7) referitor la decizia Consiliului European privind exercitarea presedintiei Consiliului
5. Declaratia cu privire la articolul I-25
6. Declaratia cu privire la articolul I-26
7. Declaratia cu privire la articolul I-27
8. Declaratia cu privire la articolul I-36
9. Declaratia cu privire la articolele I-43 si III-329
10. Declaratia cu privire la articolul I-51
11. Declaratia cu privire la articolul
I-57
12. Declaratia cu privire la explicatiile privind Carta Drepturilor Fundamentale
13. Declaratia cu privire la articolul III-116
14. Declaratia cu privire la articolele III-136 si III-267
15. Declaratia cu privire la articolele III-160 si III-322
16. Declaratia cu privire la articolul III-167 alineatul (2) litera (c)
17. Declaratia cu privire la articolul III-184
18. Declaratia cu privire la articolul III-213
19. Declaratia cu privire la articolul III-220
20. Declaratia cu privire la articolul III-243
21. Declaratia cu privire la articolul III-248
22. Declaratia cu privire la articolul III-256
23. Declaratia cu privire la articolul III-273 alineatul (1) paragraful al doilea
24. Declaratia cu privire la articolul III-296
25. Declaratia cu privire la articolul
III-325 privind negocierea si încheierea de statele membre de
acorduri internationale privind spatiul de libertate, securitate si
justitie
26. Declaratia cu privire la articolul III-402 alineatul (4)
27. Declaratia cu privire la articolul III-419
28. Declaratia cu privire la articolul IV-440 alineatul (7)
29. Declaratia cu privire la articolul IV-448 alineatul (2)
30. Declaratia cu privire la ratificarea Tratatului de instituire a unei Constitutii pentru Europa
B. Declaratii privind protocoalele anexate la Constitutie
Declaratiile cu privire la Protocolul privind Tratatele si Actele de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei si a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei si a Republicii Portugheze, si a Republicii Austria, a Republicii Finlanda si a Regatului Suediei
31. Declaratia cu privire la insulele Åland
32. Declaratia cu privire la populatia lapona
Declaratiile cu privire la Protocolul
privind Tratatul si Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii
Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania,
a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii
Slovenia si a Republicii Slovace
33. Declaratia cu privire la zonele de suveranitate a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord în Cipru
34. Declaratia Comisiei privind zonele de suveranitate a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord în Cipru
35. Declaratia privind centrala nucleara de la Ignalina din Lituania
36. Declaratia cu privire la tranzitul de persoane pe cai terestre între regiunea Kaliningrad si celelalte parti ale Federatiei Ruse
37. Declaratia cu privire la unitatea 1 si unitatea 2 ale centralei nucleare de la Bohunice V1 din Slovacia
38. Declaratia cu privire la Cipru
39. Declaratia cu privire la Protocolul privind pozitia Danemarcei
40. Declaratia cu privire la Protocolul privind dispozitiile tranzitorii referitoare la institutiile si organele Uniunii
41. Declaratia cu privire la Italia
Declaratii ale statelor membre:
42. Declaratia Regatului Tarilor de Jos cu privire la articolul I-55
43. Declaratia Regatului Tarilor de Jos cu privire la articolul IV-440
44. Declaratia Republicii Federale Germania, a Irlandei, a Republicii Ungare, a Republicii Austria si a Regatului Suediei
45. Declaratia Regatului Spaniei si a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord
46. Declaratia Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord cu privire la definitia termenului „resortisanti”
47. Declaratia Regatului Spaniei cu privire la definitia termenului „resortisanti”
48. Declaratia Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord cu privire la dreptul de vot la alegerile parlamentare europene
49. Declaratia Regatului Belgiei cu privire la parlamentele nationale
50. Declaratia Republicii Letonia si a Republicii Ungare cu privire la ortografierea numelui monedei unice în Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa
A. DECLARATIILE
CU PRIVIRE LA DISPOZITIILE CONSTITUTIEI
1. Declaratia cu privire la articolul I-6
Conferinta constata ca articolul I-6 reflecta jurisprudenta existenta a Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene si a Tribunalului de Prima Instanta.
2. Declaratia cu privire la articolul I-9 alineatul (2)
Conferinta convine ca aderarea Uniunii la Conventia europeana de aparare a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale trebuie realizata în conformitate cu proceduri care sa permita mentinerea specificului ordinii juridice a Uniunii. În acest context, Conferinta constata existenta unui dialog constant între Curtea de Justitie a Uniunii Europene si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, dialog care va putea fi consolidat cu ocazia aderarii Uniunii la conventia mentionata anterior.
3. Declaratia cu privire la articolele I-22, I-27 si I-28
La alegerea persoanelor chemate sa ocupe
functiile de presedinte al Consiliului European, de presedinte al Comisiei
si de ministru al afacerilor externe al Uniunii trebuie avuta în
vedere în mod corespunzator necesitatea de a respecta diversitatea
geografica si demografica a Uniunii, precum si cea a statelor membre
ale acesteia.
4. Declaratia cu privire la articolul I-24 alineatul (7) referitor la decizia Consiliului European privind exercitarea presedintiei Consiliului
Conferinta declara ca Consiliul trebuie sa înceapa pregatirea deciziei europene de stabilire a normelor de aplicare a deciziei europene a Consiliului European privind exercitarea presedintiei Consiliului dupa semnarea Tratatului de instituire a unei Constitutii pentru Europa si sa o aprobe din punct de vedere politic în termen de sase luni. În continuare figureaza un proiect de decizie europeana a Consiliului European care va fi adoptata în ziua intrarii în vigoare a tratatului mentionat anterior:
ARTICOLUL 1
(1) Presedintia Consiliului, cu exceptia formatiunii afacerilor externe, este asigurata, pe o perioada de 18 luni, de grupuri prestabilite de trei state membre. Aceste grupuri sunt formate pe baza unei rotatii egale a statelor membre, având în vedere diversitatea acestora si echilibrul geografic al Uniunii.
(2) Fiecare membru al unui grup asigura, pe rând, pe parcursul unei perioade de sase luni, presedintia tuturor formatiunilor Consiliului, cu exceptia formatiunii afacerilor externe. Ceilalti membri ai grupului asista presedintia în îndeplinirea tuturor responsabilitatilor acesteia, pe baza unui program comun. Membrii grupului pot conveni asupra altor aranjamente.
ARTICOLUL 2
Presedintia Comitetului Reprezentantilor Permanenti ai guvernelor statelor membre este asigurata de un reprezentant al statului membru care asigura presedintia Consiliului Afacerilor Generale.
Presedintia Comitetului politic si de securitate este asigurata de un reprezentant al ministrului afacerilor externe al Uniunii.
Presedintia organelor de pregatire a diverselor formatiuni ale Consiliului, cu exceptia formatiunii afacerilor externe, îi revine membrului grupului care asigura presedintia formatiunii în cauza, cu exceptia cazului în care se decide altfel în conformitate cu articolul 4.
ARTICOLUL 3
Consiliul Afacerilor Generale asigura, în cooperare cu Comisia, coerenta si continuitatea lucrarilor diferitelor formatiuni ale Consiliului în cadrul unui program pe mai multi ani. Statele membre care detin presedintia, sprijinite de Secretariatul General al Consiliului, iau toate masurile necesare pentru organizarea si bunul mers al lucrarilor Consiliului.
ARTICOLUL 4
Consiliul adopta o decizie europeana de
stabilire a dispozitiilor de aplicare a prezentei decizii.
5. Declaratia cu privire la articolul I-25
Conferinta declara ca decizia europeana privind punerea în aplicare a articolului I-25 va fi adoptata de Consiliu în ziua intrarii în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constitutii pentru Europa. În continuare figureaza proiectul deciziei mentionate anterior:
Proiect de decizie europeana a consiliului privind aplicarea articolului i-25
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
întrucât:
(1) Este necesara adoptarea de dispozitii care sa permita o tranzitie fara dificultati de la sistemul de adoptare a deciziilor Consiliului cu majoritate calificata – asa cum este definit în Tratatul de la Nisa si reluat în articolul 2 alineatul (2) din Protocolul privind dispozitiile tranzitorii referitoare la institutiile si organele Uniunii anexat Constitutiei, care continua sa se aplice pâna la 31 octombrie 2009 – la sistemul de vot prevazut la articolul I-25 din Constitutie, care se aplica de la 1 noiembrie 2009.
(2) Trebuie reamintit faptul ca practica Consiliului este de a depune toate eforturile pentru consolidarea legitimitatii democratice a actelor adoptate cu majoritate calificata.
(3) Se considera adecvata mentinerea în vigoare a prezentei decizii atâta timp cât este necesar pentru a asigura o tranzitie fara dificultati la noul sistem de vot prevazut de Constitutie.
DECIDE:
ARTICOLUL 1
În cazul în care membrii Consiliului reprezentând:
(a) cel putin trei sferturi din populatie, sau
(b) cel putin trei sferturi din numarul statelor membre,
necesare pentru a constitui o minoritate de blocare rezultând din aplicarea articolului I-25 alineatul (1) primul paragraf sau alineatul (2), anunta opozitia lor la adoptarea unui act de catre Consiliu cu majoritate calificata, Consiliul delibereaza asupra problemei în cauza.
ARTICOLUL 2
Pe parcursul acestor deliberari, Consiliul depune toate eforturile pentru a ajunge, într-un termen rezonabil si fara a aduce atingere limitelor obligatorii de timp stabilite de dreptul Uniunii, la o solutie satisfacatoare, care sa raspunda îngrijorarilor exprimate de membrii Consiliului mentionati la articolul
ARTICOLUL 3
În acest scop, presedintele Consiliului,
sprijinit de Comisie si în conformitate cu regulamentul de procedura
al Consiliului, întreprinde toate initiativele necesare pentru
a facilita un acord pe baze mai largi în cadrul Consiliului. Membrii
Consiliului îsi dau concursul în acest sens.
ARTICOLUL 4
Prezenta decizie intra în vigoare la 1 noiembrie 2009. Aceasta ramâne în vigoare cel putin pâna în 2014. Dupa aceasta data, Consiliul poate adopta o decizie europeana de abrogare a acesteia.
6. Declaratia cu privire la articolul I-26
Conferinta considera ca, deoarece Comisia nu va mai cuprinde resortisanti ai tuturor statelor membre, aceasta va trebui sa acorde o atentie speciala necesitatii de a garanta o transparenta absoluta în relatiile sale cu toate statele membre. În consecinta, Comisia trebuie sa mentina un contact strâns cu toate statele membre, indiferent daca acestea au sau nu un resortisant printre membrii Comisiei si, în acest sens, trebuie sa acorde o atentie speciala nevoii de a transmite informatiile tuturor statelor membre si de a le consulta.
Conferinta considera, printre altele,
ca Comisia trebuie sa ia toate masurile utile pentru a garanta ca realitatile
politice, sociale si economice ale tuturor statelor membre, inclusiv
ale celor care nu au resortisanti printre membrii Comisiei, se iau pe
deplin în considerare. Printre aceste masuri trebuie sa se numere
garantia ca punctele de vedere ale acestor state membre se iau în
considerare prin adoptarea unor modalitati de organizare adecvate.
7. Declaratia cu privire la articolul I-27
Conferinta considera ca, în temeiul dispozitiilor Constitutiei, Parlamentul European si Consiliul European au o responsabilitate comuna privind buna desfasurare a procesului de alegere a presedintelui Comisiei Europene. În consecinta, reprezentantii Parlamentului European si ai Consiliului European trebuie sa procedeze, înainte de adoptarea deciziei Consiliului European, la efectuarea consultarilor necesare în cadrul considerat ca fiind cel mai adecvat. Aceste consultari vor viza profilul candidatilor la functia de presedinte al Comisiei, având în vedere alegerile pentru Parlamentul European, în conformitate cu articolul I-27 alineatul (1). Modalitatile de efectuare a acestor consultari pot fi stabilite de Parlamentul European si Consiliul European în timp util si de comun acord.
8. Declaratia cu privire la articolul I-36
Conferinta ia act de intentia Comisiei de a continua consultarea expertilor desemnati de statele membre pentru elaborarea proiectelor sale de regulamente europene delegate în domeniul serviciilor financiare, în conformitate cu practicile consacrate.
9. Declaratia cu privire la articolele I-43 si III-329
Fara a aduce atingere masurilor adoptate
de Uniune în vederea îndeplinirii obligatiei sale de solidaritate
fata de un stat membru care este afectat de un atac terorist sau este
victima unei catastrofe naturale sau provocate de om, nici una dintre
dispozitiile articolelor I-43 si III-329 nu poate aduce atingere dreptului
altui stat membru de a alege cel mai adecvat mijloc de a se achita de
obligatia sa de solidaritate fata de statul membru mentionat anterior.
10. Declaratia cu privire la articolul I-51
Conferinta declara ca, de fiecare data când, în temeiul articolului I-51, trebuie adoptate norme privind protectia datelor cu caracter personal care ar putea avea un impact direct asupra securitatii nationale, trebuie sa se tina cont de aceste norme în mod corespunzator. Conferinta reaminteste ca legislatia aplicabila în prezent (vezi în special Directiva 95/46/CE) prevede derogari specifice în acest sens.
11. Declaratia cu privire la articolul I-57
Uniunea ia în considerare situatia speciala a tarilor de dimensiuni mici cu care întretine relatii specifice de proximitate.
12. Declaratia cu privire la explicatiile privind Carta Drepturilor
Fundamentale
Conferinta ia act de explicatiile privind
Carta Drepturilor Fundamentale, stabilite sub autoritatea prezidiului
Conventiei care a elaborat Carta si actualizate sub raspunderea prezidiului
Conventiei Europene, care figureaza în continuare.
EXPLICATII PRIVIND CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE
Explicatiile care figureaza în continuare au fost stabilite initial sub responsabilitatea prezidiului Conventiei care a elaborat Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Acestea au fost actualizate sub raspunderea prezidiului Conventiei Europene, având în vedere adaptarile textului Cartei efectuate prin Conventia mentionata anterior (în special articolele 51 si 52 ) si evolutia dreptului Uniunii. Desi aceste explicatii nu au valoare juridica în sine, ele constituie un pretios instrument de interpretare destinat clarificarii dispozitiilor Cartei.
PREAMBUL
Popoarele Europei, stabilind între ele o uniune din ce în ce mai strânsa, au hotarât sa împartaseasca un viitor pasnic întemeiat pe valori comune.
Constienta de patrimoniul sau spiritual
si moral, Uniunea este întemeiata pe valorile indivizibile si
universale ale demnitatii umane, libertatii, egalitatii si solidaritatii;
aceasta se întemeiaza pe principiul democratiei si pe principiul
statului de drept. Uniunea situeaza persoana în centrul actiunii
sale, instituind cetatenia Uniunii si creând un spatiu de libertate,
securitate si justitie.
Uniunea contribuie la pastrarea si la dezvoltarea acestor valori comune respectând diversitatea culturilor si traditiilor popoarelor Europei, precum si identitatea nationala a statelor membre si organizarea autoritatilor lor publice la nivel national, regional si local; Uniunea cauta sa promoveze o dezvoltare echilibrata si durabila si asigura libera circulatie a persoanelor, serviciilor, marfurilor si capitalurilor, precum si libertatea de stabilire.
În acest scop, este necesar ca, facându-le mai vizibile printr-o Carta, sa se consolideze protectia drepturilor fundamentale în spiritul evolutiei societatii, a progresului social si a dezvoltarilor stiintifice si tehnologice.
Prezenta Carta reafirma, prin respectarea competentelor si sarcinilor Uniunii, precum si a principiului subsidiaritatii, drepturile care rezulta în special din traditiile constitutionale si din obligatiile internationale comune statelor membre, din Conventia europeana privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, din Cartele sociale adoptate de Uniune si de Consiliul Europei, precum si din jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene si a Curtii Europene a Drepturilor Omului. În acest context, Carta va fi interpretata de instantele Uniunii si ale statelor membre, acordând atentia cuvenita explicatiilor redactate sub autoritatea prezidiului Conventiei care a elaborat Carta si actualizate sub raspunderea prezidiului Conventiei Europene.
Beneficiul acestor drepturi implica responsabilitati si îndatoriri atât fata de terti, precum si fata de comunitatea umana în general si fata de generatiile viitoare.
În consecinta, Uniunea recunoaste
drepturile, libertatile si principiile enuntate în continuare.
TITLUL I
DEMNITATEA
ARTICOLUL 1
Demnitatea umana
Demnitatea umana este inviolabila. Aceasta trebuie respectata si protejata.
