NOPTI DE VAMA - DAN NITA

Nopti de Vama - Dan Nita

BUNA - VREI SA CITESTI CEVA ALTFEL ?

CEVA DESPRE NOPTI DE VAMA IN STUF SAU LA EXPIRAT SAU DESPRE CABANE DE MUNTE SI RAPA

CEVA DESPRE CLUB A - DESPRE MARIA SAU HAS - DESPRE SINGURATATE SI SPERANTA

CEVA DESPRE TINE

• Marii poluatori din UE 8 10 2004
• Guvernul rus a aprobat Protocolul de la Kyoto 30 09 2004
• Tari membre UE atentionate pentru probleme de mediu 19 05 2004
• Un comisar care tine la Bruxelles 19 05 2004

Politica în domeniul mediului vizeaza urmatoarele obiective: protectia mediului; ameliorarea calitatii sale; protectia sanatatii publice; utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale; promovarea masurilor Ia nivel international privind rezolvarea problemelor mediului de dimensiuni regionale si mondiale .
Instrumentele utilizate: dispozitii legislative, în special directive fixând norme de calitate de mediu (niveluri de poluare); norme aplicabile procedurilor industriale (norme de emisii, de conceptie, de exploatare); norme aplicabile produselor (limite de concentratie sau de emisie pentru un produs dat); programe de actiune în favoarea protectiei mediului; programe de ajutor financiar.

2. Necesitatea unei politici comune a mediului

Tratatele instituind Comunitatile Europene nu prevedeau competente comunitare explicite în materie de mediu. Confruntarea cu poluarea, în crestere rapida, statele membre au adoptat masuri la scara nationala. Fiind un fenomen transfrontalier, poluarea nu putea fi combatuta în mod eficace doar în limitele frontierelor nationale. În plus, unele din masurile adoptate de statele membre împiedicau libera circulatie a marfurilor în cadrul pietei comune. Ca urmare, apelurile si presiunile pentru actiuni comune în favoarea mediului s-au multiplicat. În 1972, la putin timp dupa prima Conferinta a ONU asupra mediului, Comisia Europeana a propus elaborarea unui program de actiune în acest domeniu.
La începutul anilor 70, au fost recunoscute necesitatea si legitimitatea unei politici comune în domeniul mediului. Cu timpul, se va dezvolta progresiv un drept comunitar al mediului, care cuprinde în prezent peste 200 directive si regulamente. Ele privesc, în principal, protectia apelor, calitatea aerului, protectie florei si faunei, zgomotul, eliminarea deseurilor. Legislatia mediului prezinta o caracteristica particulara, anume ea tine seama de aspectele economice. Dar legislatia anterioara lui 1986, nu avea o baza juridica intr-un tratat .
Actul Unic european atribuie în mod explicit Comunitatii europene competente în domeniul politicii mediului. Astfel, el va oferi o baza juridica formala acelui ansamblu crescând de reglementari asupra mediului. Actul Unic european a fixat trei obiective prioritare politicii comunitare: 1 protectia mediului; 2 sanatatea umana; 3 utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale (art. 130 R).
Tratatul asupra Uniunii Europene (1992) a stabilit în mod formal conceptul dezvoltarii durabile în legislatia Uniunii Europene. Patru ani mai târziu, tratatul de la Amsterdam a facut din dezvoltarea durabila un obiectiv primordial al Uniunii Europene. Dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene trebuie sa se fondeze pe principiul dezvoltarii durabile si pe un nivel înalt de protectie a mediului. Mediul trebuie sa fie integrat în definirea si punerea în aplicare a tuturor politicilor economice si sociale ale Uniunii Europene, inclusiv comert, industrie, energie, agricultura, transport si turism.