Explicatie
Demnitatea persoanei umane nu este numai un drept fundamental în sine, ci constituie chiar baza drepturilor fundamentale. Declaratia universala a drepturilor omului din 1948 a prevazut demnitatea umana în preambul: „… considerând ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii în lume”. În Hotarârea din 9 octombrie 2001 în cauza C-377/98, Tarile de Jos contra Parlamentului European si a Consiliului, Culegere 2001, p. I-7079, punctele 70 - 77, Curtea de Justitie a confirmat faptul ca dreptul fundamental la demnitatea umana face parte din dreptul Uniunii.
Din hotarâre rezulta, de asemenea,
ca nici unul dintre drepturile înscrise în aceasta Carta
nu poate fi folosit pentru a aduce atingere demnitatii altuia si ca
demnitatea persoanei umane face parte din substanta drepturilor înscrise
în aceasta Carta. Carta trebuie, prin urmare, respectata, chiar
în cazul restrângerii unui drept.
ARTICOLUL 2
Dreptul la viata
(1) Orice persoana are dreptul la viata.
(2) Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat.
Explicatie
(1) Alineatul (1) din acest articol se întemeiaza pe articolul 2 alineatul (1) prima teza din CEDO, având urmatorul text:
„1.Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat de lege…”.
(2) A doua teza din dispozitia mentionata anterior, privind pedeapsa cu moartea, a devenit caduca în urma intrarii în vigoare a Protocolului nr. 6 anexat la CEDO, al carei articol 1 este formulat dupa cum urmeaza:
„Pedeapsa cu moartea este abolita. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsa si nici executat. ”
Articolul 2 alineatul (2) din Carta a fost redactat pe baza acestei dispozitii.
(3) Dispozitiile articolului 2 din Carta
corespund dispozitiilor articolelor din CEDO si din Protocolul aditional
mentionate anterior. Acestea au acelasi înteles si acelasi domeniu
de aplicare, în conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din
Carta . Astfel, definitiile „negative” care figureaza în
CEDO trebuie considerate ca figurând în egala masura si
în Carta:
(a) articolul 2 alineatul (2) din CEDO:
„Moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin încalcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta din recurgerea absolut necesara la forta:
(a) pentru a asigura apararea oricarei persoane împotriva violentei ilegale;
(b) pentru a efectua o arestare legala sau pentru a împiedica evadarea unei persoane legal detinute;
(c) pentru a reprima, conform legii, tulburari violente sau o insurectie.”
(b) articolul 2 din Protocolul 6 anexat la CEDO:
„Un stat poate sa prevada în legislatia sa pedeapsa cu moartea pentru acte savârsite în timp de razboi sau de pericol iminent de razboi; o asemenea pedeapsa nu va fi aplicata decât în cazurile prevazute de legislatia respectiva si conform dispozitiilor acesteia...”
ARTICOLUL 3
Dreptul la integritate al persoanei
(1) Orice persoana are dreptul la integritate
fizica si psihica.
(2) În domeniile medicinei si biologiei trebuie respectate în
special:
(a) consimtamântul liber si în cunostinta de cauza al persoanei interesate, în conformitate cu procedurile prevazute de lege;
(b) interzicerea practicilor de eugenie, în special a celor care au drept scop selectia persoanelor;
(c) interzicerea utilizarii corpului uman si a partilor sale, ca atare, ca sursa de profit;
(d) interzicerea clonarii fiintelor umane în scopul reproducerii.
Explicatie
(1) În Hotarârea din 9 octombrie 2001 în cauza C-377/98, Tarile de Jos contra Parlamentului European si a Consiliului, Culegere 2001, p. I-7079, punctele 70, 78, 79 si 80, Curtea de Justitie a confirmat faptul ca dreptul fundamental la integritate al persoanei face parte din dreptul Uniunii si cuprinde, în domeniile medicinei si biologiei, consimtamântul liber si în cunostinta de cauza al donatorului si al primitorului.
(2) Principiile din articolul 3 din Carta
figureaza deja în Conventia privind drepturile omului si biomedicina,
adoptata în cadrul Consiliului Europei (STE 164 si Protocolul
aditional STE 168). Prezenta Carta nu are ca obiectiv derogarea de la
aceste dispozitii si, în consecinta, nu interzice decât
clonarea în scopul reproducerii. Aceasta nu autorizeaza si nici
nu interzice celelalte forme de clonare. Carta nu poate împiedica
în nici un fel, prin urmare,legiuitorul sa interzica celelalte
forme de clonare.
(3) Trimiterea la practicile de eugenie, în special la cele care au drept scop selectia persoanelor, se refera la situatii în care sunt organizate si puse în aplicare programe de selectie comportând, de exemplu, campanii de sterilizare, sarcini fortate, casatorii etnice obligatorii … toate acestea fiind acte considerate crime internationale în conformitate cu Statutul Curtii Penale Internationale adoptat la Roma la 17 iulie 1998 [vezi articolul 7 alineatul (1) litera (g)].
ARTICOLUL 4
Interzicerea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante
Nimeni nu poate fi supus torturii si nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.
Explicatie
Dreptul care figureaza în articolul 43 corespunde dreptului garantat în articolul 3 din CEDO, a carui formulare este identica: „Nimeni nu poate fi supus torturii si nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante”. În conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din Carta , acest articol are acelasi înteles si acelasi domeniu de aplicare ca si articolul din CEDO.
ARTICOLUL 5
Interzicerea sclaviei si a muncii fortate
(1) Nimeni nu poate fi tinut în
sclavie sau în servitute.
(2) Nimeni nu poate fi constrâns sa efectueze o munca fortata sau obligatorie.
(3) Este interzis traficul de fiinte umane.
Explicatie
(1) Dreptul prevazut la articolul 5 alineatele (1) si (2) corespunde articolului 4 alineatele (1) si (2) din CEDO, a caror formulare este analoga. Articolul are, prin urmare, acelasi înteles si acelasi domeniu de aplicare ca si articolul din CEDO, în temeiul articolului 52 alineatul (3) din Carta . Pe cale de consecinta:
– dreptului prevazut la articolul 1 nu i se poate aduce în mod legal nici o restrângere;
– în alineatul (2), notiunile de „munca fortata sau obligatorie” trebuie întelese având în vedere definitiile „negative” din articolul 4 alineatul (3) din CEDO:
„Nu se considera «munca fortata sau obligatorie» în întelesul prezentului articol:
(a) orice munca impusa în mod normal unei persoane supuse detentiei în conditiile prevazute la articolul 5 din prezenta Conventie sau în timpul în care se afla în libertate conditionata;
(b) orice serviciu cu caracter militar
sau, în cazul celor care refuza sa satisfaca serviciul militar
din motive de constiinta, în tarile în care acest lucru
este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului
militar obligatoriu;
(c) orice serviciu impus în situatii de criza sau de calamitati care ameninta viata sau bunastarea comunitatii;
(d) orice munca sau serviciu care face parte din obligatiile civice normale.”
(2) Alineatul (3) decurge direct din demnitatea
persoanei umane si ia în considerare datele recente din domeniul
criminalitatii organizate cum ar fi organizarea filierelor lucrative
ale imigratiei ilegale sau a celor de exploatare sexuala. Conventia
Europol contine în anexa definitia urmatoare, care vizeaza traficul
în scopul exploatarii sexuale: „Trafic de fiinte umane:
înseamna supunerea unei persoane puterii reale si ilegitime a
altor persoane, facând uz de violenta si amenintari sau abuzând
de o pozitie de autoritate sau de manevre în special în
vederea dedarii la exploatarea prostitutiei semenilor, la forme de exploatare
si de violenta sexuala fata de minori si la comertul legat de abandonul
de copii”. Capitolul IV din Conventia privind aplicarea acquis-ului
Schengen, care a fost integrat în acquis-ul Uniunii si la care
participa Regatul Unit si Irlanda contine, în articolul 27 alineatul
(1) urmatoarea formula care vizeaza filierele de imigratie ilegala:
„Partile contractante se angajeaza sa instituie sanctiuni adecvate
împotriva oricarei persoane care ajuta sau încearca sa ajute,
în scopuri lucrative, un strain sa intre sau sa ramâna pe
teritoriul unei Parti Contractante încalcând legislatia
Partii Contractante respective privind intrarea si sederea strainilor.”.
La 19 iulie 2002, Consiliul a adoptat o decizie cadru privind lupta
împotriva traficului de fiinte umane (JO L 203, 1.8.2002, p. 1)
în al carei articol 1 sunt definite chiar infractiunile legate
de traficul de fiinte umane în scopul exploatarii muncii acestora
sau a exploatarii sexuale care trebuie sa faca obiectul unor pedepse
în statele membre, în conformitate cu directiva cadru mentionata
anterior.
TITLUL II
LIBERTATILE
ARTICOLUL 6
Dreptul la libertate si la securitate
Orice persoana are dreptul la libertate si la securitate.
Explicatie
Drepturile prevazute la articolul 61 corespund drepturilor garantate în articolul 5 din CEDO si au, în conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din Carta , acelasi înteles si acelasi domeniu de aplicare. Prin urmare, restrângerile la care pot fi supuse în mod legal nu le pot depasi pe cele permise de CEDO prin însasi formularea articolului 5:
„(1) Orice persoana are dreptul la libertate si la securitate. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, decât în cazurile urmatoare si potrivit cailor legale:
(a) daca este detinut legal pe baza condamnarii de catre un tribunal competent;
(b) daca a fost supus arestarii sau detinerii
legale pentru nesupunere la o hotarâre pronuntata, conform legii,
de catre un tribunal sau în vederea garantarii executarii unei
obligatii prevazute de lege;
(c) daca a fost arestat sau detinut în vederea aducerii sale în fata autoritatii judiciare competente, atunci când exista motive plauzibile pentru a banui ca a savârsit o infractiune sau când exista motive temeinice pentru a crede ca este necesar sa fie împiedicat sa savârseasca o infractiune sau sa fuga dupa savârsirea acesteia;
(d) în cazul detentiei legale a unui minor în scopul asigurarii educatiei acestuia sub supraveghere, sau al detentiei legale a acestuia în scopul deferirii sale autoritatii competente;
(e) în cazul detentiei legale a unei persoane susceptibile de transmiterea unei boli contagioase, a unui alienat, alcoolic, toxicoman sau vagabond;
(f) în cazul arestarii sau detentiei legale a unei persoane pentru a o împiedica sa patrunda în mod ilegal pe un teritoriu, sau daca împotriva persoanei respective se afla în curs o procedura de expulzare sau de extradare.
(2) Orice persoana arestata trebuie sa fie informata, în termenul cel mai scurt si într-o limba pe care o întelege, asupra motivelor arestarii sale si asupra oricarei acuzatii care îi este adusa.
(3) Orice persoana arestata sau detinuta în conditiile prevazute în alineatul (1) litera (c) din prezentul articol trebuie adusa fara întârziere înaintea unui judecator sau a unui alt magistrat abilitat prin lege sa exercite atributii judiciare si are dreptul de a fi judecata într-un termen rezonabil sau eliberata în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi conditionata de o garantie care sa asigure prezentarea persoanei în cauza la audiere.
(4) Orice persoana privata de libertatea
sa prin arestare sau detentie are dreptul de a introduce recurs într-un
tribunal, pentru ca acesta sa se pronunte într-un termen scurt
asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detentia
este ilegala.
(5) Orice persoana care este victima unei arestari sau a unei detentii
în conditii care contravin dispozitiilor din prezentul articol
are dreptul la despagubiri.”
Drepturile mentionate în articolul 6 trebuie respectate în special la adoptarea de catre Parlamentul European si de Consiliu a legilor si a legilor cadru în domeniul cooperarii judiciare în materie penala, în temeiul articolelor III-270, III-271 si III-273 din Constitutie, mai ales pentru a defini dispozitiile comune minime privind clasificarea infractiunilor si pedepsele, precum si anumite aspecte de drept procedural.
ARTICOLUL 7
Respectarea vietii private si de familie
Orice persoana are dreptul la respectarea vietii private si de familie, a resedintei si a secretului comunicatiilor.
Explicatie
Drepturile garantate în articolul
72 corespund drepturilor garantate în articolul 8 din CEDO. Pentru
a lua în considerare evolutiile tehnicii, cuvântul corespondenta
a fost înlocuit cu cuvântul „comunicatii”.
În conformitate cu articolul 52 alineatul (3) , acest drept are acelasi înteles si acelasi domeniu de aplicare ca si articolul corespondent din CEDO. Rezulta ca restrângerile la care pot fi supuse în mod legal sunt identice cu cele admise în cadrul articolului 8 în cauza:
„(1) Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului si a corespondentei sale.
(2) Amestecul unei autoritati publice în exercitare acestui drept nu este admis decât în masura în care acest amestec este prevazut de lege si constituie o masura care, într-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor penale, pentru protejarea sanatatii sau a moralei, sau pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora.”
ARTICOLUL 8
Protectia datelor cu caracter personal
(1) Orice persoana are dreptul la protectia datelor cu caracter personal care o privesc.
(2) Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate si pe baza consimtamântului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevazut de lege. Orice persoana are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum si dreptul de a obtine rectificarea acestora.
(3) Respectarea acestor reguli se supune
controlului unei autoritati independente.
Explicatie
Acest articol se întemeiaza pe articolul 286 din Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene si pe Directiva Parlamentului European si a Consiliului 95/46/CE din 24 octombrie 1995 privind protectia persoanelor fizice fata de prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date (JO L 281 din 23.11.1995), precum si pe articolul 8 din CEDO si pe Conventia Consiliului Europei pentru protectia persoanelor fata de prelucrarea automata a datelor cu caracter personal din 28 ianuarie 1981, ratificata de toate statele membre. Articolul 286 din Tratatul CE este de acum înainte înlocuit cu articolul I-51 din Constitutie. Trebuie avut în vedere de asemenea si Regulamentul Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr. 45/2001 din 18 decembrie 2000 privind protectia persoanelor fizice fata de prelucrarea datelor cu caracter personal de catre institutiile si organele comunitare si libera circulatie a acestor date (JO L 8 din 12.1.2001). Directiva si regulamentul mentionate anterior contin conditii si restrângeri aplicabile exercitiului dreptului la protectia datelor cu caracter personal.
ARTICOLUL 9
Dreptul la casatorie si dreptul de a întemeia o familie
Dreptul la casatorie si dreptul de a întemeia
o familie sunt garantate în conformitate cu legile interne care
reglementeaza exercitarea acestor drepturi.
Explicatie
Acest articol se întemeiaza pe articolul 12 din CEDO, având urmatorul text: „Cu începere de la vârsta nubila, barbatul si femeia au dreptul de a se casatori si de a fonda o familie potrivit legislatiei interne care reglementeaza exercitarea acestui drept”. Formularea acestui articol a fost modernizata pentru a acoperi cazurile în care legislatiile interne recunosc alte modalitati de formare a unei familii decât casatoria. Acest articol nu interzice si nici nu poate impune acordarea statutului de casatorie uniunilor între persoane de acelasi sex. Acest drept este asemanator, prin urmare, celui prevazut de CEDO, dar domeniul sau de aplicare poate fi extins în cazul în care legislatiile interne prevad acest lucru.
ARTICOLUL 10
Libertatea de gândire, de constiinta si de religie
(1) Orice persoana are dreptul la libertatea de gândire, de constiinta si de religie. Acest drept implica libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, în public sau în particular, prin intermediul cultului, învatamântului, practicilor si îndeplinirii riturilor.
(2) Este recunoscut dreptul la obiectie
pe motive de constiinta, în conformitate cu legile interne care
reglementeaza exercitarea acestui drept.
Explicatie
Dreptul garantat în alineatul (1) corespunde dreptului garantat în articolul 9 din CEDO si, în conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din Carta , are acelasi înteles si acelasi domeniu de aplicare ca si acesta. De aceea, restrângerile acestuia trebuie sa respecte dispozitiile articolului 9 alineatul (2) mentionat anterior, având urmatorul text: „Libertatea de manifestare a religiei sau a convingerilor nu poate face obiectul altor restrictii decât acelea care constituie masuri necesare, prevazute de lege, într-o societate democratica, pentru securitatea publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice, sau pentru protectia drepturilor si libertatilor altora”.
Dreptul garantat în alineatul (2) corespunde traditiilor constitutionale interne si evolutiei legislatiilor interne în acest domeniu.
ARTICOLUL 11
Libertatea de exprimare si de informare
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a transmite informatii sau idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere.
2. Sunt respectate libertatea si pluralismul
mijloacelor de informare în masa.
Explicatie
(1) Articolul 111 corespunde articolului 10 din CEDO, având urmatorul text:
„1.Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii sau idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
(2)Exercitarea acestor libertati ce comporta îndatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, constrângeri, restrictii sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, într-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.”
În conformitate cu articolul 52
alineatul (3) din Carta acest drept are acelasi înteles si acelasi
domeniu de aplicare ca si cel garantat prin CEDO. Restrângerile
care pot fi aduse acestui drept nu le pot depasi, prin urmare, pe cele
stabilite la articolul 10 alineatul (2), fara a aduce atingere restrângerilor
pe care dreptul concurentei din Uniune le poate impune dreptului statelor
membre de a introduce regimurile de autorizare mentionate la articolul
10 alineatul (1) a treia teza din CEDO.
(2) În alineatul (2) din acest articol sunt explicate consecintele alineatului (1) în ceea ce priveste libertatea mijloacelor de informare în masa. Acesta se întemeiaza în special pe jurisprudenta Curtii în domeniul televiziunii, în special pe cauza C-288/89 (Hotarârea din 25 iulie 1991, Stichting Collectieve Antennevoorziening Gouda si altii, Culegere p. I-4007) si pe Protocolul privind sistemul de radiodifuziune publica din statele membre, anexat la Tratatul CE si de acum înainte la Constitutie, precum si pe Directiva Consiliului 89/552/CE (vezi în special al 17-lea motiv).
ARTICOLUL 12
Libertatea de întrunire si de asociere
(1) Orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire pasnica si la libertatea de asociere la toate nivelurile, în special în domeniile politic, sindical si civic, ceea ce implica dreptul oricarei persoane de a înfiinta împreuna cu alte persoane sindicate si de a deveni membra a acestora pentru apararea intereselor sale.
(2) Partidele politice la nivelul Uniunii
contribuie la exprimarea vointei politice a cetatenilor Uniunii.
Explicatie
(1) Dispozitiile alineatului (1) din acest articol corespund dispozitiilor articolului 11 din CEDO, formulat dupa cum urmeaza:
„(1) Orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire pasnica si la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a înfiinta împreuna cu alte persoane sindicate si de a deveni membra a acestora pentru apararea intereselor sale.
(2) Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrictii decât cele care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, într-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei sau pentru protectia reputatiei sau a drepturilor altora. Prezentul articol nu interzice impunerea de restrictii legale exercitarii acestor drepturi de catre membrii fortelor armate, ai politiei sau ai administratiei de stat”.
Dispozitiile prezentului articol 12 alineatul (1) au acelasi înteles ca si cele din CEDO, dar domeniul lor de aplicare este mai extins având în vedere faptul ca pot fi aplicate la toate nivelurile, inclusiv la nivel european. În conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din Carta , restrângerile acestui drept nu le pot depasi pe cele considerate legale în temeiul articolului 11 alineatul (2) din CEDO.
(2) Acest drept se întemeiaza în
egala masura pe articolul 11 din Carta comunitara a drepturilor sociale
fundamentale ale lucratorilor.
(3) Alineatul (2) din acest articol corespunde articolului I-46 alineatul (4) din Constitutie.
ARTICOLUL 13
Libertatea artelor si stiintelor
Artele si cercetarea stiintifica sunt libere. Libertatea universitara este respectata.
Explicatie
Acest drept decurge în principal din libertatea de gândire si de exprimare. Acesta se exercita cu respectarea articolului 1 si poate fi supus restrângerile permise de articolul 10 din CEDO.
ARTICOLUL 14
Dreptul la educatie
(1) Orice persoana are dreptul la educatie, precum si la accesul la formare profesionala si formare continua.
(2) Acest drept include posibilitatea
de a urma gratuit învatamântul obligatoriu.
(3) Libertatea de a înfiinta institutii de învatamânt cu respectarea principiilor democratice, precum si dreptul parintilor de a asigura educarea si instruirea copiilor lor, potrivit propriilor convingerilor religioase, filozofice si pedagogice, sunt respectate în conformitate cu legile interne care reglementeaza exercitarea acestora.
Explicatie
(1) Acest articol este inspirat atât din traditiile constitutionale comune statelor membre, cât si din articolul 2 din Protocolul aditional la CEDO, având urmatorul text:
„Nimanui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea functiilor pe care si le va asuma în domeniul educatiei si al învatamântului, va respecta dreptul parintilor de a asigura aceasta educatie si aceasta instruire potrivit convingerilor lor religioase si filozofice.”
Extinderea acestui articol la accesul
la formarea profesionala si continua (vezi punctul 15 din Carta comunitara
a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor si articolul 10
din Carta sociala) si adaugarea principiului gratuitatii învatamântului
obligatoriu au fost considerate utile. Asa cum este formulat, acest
din urma principiu implica numai faptul ca, în ceea ce priveste
învatamântul obligatoriu, fiecare copil trebuie sa aiba
acces la o institutie gratuita. Principiul nu impune gratuitatea tuturor
institutiilor, în special a celor private, care ofera acest tip
de învatamânt sau formare profesionala si continua. De asemenea,
principiul nu interzice ca anumite forme specifice de învatamânt
sa fie cu plata, în cazul în care statul ia masurile necesare
pentru acordarea de compensatii financiare. În masura în
care Carta se aplica Uniunii, acest lucru înseamna ca, în
cadrul politicilor sale de formare, Uniunea trebuie sa respecte gratuitatea
învatamântului obligatoriu, întelegându-se ca
astfel nu sunt create noi competente. În ceea ce priveste dreptul
parintilor, acesta trebuie interpretat coroborat cu dispozitiile articolului
24 .
(2) Libertatea de a înfiinta institutii de învatamânt, publice sau private, este garantata ca parte a libertatii de a desfasura o activitate comerciala, dar este restrânsa de respectarea principiilor democratice si se exercita în conformitate cu modalitatile definite în legislatiile interne.
ARTICOLUL 15
Libertatea de alegere a ocupatiei si dreptul la munca
(1) Orice persoana are dreptul la munca si dreptul de a exercita o ocupatie aleasa sau acceptata în mod liber.
(2) Fiecare cetatean al Uniunii are libertatea de a-si cauta un loc de munca, de a lucra, de a se stabili sau de presta servicii în orice stat membru.
(3) Resortisantii tarilor terte care sunt autorizati sa lucreze pe teritoriul statelor membre au dreptul la conditii de munca echivalente acelora de care beneficiaza cetatenii Uniunii.
Explicatie
Libertatea de alegere a ocupatiei, consacrata
în articolul 15 alineatul (1)1, este recunoscuta în jurisprudenta
Curtii de Justitie (vezi, printre altele, Hotarârile din 14 mai
1974, cauza 4/73, Nold, Culegere 1974, punctele 12 – 14; din 13
decembrie 1979, cauza 44/79, Hauer, Culegere 1979 p. 3727; din 8 octombrie
1986, cauza 234/85, Keller, Culegere 1986, p. 2897, punctul 8).
Acest paragraf se inspira, de asemenea, din articolul 1 alineatul (2) din Carta sociala europeana semnata la 18 octombrie 1961 si ratificata de toate statele membre, si din punctul 4 din Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor din 9 decembrie 1989. Expresia „conditii de munca” trebuie înteleasa în întelesul articolului III-213 din Constitutie.
Alineatul (2) reia cele trei libertati garantate în articolele I-4 si III-133, III-137 si III-144 din Constitutie, si anume libera circulatie a lucratorilor, libertatea de stabilire si libertatea de a oferi servicii.
Alineatul (3) se întemeiaza pe articolul 137 alineatul (3) a treia liniuta din Tratatul CE, înlocuit de acum înainte de articolul III-210 alineatul (1) litera (g) din Constitutie, precum si pe articolul 19 punctul 4 din Carta sociala europeana, semnata la 18 octombrie 1961 si ratificata de toate statele membre. De aceea se aplica articolul 52 alineatul (2) din Carta . Problema recrutarii marinarilor având cetatenia unor state terte în echipajele vaselor aflate sub pavilionul unui stat membru al Uniunii este reglementata de dreptul Uniunii si de legislatiile si practicile nationale.
ARTICOLUL 16
Libertatea de a desfasura o activitate comerciala
Libertatea de a desfasura o activitate
comerciala este recunoscuta în conformitate cu dreptul Uniunii
si cu legislatiile si practicile nationale.
Explicatie
Acest articol se întemeiaza pe jurisprudenta Curtii de Justitie, care a recunoscut libertatea de a desfasura o activitate economica sau comerciala (vezi Hotarârile din 14 mai 1974, cauza 4/73, Nold, Culegere 1974, p. 491, punctul 14; si din 27 septembrie 1979, cauza 230/78, SPA Eridania si altii, Culegere 1979, p. 2749, punctele 20 si 31) si libertatea contractuala (vezi, printre altele, Hotarârile Sukkerfabriken Nykoebing, cauza 151/78, Culegere 1979-1, punctul 19; din 5 octombrie 1999, Spania contra Comisiei, C-240/97, Culegere 1999, p. I-6571, motivul 99), precum si pe articolul I-3 alineatul (2) din Constitutie, care recunoaste libera concurenta. Acest drept se exercita, bineînteles, cu respectarea dreptului Uniunii si a legislatiilor interne. Acest drept poate fi supus restrângerilor prevazute la articolul 52 alineatul (1) din Carta .
ARTICOLUL 17
Dreptul de proprietate
(1) Orice persoana are dreptul de a detine în proprietate, de a folosi, de a dispune si de a lasa mostenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal,. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru o cauza de utilitate publica, în cazurile si conditiile prevazute de lege si în schimbul unei despagubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosinta bunurilor poate fi reglementata prin lege în limitele impuse de interesul general.
(2) Proprietatea intelectuala este protejata.
Explicatie
Acest articol corespunde articolului 1 din Protocolul aditional la CEDO:
„(1) Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publica si în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contributii, sau a amenzilor.”
Este vorba despre un drept fundamental comun tuturor constitutiilor nationale. Acesta a fost consacrat în repetate rânduri de jurisprudenta Curtii de Justitie si, în primul rând, de Hotarârea Hauer (13 decembrie 1979, Culegere 1979, p. 3727). Redactarea a fost modernizata, dar, în conformitate cu articolul 52 alineatul (3) , acest drept are acelasi înteles si acelasi domeniu de aplicare ca si cel garantat prin CEDO, iar restrângerile prevazute de aceasta nu pot fi depasite.
Protectia proprietatii intelectuale, care
reprezinta unul dintre aspectele dreptului de proprietate, face obiectul
unei mentiuni explicite în alineatul (2) datorita importantei
sale tot mai mari si legislatiei comunitare secundare. Proprietatea
intelectuala cuprinde, pe lânga proprietatea literara si artistica,
drepturile de brevet si de marca, precum si drepturile conexe. Garantiile
prevazute la alineatul (1) se aplica în mod adecvat proprietatii
intelectuale.
ARTICOLUL 18
Dreptul de azil
Dreptul de azil este garantat prin respectarea normelor prevazute de Conventia încheiata la Geneva la 28 iulie 1951 si de Protocolul încheiat la 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiatilor si în conformitate cu Constitutia.
Explicatie
Textul acestui articol se întemeiaza pe articolul 63 din Tratatul CE, înlocuit de acum înainte de articolul III-266 din Constitutie, care impune Uniunii respectarea Conventiei de la Geneva privind refugiatii. Este necesara trimiterea la dispozitiile Protocoalelor privind Regatul Unit si Irlanda anexate [Tratatului de la Amsterdam] Constitutiei, precum si pe cel privind Danemarca pentru a stabili în ce masura pun în aplicare aceste state membre dreptul Uniunii în domeniu si în ce masura li se aplica acest articol. Acest articol respecta Protocolul privind azilul anexat Constitutiei.
ARTICOLUL 19
Protectia în caz de stramutare, expulzare sau extradare
(1) Expulzarile colective sunt interzise.
(2) Nimeni nu poate fi stramutat, expulzat sau extradat catre un stat unde exista un risc serios de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante.
Explicatie
Alineatul (1) din acest articol are acelasi înteles si acelasi domeniu de aplicare ca si articolul 4 din Protocolul aditional nr. 4 la CEDO în ceea ce priveste expulzarile colective. Scopul acestuia este de a garanta faptul ca fiecare decizie face obiectul unei examinari specifice si ca nu se poate decide, printr-o masura unica, expulzarea tuturor persoanelor având cetatenia unui anumit stat (vezi si articolul 13 din Pactul cu privire la drepturile civile si politice).
Alineatul (2) încorporeaza jurisprudenta incidenta a Curtii Europene a Drepturilor Omului privind articolul 3 din CEDO (vezi Ahmed contra Austriei, Hotarârea din 17 decembrie 1996, Culegere 1996, VI-2206 si Soering, Hotarârea din 7 iulie 1989).
TITLUL III
EGALITATEA
ARTICOLUL 20
Egalitatea în fata legii
Toate persoanele sunt egale în fata legii.
Explicatie
Acest articol corespunde principiului general de drept înscris în toate constitutiile europene si pe care Curtea îl considera un principiu fundamental de drept comunitar (Hotarârea din 13 noiembrie 1984, Racke, cauza 283/83, Culegere 1984, p. 3791, Hotarârea din 17 aprilie 1997, cauza 15/95, EARL, Culegere 1997, p. I-1961 si Hotarârea din 13 aprilie 2000, cauza 292/97, Karlsson, Culegere 2000, p. I-2737).
ARTICOLUL 21
Nediscriminarea
(1) Se interzice discriminarea de orice
fel bazata pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnica sau
sociala, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile,
opiniile politice sau de orice natura, apartenenta la o minoritate nationala,
averea, nasterea, handicapul, vârsta sau orientarea sexuala.
(2) În domeniul de aplicare a Constitutiei si fara a aduce atingere dispozitiilor specifice ale acesteia, se interzice orice discriminare pe motiv de cetatenie sau nationalitate.
Explicatie
Alineatul (1) este inspirat din articolul 13 din Tratatul CE, înlocuit de acum înainte de articolul III-124 din Constitutie, din articolul 14 din CEDO, precum si din articolul 11 din Conventia privind drepturile omului si biomedicina în ceea ce priveste mostenirea genetica. În masura în care coincide cu articolul 14 din CEDO, alineatul mentionat se aplica în conformitate cu acesta din urma.
Nu exista nici contradictii si nici incompatibilitati între alineatul (1) si articolul III-124 din Constitutie, al carui domeniu de aplicare si obiect sunt diferite: articolul III-124 confera Uniunii competente de adoptare a actelor legislative, incluzând armonizarea legilor si regulamentelor statelor membre, în vederea combaterii anumitor forme de discriminare citate exhaustiv în acest articol. Aceasta legislatie se poate extinde la actiunile autoritatilor unui stat membru (precum si la relatiile între persoane private) în orice domeniu de competenta a Uniunii. În schimb, articolul 21 alineatul (1) de mai sus nu confera nici o competenta privind adoptarea unor legi împotriva discriminarii în aceste domenii de actiune a statelor membre sau a persoanelor particulare, si nici nu contine o interdictie ampla a discriminarii în domeniile mentionate anterior. De fapt, acesta se refera numai la discriminarile facute de institutiile si organele Uniunii în exercitarea competentelor care le sunt conferite de alte articole din partile I si III ale Constitutiei, si de statele membre numai în masura în care pun în aplicare dreptul Uniunii. Astfel, alineatul (1) nu modifica sfera competentelor conferite de articolul III-124 si nici interpretarea acestui articol.
Alineatul (2) corespunde articolului I-4
alineatul (2) din Constitutie si trebuie aplicat în conformitate
cu acesta.
ARTICOLUL 22
Diversitatea culturala, religioasa si lingvistica
Uniunea respecta diversitatea culturala, religioasa si lingvistica.
Explicatie
Acest articol se întemeiaza pe articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeana si pe articolul 151 alineatele (1) si (4) din Tratatul CE, înlocuite de acum înainte cu articolul III-280 alineatul (1) si (4) din Constitutie privind cultura. De altfel, respectarea diversitatii culturale si lingvistice este de acum înainte enuntata si la articolul I-3 alineatul (3) din Constitutie. Prezentul articol este inspirat, de asemenea, din Declaratia nr. 11 din Actul final al Tratatului de la Amsterdam privind statutul bisericilor si al organizatiilor neconfesionale, reluat de acum înainte în articolul I-52 din Constitutie.
ARTICOLUL 23
Egalitatea între femei si barbati
Egalitatea între femei si barbati trebuie asigurata în toate domeniile, inclusiv în ceea ce priveste încadrarea în munca, munca si remunerarea.
Principiul egalitatii nu exclude mentinerea
sau adoptarea de masuri care sa prevada avantaje specifice în
favoarea sexului subreprezentat.
Explicatie
Primul paragraf din acest articol se întemeiaza pe articolele 2 si 3 alineatul (2) din Tratatul CE, înlocuite de acum înainte cu articolele I-3 si III-116 din Constitutie, care impun ca obiectiv al Uniunii promovarea egalitatii între barbati si femei, si pe articolul 141 alineatul (1) din Tratatul CE, înlocuite de acum înainte cu articolul III-214 alineatul (1) din Constitutie. Acesta se inspira din articolul 20 din Carta sociala europeana revizuita din 31 mai 1996 si din punctul 16 din Carta comunitara a drepturilor lucratorilor.