3. Programe de actiune ale Uniunii Europene în domeniul mediului

În afara legislatiei, Uniunea Europeana a elaborat programe de actiune însotite de directive si obiective prioritare. Începând cu al treilea program (1983-1986) accentul a fost pus pe principiile fundamentale ale prevenirii si protectiei. Programul al patrulea (1986-1992) viza trecerea la o politica preventiva. În paralel, Uniunea Europeana a initiat programe de cercetare în domeniul mediului: Stiinta si tehnologia pentru protectia mediului (STEP); Programul european în materie de climatologie si riscuri naturale (EPOCH). Al cincilea program de actiune intitulat „Pentru o dezvoltare durabila si respectuoasa a mediului” (1992-2000), preconiza sa progreseze pe calea unei abordari preventive a protectiei mediului. Aceasta abordare traseaza o noua cale, integrând politicile, legislatiile si proiectele într-un program complet de reforme axate pe un singur obiectiv, anume dezvoltarea durabila .
Conceptul dezvoltarii durabile desemneaza o dezvoltarea care raspunde nevoilor actuale fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a raspunde nevoilor proprii. Ai cincilea program cauta sa completeze deciziile si regulamentul utilizate ca instrumente în programele precedente cu actiuni Ia fiecare nivel, angajând grupurile societatii. Programul pune în evidenta cinci mari sectoare care pot sa degradeze mediul si sa epuizeze resursele naturale: industria, transporturile, energia, agricultura si turismul. El fixeaza tinte de atins în fiecare din ele.
Totodata, sunt stabilite cele sase elemente ale actiunilor dezvoltarii durabile a Uniunii Europene:
A. integrarea considerentelor de mediu în celelalte politici;
B. parteneriat între Uniunea Europeana, sta±ele membre, lumea afacerilor si public si responsabilitati împartite;
C. largirea evantaiului de instrumente ale politicii de mediu: impozite, subventii, acorduri ferme;
D. schimbarea schemelor de consum si productie;
E. punerea în opera si aplicarea legislatiei europene de catre statele membre, întreprinderi etc.
F. cooperarea internationala în cadrul „Agendei 21” a Natiunilor Unite si celui de-al cincilea program de actiune în domeniul mediului.

4. Cooperarea Uniunii Europene cu Europa orientala

Mediul este una din prioritatile programelor de ajutor acordat tarilor situate la estul Uniunii Europene: Phare si TACIS, având ca scop repararea si protectia mediului în tarile amintite.
În cadrul acordurilor europene încheiate între Uniunea Europeana si cele zece tari candidate la aderare este întarit accentul pe problemele mediului în strategiile de aderare, inclusiv furnizarea de ajutor tehnic si fonduri pentru îmbunatatirea legislatiei si gestiunii în materie de mediu. În prezent ajutorul accentueaza asupra investitiilor.
Un program de actiune larg pentru refacerea si protectia mediului, care acopera întreaga Europa, a fost adoptat în 1995, la a treia conferinta a ministrilor mediului (Sofia) .

5. Cooperarea în materie de probleme ecologice mondiale

Uniunea Europeana coopereaza cu alte tari prin intermediul organismelor ONU, OECDE si cu alte organisme internationale pentru a promova solutii mondiale Ia problemele ecologice globale: schimbarile climatice, saracirea stratului de ozon, padurile tropicale, biodiversitatea.
Aceasta cooperare da nastere adesea la o conventie mondiala sau regionala care pot constitui un cadru solid pentru actiunile Uniunii Europene si ale tarilor care participa la conventii protejând habitatele în pericol, marile si râurile, controleaza schimbul international de deseuri si produse chimice periculoase.

6. Învatamânt si formare

Mediul este din ce în ce mai mult integrat în învatamânt la toate nivelele, devenind un element component al formarii profesionale. El face parte din programul de studiu de baza în marea majoritate a statelor membre.
Au proliferat ajutoarele pedagogice sub forma de carti, manuale, brosuri, material audiovizual asupra mediului. Comisia Europeana finanteaza proiecte de formare pentru profesorii din învatamântul elementar si secundar precum si pentru cursuri tehnice si agricole. De asemenea, a fost publicat un „Ghid european de studii asupra cursurilor de mediu din universitate”. În noua state membre ale Uniunii Europene poate fi obtinut un masterat european în „gestiunea mediului”.

7. Progresele realizate, perspective

Uniunea Europeana a dobândit treptat statutul de prim autor în materie de politica a mediului, la nivel national, regional, cât si în relatiile internationale. Au fost adoptate masuri în toate domeniile interesând mediul. Circa 70% din angajamentele facute la scara europeana în 1992 sunt realizate. Progresele se vad mult mai greu în statele membre. Uniunea Europeana s-a orientat catre dezvoltarea durabila, drumul este însa lung si dificil. Politica în domeniul mediului nu are sanse fara sprijinul sincer al întregii populatii. Experienta îndreptateste ideea ca politica în domeniul mediului se va Iovi si în viitor cu conflictul de interese dintre ecologie si unele sectoare economice. Perspectiva este cea a unui optimism prudent si moderat .