Acesta se întemeiaza, în egala masura, pe articolul 141 alineatul (3) din Tratatul CE, înlocuit de acum înainte de articolul III-214 alineatul (3) din Constitutie si pe articolul 2 alineatul (4) din Directiva Consiliului 76/207/CEE privind punerea în aplicare a principiului tratamentului egal pentru barbati si femei în ceea ce priveste accesul la încadrarea în munca, la instruire si promovare profesionala si conditiile de munca.
Al doilea paragraf reia, într-o
formula mai scurta, articolul III-214 alineatul (4) din Constitutie,
potrivit caruia principiul tratamentului egal nu împiedica mentinerea
sau adoptarea de masuri care sa prevada avantaje specifice destinate
facilitarii desfasurarii unei activitati profesionale de catre sexul
subreprezentat sau care sa previna sau sa compenseze dezavantajele din
cariera profesionala. În conformitate cu articolul 52 alineatul
(2) , al doilea paragraf nu modifica articolul III-214 alineatul (4).
ARTICOLUL 24
Drepturile copilului
(1) Copiii au dreptul la protectia si îngrijirile necesare pentru asigurarea bunastarii lor. Acestia îsi pot exprima în mod liber opinia. Opinia lor se ia în considerare în problemele care îi privesc, în functie de vârsta si gradul lor de maturitate.
(2) În toate actiunile referitoare la copii, indiferent daca sunt realizate de autoritati publice sau de institutii private, interesul superior al copilului trebuie sa fie considerat primordial.
(3) Orice copil are dreptul de a întretine cu regularitate relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia cazului în care acestea sunt contrare interesului sau.
Explicatie
Acest articol se întemeiaza pe Conventia de la New York privind Drepturile Copilului, semnata la 20 noiembrie 1989 si ratificata de toate statele membre si, în special, pe articolele 3, 9, 12 si 13.
Alineatul (3) ia în considerare
faptul ca, în cadrul crearii unui spatiu de libertate, securitate
si justitie, legislatia Uniunii în materie civila cu incidenta
transfrontaliera, pentru care competentele sunt conferite de articolul
III-269 din Constitutie, poate cuprinde în special drepturile
de vizitare care îi permit copilului sa întretina periodic
relatii personale si contacte directe cu ambii parinti.
ARTICOLUL 25
Drepturile persoanelor în vârsta
Uniunea recunoaste si respecta dreptul persoanelor în vârsta de a duce o viata demna si independenta si de a participa la viata sociala si culturala.
Explicatie
Acest articol se inspira din articolul 23 din Carta sociala europeana revizuita si din articolele 24 si 25 din Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor. Participarea la viata sociala si culturala include bineînteles si participarea la viata politica.
ARTICOLUL 26
Integrarea persoanelor cu handicap
Uniunea recunoaste si respecta dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de masuri care sa le asigure autonomia, integrarea sociala si profesionala, precum si participarea la viata comunitatii.
Explicatie
Principiul continut în acest articol
se întemeiaza pe articolul 15 din Carta sociala europeana si este
inspirat în egala masura din punctul 26 din Carta comunitara a
drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor.
TITLUL IV
SOLIDARITATEA
ARTICOLUL 27
Dreptul lucratorilor la informare si la consultare în cadrul întreprinderii
Lucratorilor sau reprezentantilor acestora li se garanteaza, la nivelurile corespunzatoare, o informare si o consultare în timp util, în cazurile si în conditiile prevazute de dreptul Uniunii si de legislatiile si practicile nationale.
Explicatie
Acest articol figureaza în Carta
sociala europeana revizuita (articolul 21) si în Carta comunitara
a drepturilor lucratorilor (punctele 17 si 18). Acesta se aplica în
conditiile prevazute de dreptul Uniunii si de dreptul national. Trimiterea
la nivelurile adecvate se refera la nivelurile prevazute de dreptul
Uniunii sau de dreptul si practicile interne, putând include nivelul
european în cazul în care legislatia Uniunii prevede acest
lucru. Acquis-ul Uniunii din acest domeniu este important: articolele
III-211 si III-212 din Constitutie, Directivele 2002/14/CE (cadrul general
pentru informarea si consultarea lucratorilor în Comunitatea Europeana),
98/59/CE (concedierea colectiva), 3001/23/CE (transferul de întreprinderi)
si 94/45/CE (comitetele europene de întreprindere).
ARTICOLUL 28
Dreptul de negociere si de actiune colectiva
Lucratorii si angajatorii sau organizatiile lor au dreptul, în conformitate cu dreptul Uniunii si cu legislatiile si practicile nationale, de a negocia si de a încheia conventii colective la nivelurile corespunzatoare si de a recurge, în caz de conflicte de interese, la actiuni colective pentru apararea intereselor lor, inclusiv la greva.
Explicatie
Acest articol se întemeiaza pe articolul 6 din Carta sociala europeana, precum si pe Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor (punctele 12 - 14). Dreptul de actiune colectiva a fost recunoscut de Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca unul dintre elementele dreptului de asociere prevazut la articolul 11 din CEDO. În ceea ce priveste nivelurile adecvate la care poate avea loc negocierea colectiva, vezi explicatiile oferite pentru articolul precedent. Modalitatile si restrângerile exercitiului actiunilor colective, printre care si greva, inclusiv posibilitatea desfasurarii acestora în paralel în mai multe state membre, intra sub incidenta legislatiilor si a practicilor nationale.
ARTICOLUL 29
Dreptul de acces la serviciile de plasament
Orice persoana are dreptul de acces la
un serviciu gratuit de plasament.
Explicatie
Acest articol se întemeiaza pe articolul 1 alineatul (3) din Carta sociala europeana, precum si pe punctul 13 din Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor.
ARTICOLUL 30
Protectia în cazul concedierii nejustificate
Orice lucrator are dreptul la protectie împotriva oricarei concedieri nejustificate, în conformitate cu dreptul Uniunii si cu legislatiile si practicile nationale.
Explicatie
Acest articol este inspirat din articolul 24 din Carta sociala revizuita. Vezi si Directivele 2001/23/CE privind protectia drepturilor lucratorilor în cazul transferurilor de întreprinderi si 80/987/CEE privind protectia lucratorilor în caz de insolvabilitate, modificata de Directiva 2002/74/CE.
ARTICOLUL 31
Conditii de munca corecte si echitabile
(1) Orice lucrator are dreptul la conditii
de munca care sa respecte sanatatea, securitatea si demnitatea sa.
(2) Orice lucrator are dreptul la o limitare a duratei maxime de munca
si la perioade de odihna zilnica si saptamânala, precum si la
o perioada anuala de concediu platit.
Explicatie
(1) Alineatul (1) din acest articol se întemeiaza pe Directiva 89/391/CEE privind punerea în aplicare a masurilor destinate sa promoveze îmbunatatirea securitatii si a sanatatii lucratorilor la locul de munca. Acesta este inspirat în egala masura din articolul 3 din Carta sociala si din punctul 19 din Carta comunitara a drepturilor lucratorilor precum si, în cea ce priveste dreptul la demnitate în munca, din articolul 26 din Carta sociala revizuita. Expresia „conditii de munca” trebuie înteleasa în întelesul articolului III-213 din Constitutie.
(2) Alineatul (2) se întemeiaza pe Directiva 93/104/CE privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru, precum si pe articolul 2 din Carta sociala europeana si pe punctul 8 din Carta comunitara a drepturilor lucratorilor.
ARTICOLUL 32
Interzicerea muncii copiilor si protectia tinerilor la locul de munca
Încadrarea în munca a copiilor
este interzisa. Vârsta minima de încadrare în munca
nu poate fi inferioara celei la care înceteaza perioada de scolarizare
obligatorie, fara a aduce atingere normelor mai favorabile tinerilor
si cu exceptia unor derogari limitate.
Tinerii acceptati sa lucreze trebuie sa beneficieze de conditii de munca adaptate vârstei si sa fie protejati împotriva exploatarii economice sau a oricarei activitati care ar putea pune în pericol securitatea, sanatatea, dezvoltarea lor fizica, psihica, morala sau sociala sau care le-ar putea compromite educatia.
Explicatie
Acest articol se întemeiaza pe Directiva 94/33/CE privind protectia tinerilor încadrati în munca, precum si pe articolul 7 din Carta sociala europeana si pe punctele 20 – 23 din Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor.
ARTICOLUL 33
Viata de familie si viata profesionala
(1) Familia se bucura de protectie juridica, economica si sociala.
(2) Pentru a putea concilia viata de familie
si viata profesionala, orice persoana are dreptul de a fi protejata
împotriva oricarei concedieri din motive de maternitate, precum
si dreptul la un concediu de maternitate platit si la un concediu parental
acordat în urma nasterii sau adoptiei unui copil.
Explicatie
Articolul 33 alineatul (1) se întemeiaza pe articolul 16 din Carta sociala europeana.
Alineatul (2) este inspirat din Directiva Consiliului 92/85/CEE privind punerea în aplicare a masurilor destinate promovarii ameliorarii securitatii si sanatatii lucratoarelor însarcinate, care au nascut sau alapteaza încadrate în munca si Directiva 96/34/CE privind acordul cadru asupra concediului parental încheiat de UNICEF, CTUS si CES. Acesta se întemeiaza, în egala masura, pe articolul 8 (protejarea maternitatii) din Carta sociala europeana si se inspira din articolul 27 (dreptul lucratorilor care au responsabilitati familiale la egalitatea de sanse si tratament) din Carta sociala revizuita. Termenul de maternitate acopera perioada de la conceptie pâna la alaptare.
ARTICOLUL 34
Securitatea sociala si asistenta sociala
(1) Uniunea recunoaste si respecta dreptul de acces la prestatiile de securitate sociala si la serviciile sociale care acorda protectie în caz de maternitate, boala, accident de munca, dependenta de alte persoane sau batrânete, precum si în caz de pierdere a locului de munca, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii si cu legislatiile si practicile nationale.
(2) Orice persoana care are resedinta
si se deplaseaza în mod legal în cadrul Uniunii are dreptul
la prestatii de securitate sociala si la avantaje sociale, în
conformitate cu dreptul Uniunii si legislatiile si practicile nationale.
(3) Pentru a lupta împotriva marginalizarii sociale si a saraciei, Uniunea recunoaste si respecta dreptul la asistenta sociala si la asistenta în ceea ce priveste locuinta destinate sa asigure o viata demna tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii si cu legislatiile si practicile nationale.
Explicatie
Principiul enuntat la articolul 34 alineatul (1)3 se întemeiaza pe articolele 137 si 140 din Tratatul CE, care sunt înlocuite de acum înainte cu articolele III-210 si III-213 din Constitutie, precum si pe articolul 12 din Carta sociala europeana si pe punctul 10 din Carta comunitara a drepturilor lucratorilor. Acesta trebuie respectat de Uniune în punerea în aplicare a competentelor care îi sunt conferite de articolele III-210 si III-213 din Constitutie. Trimiterea la servicii sociale se refera la cazurile în care au fost înfiintate astfel de servicii pentru asigurarea anumitor prestatii, dar nu implica în nici un fel obligativitatea crearii de astfel de servicii în cazul în care nu exista. Expresia „maternitate” trebuie înteleasa în acelasi sens ca si în articolul precedent.
Alineatul (2) se întemeiaza pe articolele 12 alineatul (4) si 13 alineatul (4) din Carta sociala europeana, precum si pe punctul 2 din Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor si reflecta normele care decurg din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 si din Regulamentul nr. 1612/68.
Alineatul (3) este inspirat din articolul
13 din Carta sociala europeana si din articolele 30 si 31 din Carta
sociala revizuita, precum si din punctul 10 din Carta comunitara. Acesta
trebuie respectat de Uniune în cadrul politicilor care se întemeiaza
pe articolul III-210 din Constitutie.
ARTICOLUL 35
Protectia sanatatii
Orice persoana are dreptul de a avea acces la asistenta medicala preventiva si de a beneficia de îngrijiri medicale în conditiile stabilite de legislatiile si practicile nationale. În definirea si punerea în aplicare a tuturor politicilor si actiunilor Uniunii, se asigura un nivel ridicat de protectie a sanatatii umane.
Explicatie
Principiile continute în acest articol se întemeiaza pe articolul 152 din Tratatul CE, înlocuit de acum încolo de articolul III-278 din Constitutie, precum si pe articolele 11 si 13 din Carta sociala europeana. A doua teza din articol reproduce articolul III-278 alineatul (1).
ARTICOLUL 36
Accesul la serviciile de interes economic general
Uniunea recunoaste si respecta accesul
la serviciile de interes economic general, asa cum se prevede în
legislatiile si practicile nationale, în conformitate cu Constitutia,
pentru promovarea coeziunii sociale si teritoriale a Uniunii.
Explicatie
Acest articol este în perfecta conformitate cu articolul III-122 din Constitutie si nu creeaza nici un drept nou. Acesta stabileste numai principiul respectarii de catre Uniune a accesului la serviciile de interes economic general, asa cum este prevazut de dispozitiile de drept intern, în cazul în care acestea sunt compatibile cu dreptul Uniunii.
ARTICOLUL 37
Protectia mediului
Politicile Uniunii trebuie sa prevada un nivel ridicat de protectie a mediului si de îmbunatatire a calitatii acestuia, care sa fie asigurat în conformitate cu principiul dezvoltarii durabile.
Explicatie
Principiul continut în acest articol se întemeiaza pe articolele 2, 6 si 174 din Tratatul CE, înlocuite de acum înainte de articolul I-3 alineatul (3) si de articolele III-119 si III-233 din Constitutie.
Acesta se inspira în egala masura
din dispozitiile anumitor constitutii nationale.
Articolul 38
Protectia consumatorilor
Politicile Uniunii asigura un nivel ridicat de protectie a consumatorilor.
Explicatie
Principiul continut în acest articol se întemeiaza pe articolul 153 din Tratatul CE, care este înlocuit de acum înainte de articolul III-235 din Constitutie.
TITLUL V
CETATENIA
ARTICOLUL 39
Dreptul de a alege si de a fi ales în Parlamentul European
(1) Orice cetatean al Uniunii are dreptul de a alege si de a fi ales în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European, în statul membru în care acesta îsi are resedinta, în aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat.
(2) Membrii Parlamentului European sunt
alesi prin vot universal direct, liber si secret.
Explicatie
Articolul 393 se aplica în conditiile prevazute de partile I si III ale Constitutiei, în conformitate cu articolul 52 alineatul (2) din Carta . Într-adevar, articolul 39 alineatul (1)3 corespunde dreptului garantat în articolul I-10 alineatul (2) din Constitutie (vezi si baza juridica din articolul III-126 pentru adoptarea modalitatilor de exercitare a acestui drept), iar alineatul (2) din acest articol corespunde articolului I-20 alineatul (2) din Constitutie. Articolul 39 alineatul (2)3 reia principiile de baza ale regimului electoral într-un sistem democratic.
ARTICOLUL 40
Dreptul de a alege si de a fi ales în cadrul alegerilor locale
Orice cetatean al Uniunii are dreptul de a alege si de a fi ales în cadrul alegerilor locale în statul membru în care acesta îsi are resedinta, în aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat.
Explicatie
Acest articol corespunde dreptului garantat
în articolul I-10 alineatul (2) din Constitutie (vezi si baza
juridica din articolul III-126 pentru adoptarea modalitatilor de exercitare
a acestui drept). În conformitate cu articolul 52 alineatul (2)
, acesta se aplica în conditiile prevazute de aceste articole
din partile I si II ale Constitutiei.
ARTICOLUL 41
Dreptul la buna administrare
(1) Orice persoana are dreptul de a beneficia, în ce priveste problemele sale, de un tratament impartial, echitabil si într-un termen rezonabil din partea institutiilor, organelor, oficiilor si agentiilor Uniunii.
(2) Acest drept include în principal:
(a) dreptul oricarei persoane de a fi ascultata înainte de luarea oricarei masuri individuale care ar putea sa îi aduca atingere;
(b) dreptul oricarei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidentialitate si de secretul profesional si comercial;
(c) obligatia administratiei de a-si motiva deciziile.
(3) Orice persoana are dreptul la reparare de catre Uniune pentru prejudiciile cauzate de catre institutiile sau agentii acesteia, aflati în exercitiul functiilor lor, în conformitate cu principiile generale comune legislatiilor statelor membre.
(4) Orice persoana se poate adresa în
scris institutiilor Uniunii într-una din limbile Constitutiei
si trebuie sa primeasca raspuns în aceeasi limba.
Explicatie
Articolul 414 se întemeiaza pe existenta Uniunii ca comunitate de drept ale carei caracteristici au fost dezvoltate în jurisprudenta, care a consacrat, în special, buna administrare ca principiu general de drept [vezi, între altele, Hotarârea Curtii din 31 martie 1992, C-255/90 P, Burban, Culegere 1992, p. I-2253, precum si Hotarârile Tribunalului de Prima Instanta din 18 septembrie 1995, T-167/94, Nöelle, Culegere 1995, p. II-2589; din 9 iulie 1999, T-231/97, New Europe Consulting si altii, Culegere 1999, p. II-2403). Modul în care este enuntat acest drept de primele doua alineate decurge din jurisprudenta (Hotarârile Curtii din 15 octombrie 1987, cauza 222/86 Heylens, Culegere 1987, p. 4097, punctul 15; din 18 octombrie 1989, cauza 374/87, Orkem, Culegere 1989, p. 3283; din 21 noiembrie 1991, C-269/90, TU Münster, Culegere 1991, p. 5469) precum si Hotarârile Tribunalului de Prima Instanta din 6 decembrie 1994, T-450/93, Lisrestal, Culegere 1994, p. II-1177; din 18 septembrie 1995, T-167/94, Nöelle, Culegere 1995, p. II-258] si, în ceea ce priveste obligatia de a-si motiva deciziile, articolul 253 din Tratatul CE, înlocuit de acum înainte de articolul I-38 alineatul (2) din Constitutie (vezi si baza juridica din articolul III-398 din Constitutie pentru adoptarea actelor legislative în vederea asigurarii unei administratii europene deschise, eficiente si independente).
Alineatul (3) reia dreptul garantat de acum înainte în articolul III-431 din Constitutie. Alineatul (4) reia dreptul garantat de acum înainte în articolul I-10 alineatul (2) litera (d) si în articolul III-129 din Constitutie. În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) , aceste drepturi se aplica în conditiile si în limitele definite în partea III a Constitutiei.
Dreptul de a apela efectiv la o instanta,
care constituie un aspect important al acestei probleme, este garantat
în articolul 47 din prezenta Carta .
ARTICOLUL 42
Dreptul de acces la documente
Orice cetatean al Uniunii si orice persoana fizica sau juridica care are resedinta sau sediul social într-un din stat membru are drept de acces la documentele institutiilor, organelor, oficiilor si agentiilor Uniunii, indiferent de suportul pe care se afla aceste documente.
Explicatie
Dreptul garantat în acest articol este preluat din articolul 255 din Tratatul CEE, pe baza caruia a fost apoi adoptat Regulamentul (CE) nr. 1049/2001. Conventia Europeana a extins acest drept la documentele institutiilor, organelor si agentiilor în general, indiferent de forma acestora [vezi articolul I-50 alineatul (3) din Constitutie]. În conformitate cu articolul 52 alineatul (2) din Carta1, dreptul de acces la documente este exercitat în conditiile si în limitele prevazute la articolul I-50 alineatul (3) si la articolul III-399 din Constitutie.
ARTICOLUL 43
Ombudsmanul European
Orice cetatean al Uniunii, precum si orice
persoana fizica sau juridica care are resedinta sau sediul social într-un
stat membre are dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu privire
la cazurile de administrare defectuoasa în activitatea institutiilor,
organelor, oficiilor sau agentiilor Uniunii, cu exceptia Curtii de Justitie
a Uniunii Europene în exercitarea functiei sale jurisdictionale.
Explicatie
Dreptul garantat în acest articol este dreptul garantat în articolele I-10 si III-335 din Constitutie. În conformitate cu articolul 52 alineatul (2)1, acesta se aplica în conditiile prevazute de cele doua articole mentionate anterior.
ARTICOLUL 44
Dreptul de petitionare
Orice cetatean al Uniunii si orice persoana fizica sau juridica care are resedinta sau sediul social într-un din stat membru are dreptul de a adresa petitii Parlamentului European.
Explicatie
Dreptul garantat în acest articol este dreptul garantat în articolele I-10 si III-334 din Constitutie. În conformitate cu articolul 52 alineatul (2) din Carta , acesta se aplica în conditiile prevazute de cele doua articole mentionate anterior.
ARTICOLUL 45
Libertatea de circulatie si de sedere
(1) Orice cetatean al Uniunii are dreptul
de circulatie si de sedere libera pe teritoriul statelor membre.
(2) Libertatea de circulatie si de sedere poate fi acordata, în conformitate cu Constitutia, resortisantilor tarilor terte stabiliti în mod legal pe teritoriul unui stat membru.
Explicatie
Dreptul garantat în alineatul (1) este dreptul garantat în articolul I-10 alineatul (2) litera (a) din Constitutie (vezi si temeiul juridic din articolul III-125 si Hotarârea Curtii de Justitie din 17 septembrie 2002 în cauza C-413/99, Baumbast, Culegere 2002, p. I-709). În conformitate cu articolul 52 alineatul (2)3, acesta se aplica în conditiile si în limitele prevazute de partea III a Constitutiei.
Alineatul (2) reaminteste competenta conferita Uniunii în articolele III-265 – III-267 din Constitutie. Rezulta ca acordarea acestui drept depinde de exercitarea acestei competente de catre institutii.
ARTICOLUL 46
Protectia diplomatica si consulara
Orice cetatean al Uniunii beneficiaza,
pe teritoriul unei tari terte în care statul membru al carui cetatean
este nu este reprezentat, de protectia autoritatilor diplomatice si
consulare ale oricarui stat membru, în aceleasi conditii ca si
resortisantii statului respectiv.
Explicatie
Dreptul garantat în acest articol este dreptul garantat în articolul I-10 din Constitutie; vezi si baza juridica din articolul III-127. În conformitate cu articolul 52 alineatul (2) , acesta se aplica în conditiile prevazute de articolele mentionate anterior.
TITLUL VI
JUSTITIA
ARTICOLUL 47
Dreptul de la o cale de atac efectiva si la un proces echitabil
Orice persoana ale carei drepturi si libertati garantate de dreptul Uniunii sunt încalcate are dreptul la o cale de atac efectiva în fata unei instante judecatoresti, cu respectarea conditiilor stabilite de prezentul articol.
Orice persoana are dreptul la un proces echitabil, public si într-un termen rezonabil, în fata unei instante independente si impartiale, constituite în prealabil prin lege. Orice persoana are posibilitatea de a fi consiliata, aparata si reprezentata.
Asistenta juridica gratuita se acorda
celor care nu dispun de resurse suficiente, în masura în
care aceasta este necesara pentru a-i asigura accesul efectiv la justitie.
Explicatie
Primul paragraf se întemeiaza pe articolul 13 din CEDO:
„Orice persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta Conventie sunt încalcate are dreptul de a apela efectiv la o instanta nationala, chiar si atunci când încalcarea ar fi fost comisa de persoane care au actionat în exercitarea atributiilor lor oficiale”.
Cu toate acestea, protectia din dreptul
Uniunii este mai extinsa, deoarece aceasta garanteaza dreptul de a apela
efectiv la un judecator. Curtea de Justitie a consacrat acest drept
prin Hotarârea sa din 15 mai 1986 ca principiu general de drept
al Uniunii (cauza 222/84, Johnston, Culegere 1986, p. 1651; vezi si
deciziile din 15 octombrie 1987, cauza 222/86, Heylens, Culegere 1987,
p. 4097 si din 3 decembrie 1992, C-97/91, Borelli, Culegere 1992, p.
I-6313). Potrivit Curtii, acest principiu general de drept al Uniunii
se aplica si statelor membre în cazul în care acestea aplica
dreptul Uniunii. Mentionarea acestei jurisprudente în Carta nu
avea ca obiect modificarea sistemului de control jurisdictional prevazut
de tratate si, în special, a normelor privind acceptarea actiunilor
formulate direct în fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene.
Conventia Europeana a examinat sistemul de control jurisdictional al
Uniunii, inclusiv normele privind acceptarea, si l-a confirmat, modificând
însa anumite aspecte, dupa cum se arata în articolele III-353
– III-381 din Constitutie si, în special, în articolul
III-365 alineatul (4). Articolul 473 se aplica institutiilor Uniunii
si ale statelor membre în cazul în care acestea pun în
aplicare dreptul Uniunii pentru toate drepturile garantate de dreptul
Uniunii.
Al doilea paragraf corespunde articolului 6 alineatul (1) din CEDO, având urmatorul text:
„Orice persoana are dreptul de a i se analiza cauza în mod echitabil, public si într-un termen rezonabil de catre o instanta independenta si impartiala, stabilita prin lege, care decide fie asupra plângerilor privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii penale îndreptate împotriva sa. Hotarârea trebuie pronuntata în mod public, dar accesul în sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe întreaga durata a procesului sau pe parcursul unei parti a acestuia, în interesul moralitatii, al ordinii publice sau al securitatii nationale dintr-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau în masura considerata absolut necesara de catre instanta, atunci când, în împrejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei”.
În dreptul Uniunii, dreptul de a apela la o instanta nu se aplica numai pentru plângerile privind drepturile si obligatiile cu caracter civil. Aceasta este una dintre consecintele faptului ca Uniunea este o comunitate de drept, dupa cum a constatat Curtea în cauza 194/83, „Verzii” contra Parlamentului European (Hotarârea din 23 aprilie 1986, Culegere 1988, p. 1339). Cu toate acestea, cu exceptia domeniului lor de aplicare, garantiile oferite de CEDO se aplica în mod similar în Uniune.
În ceea ce priveste al treilea paragraf,
trebuie observat faptul ca, în conformitate cu jurisprudenta Curtii
Europene a Drepturilor Omului, trebuie acordata asistenta juridica în
cazurile în care absenta acesteia ar face ineficienta garantarea
accesului efectiv la justitie (Hotarârea CEDO din 9.10.1979, Airey,
seria A, volumul 32, p. 11). Exista de asemenea si un sistem de asistenta
judiciara pentru cazurile de la Curtea de Justitie a Uniunii Europene.
ARTICOLUL 48
Prezumtia de nevinovatie si dreptul la aparare
(1) Orice persoana acuzata este prezumata nevinovata pâna ce vinovatia va fi stabilita în conformitate cu legea.
(2) Oricarei persoane acuzate îi este garantata respectarea dreptului la aparare.
Explicatie
Articolul 481 este identic cu articolul 6 alineatele (2) si (3) din CEDO, având urmatorul text:
„(2) Orice persoana acuzata de o infractiune este presupusa nevinovata pâna în momentul când i se stabileste, în mod legal, vinovatia.
(3) Orice acuzat are, în special, dreptul:
(a) sa fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limba pe care o întelege si în mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse împotriva sa;
(b) sa dispuna de timpul si de înlesnirile necesare pregatirii apararii sale ;
(c) sa se apere el însusi sau sa
fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele
necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat în mod
gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justitiei
o cer;
(d) sa audieze sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii în aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;
(e) sa fie asistat în mod gratuit de un interpret, daca nu întelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere.”
În conformitate cu articolul 52 alineatul (3) , acest drept are acelasi înteles si acelasi domeniu de aplicare ca si dreptul garantat prin CEDO.
ARTICOLUL 49
Principiile legalitatii si proportionalitatii infractiunilor si pedepselor
(1) Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau omisiune care, în momentul savârsirii, nu constituia infractiune potrivit dreptului intern sau dreptului international. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsa mai mare decât cea aplicabila la momentul savârsirii infractiunii. În cazul în care, ulterior savârsirii infractiunii, legea prevede o pedeapsa mai usoara, se aplica aceasta din urma.
(2) Prezentul articol nu aduce atingere judecarii si pedepsirii unei persoane care s-a facut vinovata de o actiune sau omisiune care, în momentul savârsirii, era incriminata pe baza principiilor generale recunoscute de comunitatea natiunilor.
(3) Pedepsele nu trebuie sa fie disproportionate
fata de infractiune.
Explicatie
Acest articol reia regula clasica potrivit careia legile si pedepsele nu au efect retroactiv. A fost adaugata regula retroactivitatii legii penale mai usoare, care exista în numeroase state membre si care figureaza în articolul 15 din Pactul cu privire la drepturile civile si politice.
Articolul 7 din CEDO este redactat dupa cum urmeaza:
„(1) Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau omisiune care, în momentul savârsirii, nu constituia infractiune potrivit dreptului national sau dreptului international. De asemenea, nu se aplica o pedeapsa mai mare decât cea aplicabila la momentul savârsirii infractiunii.
(2) Prezentul articol nu aduce atingere hotarârii pronuntate si pedepsei aplicate contra unei persoane care s-a facut vinovata de o actiune sau omisiune care, în momentul savârsirii, era incriminata pe baza principiilor generale recunoscute de natiunile civilizate”.
Termenul „civilizate” din alineatul (2) a fost eliminat, fapt care nu implica nici o modificare a întelesului alineatului, care se refera în special la crimele împotriva umanitatii. În conformitate cu articolul 52 alineatul (3) , acest drept are deci acelasi înteles si acelasi domeniu de aplicare ca si dreptul garantat prin CEDO.
Alineatul (3) reia principiul general al proportionalitatii infractiunilor si pedepselor, consacrat de traditiile constitutionale comune ale statelor membre si de jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene.
ARTICOLUL 50
Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit penal de doua ori pentru aceeasi infractiune
Nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o infractiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat în cadrul Uniunii, printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva, în conformitate cu legea.
Explicatie
Articolul 4 din Protocolul nr. 7 la CEDO are urmatorul text:
„(1) Nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit penal de catre instantele aceluiasi stat pentru savârsirea infractiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotarâre definitiva conform legii si procedurilor penale ale statului respectiv.
(2) Dispozitiile din alineatul anterior nu împiedica redeschiderea procesului, conform legii si procedurii penale a statului respectiv, daca fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente sunt de natura sa afecteze hotarârea pronuntata.
(3) Nici o derogare de la prezentul articol nu este permisa în temeiul articolului 15 din Conventie”.
Regula „non bis in idem” se
aplica în dreptul Uniunii (vezi, printre altele, din cadrul unei
jurisprudente considerabile, Hotarârea din 5 mai 1966, Gutmann
contra Comisiei, cauza 18/65 si 35/65, Culegere 1966, p. 150 si, pentru
o cauza recenta, Hotarârea Tribunalului din 20 aprilie 1999, cauzele
conexate T-305/94 si altele, Limburgse Vinyl Maatschappij NV contra
Comisiei, Culegere p. II-931). Se precizeaza faptul ca regula necumularii
vizeaza cumularea a doua sanctiuni de aceeasi natura, în cazul
de fata penale.
În conformitate cu articolul 501,
regula „non bis in idem” nu se aplica numai în interiorul
jurisdictiei aceluiasi stat, ci si jurisdictiilor mai multor state membre.
Acest lucru corespunde acquis-ului; vezi articolele 54 – 58 din
Conventia privind aplicarea Acordului Schengen si Hotarârea Curtii
de Justitie din 11 februarie 2003 în cauza C-187/01 Gözütok
(înca nepublicata), articolul 7 din Conventia privind protejarea
intereselor financiare ale Comunitatii si articolul 10 din Conventia
privind lupta împotriva coruptiei. Exceptiile limitate prin care
aceste conventii le permit statelor membre derogarea de la regula „non
bis in idem” sunt acoperite de clauza orizontala din articolul
52 alineatul (1) privind restrângerile. În ceea ce priveste
situatiile mentionate la articolul 4 din Protocolul nr. 7, si anume
aplicarea principiului în interiorul aceluiasi stat membru, dreptul
garantat are acelasi înteles si domeniu de aplicare ca si dreptul
corespondent din CEDO.
TITLUL VII
DISPOZITII GENERALE CARE REGLEMENTEAZA INTERPRETAREA SI APLICAREA CARTEI
ARTICOLUL 51
Domeniul de aplicare
(1) Dispozitiile prezentei Carte se adreseaza institutiilor, organelor, oficiilor si agentiilor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiaritatii, precum si statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. Prin urmare, acestea respecta drepturile si principiile si promoveaza aplicarea lor în conformitate cu atributiile pe care le au în acest sens si cu respectarea limitelor competentelor conferite Uniunii de celelalte parti ale Constitutiei.
(2) Prezenta Carta nu extinde domeniul
de aplicare a dreptului Uniunii în afara competentei Uniunii,
nu creeaza nici o competenta sau sarcina noua pentru Uniune si nu modifica
competentele si sarcinile stabilite de celelalte parti ale Constitutiei.
Explicatie
Obiectul articolului 511 este stabilirea domeniului de aplicare a Cartei. Obiectivul sau este de a stabili în mod clar faptul ca aceasta Carta se aplica în primul rând institutiilor si organelor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiaritatii. Aceasta dispozitie a fot redactata cu respectarea articolului 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeana, care impune Uniunii respectarea drepturilor fundamentale, precum si a mandatului conferit de Consiliul European de la Köln. Termenul „institutii” este consacrat în partea I a Constitutiei. Expresia „organe, oficii si agentii” este folosita în prezent în Constitutie pentru a desemna toate instantele instituite prin Constitutie sau prin acte din legislatia secundara (vezi de exemplu articolul I-50 sau I-51 din Constitutie).
În ceea ce priveste statele membre,
din jurisprudenta Curtii rezulta fara ambiguitate ca statelor membre
le este impusa obligatia de a respecta drepturile fundamentale definite
în cadrul Uniunii numai în cazul în care pun în
aplicare dreptul Uniunii (Hotarârea din 13 iulie 1989, Wachauf,
cauza 5/88, Culegere 1989, p. 2609; Hotarârea din 18 iunie 1991,
ERT, Culegere 1991, p. I-2925; Hotarârea din 18 decembrie 1997,
cauza C-309/96 Annibaldi, Culegere 1997, p. I-7493). Recent, Curtea
de Justitie a confirmat aceasta jurisprudenta în termenii urmatori:
„În plus, trebuie reamintit faptul ca cerintele care decurg
din protejarea drepturilor fundamentale în cadrul ordinii juridice
comunitare sunt de asemenea obligatorii în statele membre în
cazul în care acestea pun în aplicare norme comunitare…”
(Hotarârea din 13 aprilie 2000, cauza C-292/97, Culegere 2000,
p. 2737, punctul 37). Bineînteles, aceasta norma, asa cum este
consacrata în prezenta Carta, se aplica în egala masura
autoritatilor centrale si instantelor regionale sau locale, precum si
organismelor publice în cazul în care pun în aplicare
dreptul Uniunii.
Alineatul (2) coroborat cu alineatul (1) a doua teza confirma ca efectul Cartei nu poate fi acela de a extinde competentele si sarcinile conferite Uniunii în alte parti ale Constitutiei. Sunt mentionate explicit consecintele logice ale principiului subsidiaritatii si ale faptului ca Uniunea dispune numai de competentele care i-au fost conferite. Drepturile fundamentale asa cum sunt garantate în Uniune, produc efecte numai în cadrul acestor competente, stabilite de partile I si III ale Constitutiei. În consecinta, obligatia institutiile Uniunii de a promova principiile enuntate de Carta , în temeiul alineatului (1) a doua teza, exista numai în limitele competentelor mentionate anterior.
Alineatul (2), împreuna cu cea de-a doua propozitie din primul paragraf, confirma faptul ca aceasta Carta nu poate avea ca efect extinderea domeniului de aplicare a dreptului Uniunii dincolo de competentele Uniunii stabilite de celelalte parti ale Constitutiei. Curtea de Justitie a instituit deja aceasta norma în ceea ce priveste drepturile fundamentale recunoscute ca facând parte din dreptul Uniunii (Hotarârea din 17 februarie 1998 în cauza C-249-96 Grant, Culegere 1998, p. I-621 punctul 45). Potrivit acestei norme, se subîntelege ca integrarea Cartei în Constitutie nu poate fi interpretata ca extinzând ca atare gama actiunilor statelor membre considerate „punere în aplicare a dreptului Uniunii” [în întelesul alineatului (1) si al jurisprudentei mentionate anterior].
ARTICOLUL 52
Sfera de aplicare si interpretarea drepturilor si principiilor
(1) Orice restrângere a exercitiului
drepturilor si libertatilor recunoscute prin prezenta Carta trebuie
sa fie prevazuta de lege si sa respecte substanta acestor drepturi si
libertati. Prin respectarea principiului proportionalitatii, pot fi
impuse restrângeri numai în cazul în care acestea
sunt necesare si numai daca raspund efectiv unor obiective de interes
general recunoscute de catre Uniune sau necesitatii protejarii drepturilor
si libertatilor celorlalti.
(2) Drepturile recunoscute prin prezenta Carta care fac obiectul unor dispozitii prevazute de alte parti ale Constitutiei se exercita în conditiile si cu respectarea limitelor stabilite de partile mentionate.
(3) În masura în care prezenta Carta contine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, întelesul si întinderea lor sunt aceleasi ca si cele prevazute de conventia mentionata. Aceasta dispozitie nu împiedica dreptul Uniunii sa confere o protectie mai larga.
(4) În masura în care prezenta Carta recunoaste drepturi fundamentale, asa cum rezulta ele din traditiile constitutionale comune statelor membre, aceste drepturi sunt interpretate în conformitate cu traditiile mentionate.
(5) Dispozitiile prezentei Carte care contin principii pot fi puse în aplicare prin acte legislative si de punere în aplicare adoptate de institutiile, organele, oficiile si agentiile Uniunii, precum si prin acte ale statelor membre în cazurile în care acestea pun în aplicare dreptului Uniunii, în exercitarea atributiilor pe care le au în acest sens. Invocarea lor în fata instantei judecatoresti se admite numai în scopul interpretarii si controlului legalitatii unor astfel de acte.
(6) Legislatiile si practicile nationale trebuie sa fie luate în considerare pe deplin, dupa cum se precizeaza în prezenta Carta.
(7) Instantele judecatoresti ale Uniunii
si ale statelor membre tin seama de explicatiile redactate în
vederea orientarii interpretarii Cartei Drepturilor Fundamentale.
Explicatie
Obiectul articolului 52 este de a stabili sfera de aplicare a drepturilor si principiilor din Carta si adoptarea de norme pentru interpretarea acestora. Alineatul (1) se refera la regimul restrângerilor. Formula utilizata este inspirata din jurisprudenta Curtii de Justitie: „… în conformitate cu o jurisprudenta consacrata, este posibila impunerea de restrângeri ale exercitiului drepturilor fundamentale, în special în cadrul unei organizari comune a pietei, cu conditia ca aceste restrângeri sa raspunda efectiv unor obiective de interes general urmarite de Comunitate si sa nu constituie, în comparatie cu scopul urmarit, o interventie disproportionata si intolerabila care ar aduce atingere chiar substantei acestor drepturi” (Hotarârea din 13 aprilie 2000, cauza C-292/97 punctul 45). Mentionarea intereselor generale ale Uniunii acopera atât obiectivele mentionate la articolul I-2 din Constitutie, cât si alte interese protejate de dispozitiile specifice din Constitutie, cum ar fi articolul I-5 alineatul (1), articolul III-133 alineatul (3) si articolele III-154 si III-436.
Alineatul (2) contine o trimitere la drepturi
care sunt deja garantate în mod expres prin Tratatul de instituire
a Comunitatii Europene si recunoscute prin Carta si care se gasesc de
acum înainte în alte parti ale Constitutiei (în special
cele care decurg din cetatenia Uniunii). În alineatul mentionat
anterior se precizeaza ca aceste drepturi se supun în continuare
conditiilor si limitelor aplicabile dreptului Uniunii pe care se întemeiaza
si care sunt de acum înainte prevazute de partile I si III ale
Constitutiei. Carta nu modifica regimul drepturilor conferite de Tratatul
CE si reluate de acum înainte în partile I si III ale Constitutiei.
Alineatul (3) este destinat asigurarii coerentei necesare între Carta si CEDO, impunând norma potrivit careia, în masura în care drepturile din prezenta Carta corespund si drepturilor garantate prin CEDO, întelesul si sfera de aplicare a acestora, inclusiv restrângerile admise, sunt identice cu cele prevazute de CEDO. Rezulta în special faptul ca, la stabilirea restrângerilor acestor drepturi, legislatorul trebuie sa respecte aceleasi norme privind restrângerile instituite de CEDO, care devin astfel aplicabile drepturilor mentionate de acest alineat, fara a aduce atingere autonomiei dreptului Uniunii si al Curtii de Justitie a Uniunii Europene.
Trimiterea la CEDO se refera atât la Conventie, cât si la protocoalele la aceasta. Întelesul si domeniul de aplicare a drepturilor garantate se stabilesc nu doar de textul acestor instrumente, ci si de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Ultima teza din alineat are scopul de a permite asigurarea unei protectii mai extinse de catre Uniune. În orice caz, nivelul protectiei asigurate de Carta nu poate fi niciodata inferior celui garantat prin CEDO.
Carta nu împiedica statele membre sa se prevaleze de articolul 15 din CEDO, care autorizeaza derogarile de la drepturile prevazute de aceasta din urma în caz de razboi sau de alt pericol public care ameninta viata natiunii, în cazul în care adopta masuri în domeniile apararii nationale în caz de razboi si al mentinerii ordinii, în conformitate cu responsabilitatile lor recunoscute la articolul I-5 alineatul (1) si la articolele III-131 si III-262 din Constitutie.
Lista drepturilor care, în stadiul
actual si fara a exclude evolutia dreptului, a legislatiei si a tratatelor,
pot fi considerate a corespunde drepturilor din CEDO în întelesul
prezentului paragraf este redata în continuare. Aceasta nu include
drepturile care se adauga drepturilor din CEDO.
(1) Articolele Cartei al caror înteles si sfera de aplicare sunt aceleasi cu ale articolelor corespondente din CEDO:
– articolul 2 corespunde articolului 2 din CEDO;
– articolul 4 corespunde articolului 3 din CEDO;
– articolul 5 alineatele (1) si (2) corespunde articolului 4 din CEDO;
– articolul 6 corespunde articolului 5 din CEDO;
– articolul 7 corespunde articolului 8 din CEDO;
– articolul 10 alineatul (1) corespunde articolului 9 din CEDO;
– articolul 11 corespunde articolului 10 din CEDO, fara a aduce atingere restrictiilor care pot fi impuse de dreptul Uniunii capacitatii statelor membre de a institui regimurile de autorizare mentionate la articolul 10 alineatul (1) a treia teza din CEDO;
– articolul 17 corespunde articolului
1 din Protocolul aditional la CEDO;
– articolul 19 alineatul (1) corespunde articolului 4 din Protocolul suplimentar nr. 4;
– articolul 19 alineatul (2)4 corespunde articolului 3 din CEDO, în interpretarea Curtii Europene a Drepturilor Omului;
– articolul 48 corespunde articolului 6 alineatele (2) si (3) din CEDO;
– articolul 49 alineatele (1) (cu exceptia ultimei teze) si (2) corespunde articolului 7 din CEDO.
(2) Articolele al caror înteles este aceleasi cu cel al articolelor corespondente din CEDO, dar a caror sfera de aplicare este mai extinsa:
– articolul 9 acopera acelasi domeniu ca si 12 din CEDO, dar domeniul sau de aplicare poate fi extins la alte forme de casatorie dupa instituirea acestora prin legislatia nationala;
– articolul 12 alineatul (1) corespunde
articolului 11 din CEDO, dar domeniul sau de aplicare este extins la
nivelul Uniunii Europene;
– articolul 14 alineatul (1) corespunde articolului 2 din Protocolul aditional la CEDO, dar domeniul sau de aplicare este extins la accesul la formarea profesionala si continua;
– articolul 149 alineatul (3) corespunde articolului 2 din Protocolul aditional la CEDO în ceea ce priveste drepturile parintilor;
– articolul 47 alineatele (2) si (3) corespunde articolului 6 alineatul (1) din CEDO, dar limitarile plângerilor privind drepturile si obligatiile cu caracter civil sau acuzatiile de natura penala nu se aplica în ceea ce priveste dreptul Uniunii si punerea în aplicare a acestuia;
– articolul 50 corespunde articolului 4 din Protocolul nr. 7 la CEDO, dar sfera de aplicare a acestuia este extinsa la nivelul Uniunii Europene între instantele statelor membre;
– în cele din urma, în
domeniul de aplicare a dreptului Uniunii, cetatenii Uniunii Europene
nu pot fi considerati straini datorita interzicerii oricarei discriminari
bazate pe cetatenie. Restrângerile prevazute la articolul 16 din
CEDO în ceea ce priveste drepturile strainilor nu le sunt deci
aplicabile în acest cadru.
Regula de interpretare din alineatul (4)
se întemeiaza pe formularea articolului 6 alineatul (2) din Tratatul
privind Uniunea Europeana [vezi de acum înainte formularea articolului
I-9 alineatul (3) din Constitutie] si ia în considerare în
mod adecvat abordarea urmata de Curtea de Justitie în privinta
traditiilor constitutionale comune (de exemplu Hotarârea din 13
decembrie 1979 în cauza 44/79, Hauer, Culegere 1979, p. 3727;
Hotarârea din 18 mai 1982 în cauza 155/79, AM & S, Culegere
1982, p. 1575). Potrivit acestei norme, în locul abordarii rigide
de tipul „cel mai mic numitor comun”, drepturile în
cauza continute în Carta trebuie interpretate într-un mod
care sa ofere un nivel ridicat de protectie, adaptat dreptului Uniunii
si în armonie cu traditiile constitutionale comune.
Alineatul (5) clarifica deosebirea dintre
„drepturi” si „principii” existenta în
Carta. În temeiul acestei deosebiri, drepturile subiective trebuie
respectate, în timp ce principiile trebuie urmate [articolul 51
alineatul (1) ]. Principiile pot fi puse în aplicare prin intermediul
actelor legislative sau executive (adoptate de Uniune în cadrul
competentelor sale si de catre statele membre numai în cazul în
care pun în aplicare dreptul Uniunii); acestea dobândesc
deci o importanta deosebita pentru instante numai deoarece aceste acte
sunt interpretate sau controlate. Cu toate acestea, acestea nu dau nastere
unor drepturi imediate la actiune pozitiva a institutiilor Uniunii sau
a autoritatilor statelor membre, fapt care corespunde atât jurisprudentei
Curtii de Justitie [vezi în special jurisprudenta privind „principiul
precautiunii” care figureaza în articolul 174 alineatul
(2) din Tratatul CE (înlocuit cu articolul III-233 din Constitutie:
Hotarârea TPI din 11 septembrie 2002 în cauza T-13/99, Pfizer
contra Consiliului, cu numeroase citate din jurisprudenta anterioara,
si o serie de hotarâri privind articolul 33 (ex-39) privind principiile
dreptului agricol: de exemplu, Hotarârea Curtii de Justitie în
cauza C-265/85, Van den Berg, Culegere 1987, p. 1155: examinarea principiului
asanarii pietei si a încrederii legitime)], cât si abordarii
urmate de sistemele constitutionale ale statelor membre în privinta
„principiilor”, în special în domeniul dreptului
social. Cu titlu de exemplu, citam, dintre exemplele de principii recunoscute
prin Carta, articolele 25, 26 si 37 . În anumite cazuri, un articol
din Carta poate contine elemente care apartin atât unui drept,
cât si unui principiu: articolele 23, 33 si 34 .
Alineatul (6) face trimitere la diversele articole din Carta care, în spiritul subsidiaritatii, fac trimitere la legislatii si practici interne.
ARTICOLUL 53
Nivelul de protectie
Nici una dintre dispozitiile prezentei Carte nu poate fi interpretata ca restrângând sau aducând atingere drepturilor omului si libertatilor fundamentale recunoscute, în domeniile de aplicare corespunzatoare, de dreptul Uniunii si dreptul international, precum si de conventiile internationale la care Uniunea sau toate statele membre sunt parti, si în special Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si prin constitutiile statelor membre.
Explicatie
Aceasta dispozitie are ca scop mentinerea
nivelului de protectie oferit în prezent, în sferele lor
de aplicare respective, de dreptul Uniunii, dreptul statelor membre
si dreptul international. Trimiterea la CEDO se datoreaza importantei
acesteia.
ARTICOLUL 54
Interzicerea abuzului de drept
Nici una dintre dispozitiile prezentei Carte nu trebuie sa fie interpretata ca implicând vreun drept de a desfasura orice activitate sau de a îndeplini orice act îndreptat împotriva oricaruia dintre drepturile si libertatile recunoscute prin prezenta Carta sau de a le impune restrângeri mai ample decât cele prevazute prin prezenta Carta.
Explicatie
Acest articol corespunde articolului 17 din CEDO:
„Nici una dintre dispozitiile prezentei
Conventii nu poate fi interpretata ca implicând, pentru un stat,
un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfasura o activitate
sau de a îndeplini un act ce are ca obiectiv distrugerea de drepturi
sau libertati recunoscute prin prezenta Conventie sau de a aduce acestor
drepturi si libertati limitari mai ample decât cele prevazute
în prezenta Conventie.”
13. Declaratia cu privire la articolul III-116
Conferinta convine ca, în cadrul eforturilor globale ale Uniunii pentru eliminarea inegalitatilor dintre barbati si femei, aceasta va urmari, în cadrul diferitelor sale politici, lupta împotriva tuturor formelor de violenta domestica. Statele membre trebuie sa ia toate masurile necesare pentru a preveni si reprima aceste acte criminale, precum si pentru sustinerea si protejarea victimelor.
14. Declaratia cu privire la articolele III-136 si III-267
Conferinta estimeaza ca, în cazul în care un proiect de lege sau de lege cadru europeana întemeiata pe articolul III-267 alineatul (2) ar aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului de securitate sociala dintr-un stat membru, în special în ceea ce priveste domeniul de aplicare, costul sau structura financiara, sau ar afecta echilibrul financiar al acestuia dupa cum se arata în articolul III-136 alineatul (2), interesele statului respectiv se iau în considerare în mod adecvat.
15. Declaratia cu privire la articolele III-160 si III-322
Conferinta reaminteste ca respectarea
drepturilor si libertatilor fundamentale implica în special acordarea
unei atentii suficiente protejarii si respectarii drepturilor persoanelor
fizice sau juridice care trebuie sa beneficieze de garantiile prevazute
de lege. În acest scop si pentru a garanta un control jurisdictional
riguros al deciziilor europene care supun o persoana fizica sau juridica
unor masuri restrictive, deciziile în cauza trebuie sa se sprijine
pe aceste criterii clare si distincte. Aceste criterii trebuie adaptate
caracteristicilor proprii fiecarei masuri restrictive.
16. Declaratia cu privire la articolul III-167 alineatul (2) punctul (c)
Conferinta constata ca articolul III-167 alineatul (2) litera (c) trebuie interpretat în conformitate cu jurisprudenta existenta a Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene si a Tribunalului de Prima Instanta în ceea ce priveste aplicabilitatea acestor dispozitii ajutoarelor acordate anumitor regiuni din Republica Federala Germania afectate de fosta împartire a Germaniei.
17. Declaratia cu privire la articolul III-184
În ceea ce priveste articolul III-184, Conferinta confirma ca intensificarea potentialului de crestere si garantarea unor situatii bugetare sanatoase formeaza cei doi piloni pe care se sprijina politica economica si bugetara a Uniunii si a statelor membre. Pactul de stabilitate si de crestere este un instrument important pentru realizarea acestor obiective.
Conferinta îsi reafirma atasamentul fata de dispozitiile privind Pactul de stabilitate si de crestere care constituie cadrul în care trebuie sa se efectueze coordonarea politicilor bugetare ale statelor membre.
Conferinta confirma faptul ca un sistem întemeiat pe norme este cel mai bun mijloc de a garanta respectarea angajamentelor si un tratament egal pentru toate statele membre.
În acest cadru, Conferinta îsi
reafirma, de asemenea, atasamentul fata de obiectivele Strategiei de
la Lisabona: crearea de locuri de munca, reforme structurale si coeziune
sociala.
Uniunea urmareste o crestere economica echilibrata si stabilitatea preturilor. În consecinta, politicile economice si bugetare trebuie sa stabileasca prioritati adecvate în domeniul reformelor economice, al inovatiilor, competitivitatii si consolidarii investitiilor private si a consumului pe parcursul perioadelor în care cresterea economica este redusa. Acest lucru trebuie sa se reflecte în orientarile deciziilor bugetare de la nivel national si de la nivelul Uniunii, în principal printr-o restructurarea veniturilor si cheltuielilor publice, cu respectarea disciplinei bugetare în conformitate cu Constitutia si cu Pactul de stabilitate si de crestere.
Provocarile din domeniul bugetar si economic cu care se confrunta statele membre evidentiaza importanta unei politici bugetare sanatoase pentru întregul ansamblu al ciclului economic.
Conferinta convine ca statele membre trebuie sa beneficieze activ de perioadele de relansare economica în vederea consolidarii finantelor lor publice si pentru a-si ameliora situatia bugetara. Obiectivul este acela de a realiza în mod progresiv un excedent bugetar în perioadele favorabile, care ar crea marja de manevra necesara pentru a face fata conjuncturilor defavorabile si pentru a contribui astfel la viabilitatea pe termen lung a finantelor publice.
Statele membre asteapta cu interes eventualele
propuneri ale Comisiei si noi contributii ale statelor membre destinate
consolidarii si clarificarii punerii în aplicare a Pactului de
stabilitate si de crestere. Statele membre iau toate masurile necesare
pentru îmbunatatirea potentialului lor de crestere economica.
Acest obiectiv ar putea fi favorizat de o mai buna coordonare a politicii
economice. Prezenta declaratie nu poate aduce atingere viitoarelor dezbateri
privind Pactul de stabilitate si de crestere.
18. Declaratia cu privire la articolul III-213
Conferinta confirma faptul ca politicile descrise în articolul III-213 sunt în principal de competenta statelor membre. Masurile de încurajare si de coordonare care trebuie adoptate la nivelul Uniunii în conformitate cu dispozitiile articolului mentionat anterior au un caracter complementar. Acestea servesc la consolidarea cooperarii dintre statele membre si nu la armonizarea sistemelor interne. Nu se aduce atingere garantiilor si practicilor existente în fiecare stat membru în ceea ce priveste responsabilitatea partenerilor sociali.
Prezenta declaratie nu poate aduce atingere dispozitiilor Constitutiei care atribuie competente Uniunii, inclusiv în domeniul social.
19. Declaratia cu privire la articolul III-220
Conferinta considera ca termenii „regiuni insulare” care figureaza în articolul III-220 pot desemna si statele insulare în ansamblu, sub rezerva îndeplinirii conditiilor necesare.
20. Declaratia cu privire la articolul III-243
Conferinta constata ca dispozitiile articolului
III-243 trebuie aplicate în conformitate cu practica actuala.
Termenii „masurile (…) necesare (…) pentru compensarea
dezavantajelor economice cauzate, în urma divizarii Germaniei,
economiei unor regiuni din Republica Federala Germania afectate de divizare”
trebuie interpretati în conformitate cu jurisprudenta existenta
a Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene si a Tribunalului de Prima
Instanta.
21. Declaratia cu privire la articolul III-248
Conferinta convine ca actiunea Uniunii în domeniul cercetarii si al dezvoltarii tehnologice va lua în considerare în mod corespunzator orientarile si alegerile fundamentale din cadrul politicilor de cercetare ale statelor membre.
22. Declaratia cu privire la articolul III-256
Conferinta estimeaza ca articolul III-256 nu poate aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta dispozitiile necesare pentru a-si asigura aprovizionarea cu energie în conditiile prevazute la articolul III-131.
23. Declaratia cu privire la articolul III-273 alineatul (1) paragraful al doilea
Conferinta considera ca legea europeana mentionata la articolul III-273 alineatul (1) al doilea paragraf trebuie sa ia în considerare normele si practicile interne privind declansarea anchetelor penale.
24. Declaratia cu privire la articolul III-296
Conferinta declara ca, dupa semnarea Tratatului
de instituire a unei Constitutii pentru Europa, secretarul general al
Consiliului, Înalt reprezentant pentru politica externa si de
securitate comuna, Comisia si statele membre, trebuie sa initieze lucrarile
pregatitoare pentru Serviciul european pentru actiune externa.
25. Declaratia cu privire la articolul III-325 privind negocierea si încheierea de catre statele membre de acorduri internationale privind spatiul de libertate, securitate si justitie
Conferinta confirma faptul ca statele membre au dreptul de a negocia si de a încheia acorduri cu state terte sau cu organizatii internationale în domeniile la care se refera partea III titlul III capitolul IV sectiunile 3, 4 si 5, în masura în care aceste acorduri sunt conforme cu dreptul Uniunii.
26. Declaratia cu privire la articolul III-402 alineatul (4)
Articolul III-402 alineatul (4) prevede ca, în cazul în care legea europeana a Consiliului de stabilire a unui nou cadru financiar nu se adopta la încheierea cadrului financiar precedent, plafoanele si celelalte dispozitii din ultimul an al acestuia sunt prorogate pâna la adoptarea acestei legi.
Conferinta declara ca, în cazul
în care nu se adopta nici o lege europeana a Consiliului de stabilire
a unui nou cadru financiar înainte de sfârsitul anului 2006
si în cazul în care Tratatul de aderare din 16 aprilie 2003
prevede o perioada de punere în aplicare progresiva care se încheie
în 2006 pentru alocarea de credite noilor state membre, începând
din 2007 alocarea fondurilor se va realiza pe baza aplicarii acelorasi
criterii tuturor statelor membre.
27. Declaratia cu privire la articolul III-419
Conferinta declara ca statele membre pot indica, în cazul în care prezinta o cerere pentru instaurarea unei cooperari consolidate, daca în stadiul respectiv intentioneaza sa recurga la aplicarea articolului III-422, care prevede extinderea votului cu majoritate calificata, sau sa recurga la procedura legislativa ordinara.
28. Declaratia cu privire la articolul IV-440 alineatul (7)
Înaltele Parti Contractante convin ca Consiliul European va adopta, în conformitate cu articolul IV-440 alineatul (7), o decizie europeana de modificare a statutului insulei Mayotte fata de Uniune, astfel încât acest teritoriu sa devina o regiune ultraperiferica în întelesul articolului IV-440 alineatul (2) si a articolului III-424, la notificarea de catre autoritatile franceze Consiliului European si Comisiei a faptului ca evolutiile în desfasurare ale statutului intern al insulei permit acest lucru.
29. Declaratia cu privire la articolul IV-448 alineatul (2)
Conferinta considera ca traducerea Tratatului
de instituire a unei Constitutii pentru Europa în limbile mentionate
la articolul IV-448 alineatul (2) contribuie la îndeplinirea obiectivului
enuntat la articolul I-3 alineatul (3) al patrulea paragraf, care prevede
respectarea de catre Uniune a bogatiei diversitatii sale culturale si
lingvistice. În acest sens, Conferinta confirma atasamentul Uniunii
fata de diversitatea culturala a Europei, si faptul ca va continua sa
acorde o atentie speciala acestor limbi si altora.
Conferinta recomanda ca statele membre care doresc sa utilizeze posibilitatea mentionata la articolul IV-448 alineatul (2), sa comunice Consiliului, în termen de sase luni de la semnarea tratatului, limba sau limbile în care va fi tradus acest tratat.
30. Declaratia cu privire la ratificarea Tratatului de instituire a unei Constitutii pentru Europa
Conferinta ia act de faptul ca, în
cazul în care la expirarea unui termen de doi ani de la semnarea
Tratatului de instituire a unei Constitutii pentru Europa, patru cincimi
dintre statele membre au ratificat acest tratat si unul sau mai multe
state membre s-au confruntat cu dificultati în realizarea respectivei
ratificari, problema intra în competenta Consiliului European.
B. DECLARATII CU PRIVIRE
LA PROTOCOALELE ANEXATE CONSTITUTIEI
DECLARATIILE CU PRIVIRE LA
PROTOCOLUL PRIVIND TRATATELE SI ACTELE DE ADERARE A REGATULUI DANEMARCEI,
A IRLANDEI SI A REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII SI IRLANDEI DE NORD,
A REPUBLICII ELENE, A REGATULUI SPANIEI SI A REPUBLICII PORTUGHEZE,
SI A REPUBLICII AUSTRIA, A REPUBLICII FINLANDA SI A REGATULUI SUEDIEI
31. Declaratia cu privire la insulele Åland
Conferinta recunoaste ca regimul aplicabil insulelor Åland, mentionat la articolul IV-440 alineatul (5), se adopta având în vedere statutul special de care se bucura aceste insule în virtutea dreptului international.
În acest sens, Conferinta subliniaza
faptul ca au fost reluate dispozitii specifice în titlul V sectiunea
5 din Protocolul privind Tratatele si Actele de aderare a Regatului
Danemarcei, a Irlandei si a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei
de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei si a Republicii Portugheze,
si a Republicii Austria, a Republicii Finlanda si a Regatului Suediei.
32. Declaratia cu privire la populatia lapona
Având în vedere articolele 60 si 61 din Protocolul privind Tratatele si Actele de aderare a Regatului Danemarcei, a Irlandei si a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei si a Republicii Portugheze, si a Republicii Austria, a Republicii Finlanda si a Regatului Suediei, Conferinta recunoaste obligatiile si angajamentele asumate de Suedia si Finlanda fata de populatia lapona în cadrul dreptului national si international.
Conferinta ia act de faptul ca Suedia si Finlanda s-au angajat sa conserve si sa dezvolte mijloacele de existenta, limba, cultura si modul de viata ale populatiei lapona si considera ca cultura si mijloacele traditionale de existenta ale populatiei lapona sunt tributare unor activitati economice de baza cum este cresterea renilor în regiunile populate în mod traditional de populatia lapona.
În acest sens, Conferinta subliniaza
faptul ca au fost reluate dispozitii specifice în titlul V sectiunea
6 din Protocolul privind Tratatele si Actele de aderare a Regatului
Danemarcei, a Irlandei si a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei
de Nord, a Republicii Elene, a Regatului Spaniei si a Republicii Portugheze,
si a Republicii Austria, a Republicii Finlanda si a Regatului Suediei.
DECLARATIILE CU PRIVIRE
LA PROTOCOLUL PRIVIND TRATATUL SI ACTUL DE ADERARE A REPUBLICII CEHE,
A REPUBLICII ESTONIA, A REPUBLICII CIPRU, A REPUBLICII LETONIA, A REPUBLICII
LITUANIA, A REPUBLICII UNGARE, A REPUBLICII MALTA, A REPUBLICII POLONE,
A REPUBLICII SLOVENIA SI A REPUBLICII SLOVACE
33. Declaratia cu privire
la zonele de suveranitate a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei
de Nord în Cipru
CONFERINTA,
Reamintind ca declaratia comuna cu privire la zonele de suveranitate a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord în Cipru, anexata la Actul final al Tratatului privind aderarea Regatului Unit la Comunitatile Europene, prevedea ca regimul aplicabil relatiilor dintre Comunitatea Economica Europeana si zonele de suveranitate ale Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord în Cipru va fi definit în contextul unor eventuale aranjamente între Comunitate si Republica Cipru;
Având în vedere dispozitiile
privind zonele de suveranitate care figureaza în Tratatul de instituire
a Republicii Cipru (denumit în continuare „Tratatul de instituire”)
si schimburile de note aferente din 16 august 1960;
Luând act de schimbul de note dintre guvernul Regatului Unit si guvernul Republicii Cipru privind administrarea zonelor de suveranitate, din 16 august 1960, si de declaratia guvernului Regatului Unit anexata la acesta, potrivit careia unul dintre principalele obiective care trebuie îndeplinite consta din apararea intereselor persoanelor care îsi au resedinta sau care lucreaza în zonele de suveranitate, iar aceste persoane ar trebui, în masura posibilului, sa fie tratate în acelasi mod ca si cele care îsi au resedinta sau lucreaza în Republica Cipru;
Luând de asemenea act de dispozitiile Tratatului de instituire privind regimul vamal între zonele de suveranitate si Republica Cipru, în special cel mentionat de anexa F la tratatul mentionat anterior;
Luând de asemenea act de angajamentul asumat de Regatul Unit de a nu crea puncte vamale sau alte puncte de frontiera între zonele de suveranitate ale Regatului Unit si Republica Cipru, precum si de acordurile încheiate în baza Tratatului de instituire, prin care autoritatile din Republica Cipru administreaza un numar mare de servicii publice în zonele de suveranitate, în special în domeniul agriculturii, al vamilor si al fiscalitatii;
Confirmând faptul ca aderarea Republicii Cipru la Uniune nu trebuie sa aduca atingere drepturilor si obligatiilor partilor la Tratatul de instituire;
Constatând ca zonelor de suveranitate
ale Regatului Unit trebuie sa li se aplice anumite dispozitii ale Constitutiei
si actelor Uniunii si ca trebuie adoptate modalitatile speciale de punere
în aplicare a acestor dispozitii în zonele mentionate anterior;
Subliniaza ca dispozitiile specifice în acest sens au fost reluate în partea II titlul III din Protocolul privind Tratatul si Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia si a Republicii Slovace.
34. Declaratia Comisiei cu privire
la zonele de suveranitate a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei
de Nord în Cipru
Comisia confirma interpretarea sa potrivit careia dispozitiile din dreptul Uniunii aplicabile zonelor de suveranitate a Regatului Unit în conformitate cu partea II titlul III din Protocolul privind Tratatul si Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia si a Republicii Slovace includ:
(a) Regulamentul Consiliului (CE) nr. 3448/93 din 6 decembrie 1993 de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor marfuri rezultate din prelucrarea produselor agricole;
(b) Regulamentul Consiliului (CE) nr.
1260/1999 din 21 iunie 1999 de stabilire a dispozitiilor generale privind
Fondurile structurale, în masura în care Regulamentul Consiliului
(CE) nr. 1257/1999 din 17 mai 1999 privind ajutorul acordat din Fondul
European de Orientare si Garantare Agricola (FEOGA) pentru dezvoltare
rurala si de modificare si abrogare a unor regulamente impune acest
lucru în scopul finantarii masurilor de dezvoltare rurala în
zonele de suveranitate a Regatului Unit în temeiul sectiunii „Garantare”
a FEOGA.
35. Declaratie privind centrala nucleara de la Ignalina din Lituania
CONFERINTA,
Împartasind vointa Uniunii de a continua oferirea de asistenta suplimentara pe masura eforturilor de scoatere din functiune depuse de Lituania, si dupa aderarea Lituaniei la Uniune, pentru perioada ramasa pâna în 2006 si dupa aceasta data, si constatând ca, datorita acestei marturii de solidaritate din partea Uniunii, Lituania s-a angajat sa închida unitatea 1 a centralei nucleare de la Ignalina înainte de 2005, iar unitatea 2 în 2009;
Recunoscând ca scoaterea din functiune a centralei nucleare Ignalina, care cuprinde doua reactoare de tip RBMK cu o putere de 1 500 MW fiecare, mostenita de la fosta Uniune Sovietica, este o operatiune fara precedent si constituie pentru Lituania o povara financiara extraordinara, disproportionata fata de dimensiunile si de capacitatea economica a tarii, si ca scoaterea din functiune va continua si dupa încheierea perspectivelor financiare actuale, asa cum sunt definite în Acordul Interinstitutional din 6 mai 1999;
Luând act de necesitatea adoptarii de dispozitii privind punerea în aplicare a asistentei suplimentare din partea Uniunii pentru a face fata consecintelor închiderii si scoaterii din functiune a centralei nucleare de la Ignalina;
Luând act de faptul ca Lituania
va utiliza asistenta din partea Uniunii acordând toata atentia
necesara nevoilor regiunilor cele mai afectate de închiderea centralei
nucleare de la Ignalina;
Declarând ca anumite masuri care sunt finantate din ajutoare publice, cum sunt scoaterea din functiune a centralei nucleare de la Ignalina, reabilitarea mediului în conformitate cu acquis-ul comunitar si modernizarea capacitatilor conventionale de producere a electricitatii care sunt necesare pentru înlocuirea celor doua reactoare ale centralei nucleare Ignalina dupa închiderea acestora, sunt considerate compatibile cu normele pietei comune;
Subliniaza ca dispozitiile specifice în acest sens au fost reluate în partea II titlul IV din Protocolul privind Tratatul si Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia si a Republicii Slovace.
36. Declaratia cu privire la
tranzitul de persoane pe cai terestre între regiunea Kaliningrad
s
i celelalte parti ale Federatiei Ruse
CONFERINTA,
Luând în considerare situatia speciala a regiunii Kaliningrad din Federatia Rusa în contextul extinderii Uniunii;
Având în vedere obligatiile
si angajamentele impuse Lituaniei de acquis-ul comunitar în ceea
ce priveste instituirea unui spatiu de libertate, securitate si justitie;
Luând act în special de faptul ca, cel târziu dupa aderare, Lituania trebuie sa aplice si sa puna în aplicare integral acquis-ul Uniunii în ceea ce priveste lista tarilor ai caror resortisanti trebuie sa detina o viza la trecerea frontierelor externe si a tarilor ai caror resortisanti sunt scutiti de aceasta obligatie, precum si acquis-ul Uniunii privind modelul tip de viza;
Considerând ca tranzitul de persoane pe cai terestre între regiunea Kaliningrad si celelalte parti ale Federatiei Ruse pe teritoriul Uniunii este o problema care priveste Uniunea în ansamblu, care trebuie tratata ca atare si care nu trebuie sa aiba consecinte nefavorabile pentru Lituania;
Întrucât Consiliul trebuie sa adopte decizia de eliminare a controalelor la frontierele interne dupa verificarea îndeplinirii conditiilor necesare în acest sens;
Hotarâta sa ajute Lituania sa îndeplineasca cât mai curând posibil conditiile necesare pentru a putea participa plenar la spatiul Schengen fara frontiere interne;
Subliniaza ca dispozitiile specifice în
acest sens au fost reluate în partea II titlul V din Protocolul
privind Tratatul si Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii
Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania,
a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii
Slovenia si a Republicii Slovace.
37. Declaratia cu privire la
unitatea 1 si unitatea 2 ale centralei nucleare de la Bohunice V1 din
Slovacia
CONFERINTA,
Luând act de faptul ca Slovacia s-a angajat sa închida unitatea 1 si unitatea 2 ale centralei nucleare Bohunice V1 la sfârsitul lui 2006 si, respectiv, 2008, si împartasind vointa Uniunii de a continua oferirea de asistenta financiara pâna în 2006 în prelungirea ajutorului de preaderare prevazut în cadrul programului Phare pentru a contribui la eforturile de scoatere din functiune depuse de Slovacia;
Luând act de necesitatea adoptarii de dispozitii privind punerea în aplicare si continuarea asistentei din partea Uniunii;
Subliniaza ca dispozitiile specifice în
acest sens au fost reluate în partea II titlul IX din Protocolul
privind Tratatul si Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii
Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania,
a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii
Slovenia si a Republicii Slovace.
38. Declaratia cu privire la Cipru
Reafirmând atasamentul sau fata de o solutie globala la problema cipriota, în conformitate cu rezolutiile relevante ale Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite, si sprijinul viguros pentru eforturile depuse de Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite în acest sens;
Considerând ca problema cipriota nu a putut înca face obiectul unei astfel de solutii globale;
Considerând ca este deci necesar sa se prevada suspendarea aplicarii acquis-ului în zonele Republicii Cipru care nu sunt controlate efectiv de guvernul Republicii Cipru;
Considerând ca, dupa gasirea unei solutii, aceasta suspendare va fi ridicata;
Considerând ca Uniunea este pregatita sa accepte conditiile unei astfel de solutii globale, în conformitate cu principiile pe care se întemeiaza Uniunea;
Considerând ca este necesara stabilirea conditiilor în care dispozitiile relevante din dreptul Uniunii se aplica la linia de demarcatie dintre zonele mentionate anterior si zonele în care guvernul Republicii Cipru exercita un control efectiv, precum si zonele de suveranitate ale Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord;
Dorind ca aderarea Ciprului la Uniune
sa fie benefica pentru toti cetatenii ciprioti si sa favorizeze pacea
civila si reconcilierea;
Considerând ca nici o dispozitie din partea II titlul X din Protocolul privind Tratatul si Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia si a Republicii Slovace nu împiedica adoptarea de masuri în acest sens.
Considerând ca astfel de masuri nu pot aduce atingere aplicarii acquis-ului, în conditiile stabilite de protocolul mentionat anterior, în nici o alta parte a Republicii Cipru;
Subliniaza ca dispozitiile specifice în acest sens au fost reluate în partea II titlul X din Protocolul privind Tratatul si Actul de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia si a Republicii Slovace.
39. Declaratia cu privire la Protocolul privind pozitia Danemarcei
Conferinta ia act de faptul ca, în
ceea ce priveste actele juridice pe care Consiliul trebuie sa le adopte,
separat sau împreuna cu Parlamentul European, si care contin dispozitii
aplicabile Danemarcei precum si dispozitii care nu i se aplica deoarece
se întemeiaza pe o baza juridica pentru care se aplica partea
I din Protocolul privind pozitia Danemarcei, Danemarca declara ca nu
va uza de dreptul sau de vot pentru a se opune adoptarii dispozitiilor
care nu îi sunt aplicabile.
În plus, Conferinta ia act de faptul ca, pe baza declaratiei sale cu privire la articolele I-43 si III-329, Danemarca declara ca participarea sa la actiuni sau la acte juridice în temeiul articolelor I-43 si III-329, se va realiza în conformitate cu partile I si II din Protocolul privind pozitia Danemarcei.
40. Declaratia cu privire la
Protocolul privind dispozitiile tranzitorii referitoare la institutiile
si organele Uniunii
Pozitia comuna a statelor membre cu ocazia Conferintei de aderare a României si/sau a Bulgariei la Uniune în ceea ce priveste repartizarea mandatelor în Parlamentul European si ponderarea voturilor în cadrul Consiliului European si al Consiliului va fi urmatoarea.
(1) În cazul în care aderarea
României si/sau a Bulgariei la Uniune are loc înainte de
intrarea în vigoare a deciziei Consiliului European mentionata
la articolul I-20 alineatul (2), repartizarea mandatelor în Parlamentul
European pentru legislatura 2004 – 2009 va fi în conformitate
cu tabelul urmator într-o Uniune cu 27 de state membre.
State membre Mandate în Parlamentul
European
Germania 99
Regatul Unit 78
Franta 78
Italia 78
Spania 54
Polonia 54
România 35
Tarile de Jos 27
Grecia 24
Republica Ceha 24
Belgia 24
Ungaria 24
Portugalia 24
Suedia 19
Bulgaria 18
Austria 18
Slovacia 14
Danemarca 14
Finlanda 14
Irlanda 13
Lituania 13
Letonia 9
Slovenia 7
Estonia 6
Cipru 6
Luxemburg 6
Malta 5
TOTAL 785
Astfel, Tratatul de aderare la Uniune va prevedea, prin derogare de la articolul I-20 alineatul (2) din Constitutie, ca numarul membrilor Parlamentului European poate fi temporar mai mare de 750 pe parcursul perioadei ramase din legislatura 2004 – 2009.
(2) În articolul 2 alineatul (2) din Protocolul privind dispozitiile tranzitorii pentru institutiile si organele Uniunii, ponderarea voturilor României si Bulgariei în cadrul Consiliului European si al Consiliului va fi stabilita la 14 si respectiv la 10 voturi.
(3) Cu ocazia fiecarei aderari, pragul mentionat de Protocolul privind dispozitiile tranzitorii pentru institutiile si organele Uniunii se va calcula în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din protocolul mentionat anterior.
41. Declaratia cu privire la Italia
Conferinta ia act de faptul ca Protocolul privind Italia anexat în 1957 la Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene, asa cum a fost modificat la adoptarea Tratatului privind Uniunea Europeana, continea urmatoarele precizari:
„ÎNALTELE PARTI CONTRACTANTE,
DORIND sa rezolve anumite probleme speciale privind Italia,
CONVIN asupra dispozitiilor urmatoare, anexate la Tratat:
STATELE MEMBRE ALE COMUNITATII
IAU ACT de faptul ca guvernul italian s-a angajat în executarea unui program de expansiune economica pe zece ani având ca scop redresarea dezechilibrelor din structura economiei italiene, în special prin construirea infrastructurii în zonele mai putin dezvoltate din sud si din insule si prin crearea de noi locuri de munca în vederea eliminarii somajului.
REAMINTESC ca acest program al guvernului italian a fost luat în considerare si aprobat pe baza principiilor si a obiectivelor sale de catre organizatiile de cooperare internationala ale caror membre sunt.
RECUNOSC ca atingerea obiectivelor din programul italian este o problema de interes comun.
CONVIN, în vederea facilitarii îndeplinirii acestei sarcini de catre guvernul italian, sa recomande tuturor institutiilor Comunitatii sa puna în aplicare toate mijloacele si procedurile prevazute de tratat, recurgând în special la o utilizare adecvata a resurselor Bancii Europene de Investitii si ale Fondului Social European.
SUNT DE PARERE ca institutiile europene trebuie sa aiba în vedere, la aplicarea Tratatului, efortul pe care va trebui sa îl suporte economia italiana în anii urmatori si posibilitatea de a evita producerea unor tensiuni periculoase, în special în ceea ce priveste balantele de plati si nivelul de ocupare a fortei de munca, care ar putea compromite aplicarea acestui Tratat în Italia.
RECUNOSC în special faptul ca, în
cazul aplicarii articolelor 109 H si 109 I, sunt necesare eforturi pentru
ca masurile solicitate guvernului italian sa asigure finalizarea programului
sau de expansiune economica si de crestere a nivelului de viata al populatiei.”
DECLARATIILE STATELOR MEMBRE
42. Declaratia Regatului Tarilor de Jos cu privire la articolul I-55
Regatul Tarilor de Jos va aproba o decizie europeana asa cum este mentionata la articolul I-55 alineatul (4) dupa ce revizuirea legii europene mentionate la articolul I-54 alineatul (3) va oferi Tarilor de Jos o solutie satisfacatoare pentru situatia sa de plata neta negativa, în exces fata de bugetul Uniunii.
43. Declaratia Regatului Tarilor de Jos cu privire la articolul IV-440
Regatul Tarilor de Jos declara ca va prezenta o initiativa în vederea adoptarii unei decizii europene de tipul celei mentionate la articolul I-440 alineatul (7), destinata modificarii statutului Antilelor Olandeze si/sau al Aruba fata de Uniune, numai în temeiul unei decizii adoptate în conformitate cu statutul Regatului Tarilor de Jos.
44. Declaratia Republicii Federale Germania, a Irlandei, a Republicii Ungare, a Republicii Austria si a Regatului Suediei
Germania, Irlanda, Ungaria, Austria si
Suedia iau act de faptul ca dispozitiile esentiale din Tratatul de instituire
a Comunitatii Europene a Energiei Atomice nu au facut obiectul unei
modificari de fond de la intrarea în vigoare a tratatului mentionat
anterior, si ca actualizarea acestuia este necesara. Ele sunt deci în
favoarea ideii unei Conferinte a reprezentantilor guvernelor statelor
membre care trebuie convocata cât mai repede posibil.
45. Declaratia Regatului Spaniei si a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord
Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa se aplica Gibraltarului în calitatea acestuia de teritoriu european pentru ale carui relatii externe este responsabil un stat membru. Acest lucru nu implica nici o modificare a pozitiilor statelor membre în cauza.
46. Declaratia Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord privind definitia termenului „resortisanti”
În ceea ce priveste Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa si Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice si orice act derivat din aceste tratate sau ramas în vigoare în temeiul acestora, Regatul Unit reia declaratia sa din 31 decembrie 1982 privind definitia termenului „resortisanti”, iar expresia „cetateni ai teritoriilor britanice dependente” trebuie înteleasa ca „cetateni ai teritoriilor britanice de peste mari”.
47. Declaratia Regatului Spaniei cu privire la definitia termenului „resortisanti”
Spania constata ca, în conformitate
cu articolul I-10 din Constitutie, orice persoana având cetatenia
unui stat membru are cetatenia Uniunii. Spania constata si faptul ca,
în situatia actuala a integrarii europene reflectata în
Constitutie, numai resortisantii statelor membre se bucura de drepturile
specifice cetateniei europene, cu exceptia cazurilor în care se
prevede altfel în mod expres în dreptul Uniunii. În
acest sens, Spania subliniaza în cele din urma faptul ca, în
conformitate cu articolele I-20 si I-46 din Constitutie, Parlamentul
European reprezinta în prezent cetatenii Uniunii.
48. Declaratia Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord cu privire la dreptul de vot la alegerile parlamentare europene
Regatul Unit observa faptul ca articolul I-20 si alte dispozitii ale Tratatului de instituire a unei Constitutii pentru Europa nu sunt destinate modificarii bazei dreptului de vot la alegerile parlamentare europene.
49. Declaratia Regatului Belgiei cu privire la parlamentele nationale
Belgia precizeaza ca, în temeiul dreptului sau constitutional, atât Camera Reprezentantilor, cât si Senatul Parlamentului Federal si Adunarile parlamentare ale Comunitatilor si ale Regiunilor actioneaza, în functie de competentele exercitate de Uniune, în calitate de componente ale sistemului parlamentar national sau de camere ale Parlamentului national.
50. Declaratia Republicii Letonia si a Republicii Ungare cu privire la ortografierea numelui monedei unice în Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa
Fara a aduce atingere ortografierii unificate a denumirii monedei unice a Uniunii Europene mentionata de Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa si celei care figureaza pe bancnote si monede, Letonia si Ungaria declara ca ortografierea numelui monedei unice, inclusiv a derivatelor sale, folosita în versiunile letona si maghiara ale Tratatului de instituire a unei Constitutii pentru Europa nu are nici un efect asupra normelor existente în limbile letona si maghiara.
 |
 |
||||
Comisia Europeana - Monitorul Oficial
Parlamentul European - Monitorul Oficial
Curtea de Justitie Europeana. Jurisprudenta, hotarari comentate - Editura Wolters Kluwer
Manualul Uniunii Europene - Editura Universul Juridic
Drept comunitar al afacerilor - Editura Universul Juridic
Legislatie comunitara privind proprietatea intelectuala - Editura CH Beck
Drept comunitar - Editura C.H. Beck
Dreptul Uniunii Europene-Tratat - Editura Lumina Lex
Introducere in dreptul european - Editura Universul Juridic
Integrarea Romaniei in structurile Uniunii Monetare Europene - Editura CH Beck
Ajutoare de stat si politici publice europene - Editura C.H. Beck
Drept penal al Uniunii Europene - Editura CH Beck
Drept roman si comunitar al concurentei - Editura C. H. Beck
Raspunderea pentru produse defectuoase in Uniunea Europeana - Editura C.H. Beck
Integrarea Romaniei in structurile Uniunii Monetare Europene - Editura CH Beck
Codul Vamal Comunitar - Editura Confisc
