DRUMUL SPRE MONEDA UNICA - SCURT ISTORIC

Evolutia spre Uniunea Monetara a cerut eforturi deosebite din partea tarilor membre. A fost o problema dificila, care a necesitat si impune în continuare intense negocieri legate de armonizarea politicilor economice, unificarea reglementarilor fiscale, schimbarea legislatiilor în domeniu, crearea Sistemului Monetar European si a unitatii de cont europene într-o prima etapa si, în final, a unei monede unice. Aceasta a impus anumite faze intermediare în procesul de integrare economica si monetara si, legat de aceasta, un transfer de competente de la institutiile nationale catre cele comunitare.
Tratatul de la Roma, care a înfiintat CEE, stabilise ca obiectiv construirea unei Piete Interne Unice, însotita de politici comune sau, cel putin, armonizate.
La finele anilor ‘60, Comunitatea realizase „în linii generale” uniunea vamala si lansase, cu bune rezultate, Politica Agricola Comunitara, creând fundamente temeinice pentru adâncirea procesului de integrare. Totusi, evenimentele de natura politica si economica de la sfârsitul acelui deceniu au aratat ca economiile statelor membre ale Comunitatilor europene sunt semnificativ divergente. Pe acest fond, Consiliul European din 1969 de la Haga a afirmat dorinta de a se avansa în directia realizarii Uniunii Economice si Monetare (UEM).
Prima tentativa de realizare a unei UEM este planul Werner. Astfel, în octombrie 1970, grupul de reflectie prezidat de Pierre Werner, a realizat un raport detaliat cu privire la modul în care va functiona UEM care trebuia finalizata pâna în 1980. Planul Wemer a fost deosebit de concret cu privire la obiectivele finale ale UEM care urmau a fi realizate în doua etape. Uniunea monetara urma sa genereze „convertibilitatea deplina si ireversibila a monedelor tarilor membre, eliminarea fluctuatiilor cursului de schimb, fixitatea irevocabila a paritatilor si cursurilor valutare si completa liberalizare a fluxurilor de capital”. Acest proces trebuia însotit de mentinerea monedelor nationale la început, si pregatirea lansarii unei monede unice comunitare.
În legatura cu cadrul institutional necesar pentru a gestiona procesul, Raportul contine doar succinte referiri. În centrul acestui sistem institutional era plasat un sistem comunitar al bancilor centrale europene, conceput prin analogie cu Sistemul Federal de Rezerve al SUA, care urma a fi conturat în scopul de a elabora si monitoriza elementele de fond ale politicii monetare comune si ale politicii cursurilor de schimb în raport cu monedele terte.
Planul de mai sus nu a fost niciodata implementat.
La începutul anilor `70 apare asa-numitul „sarpe monetar european”, care va fi urmat de crearea unui Sistem Monetar European si crearea ECU la sfârsitul deceniului.
La începutul anilor `90 doua evenimente majore au influentat evolutiile europene: venirea lui Jacques Delors la presedintia Comisiei Europene si caderea zidului Berlinului în 1989 urmata de prabusirea regimurilor comuniste din Europa de Est. De la mijlocul anilor `80, Europa de Vest parcurgea cea mai lunga perioada de expansiune economica dupa 1945. Miscarile la vârful politic european au avut un impact important asupra marilor initiative europene ce au urmat.
În 1988, la adunarea de la Hanovra, liderii europeni au dat unda verde pentru crearea unui Comitet însarcinat cu prefigurarea Uniunii Monetare. Acesta a inclus guvernatorii bancilor centrale din tarile membre si numerosi experti. Delors a devenit primul presedinte la Comitetului respectiv.
Raportul Delors, denumit oficial Raportul asupra Uniunii Monetare în Comunitatea Europeana, a fost publicat pe 17 aprilie 1989.
Raportul Delors schita trei etape spre Uniunea Economica si Monetara:
a) prima etapa: începând cu 1 iulie 1990, înlaturarea controalelor de schimburi pentru a asigura libera circulatie a capitalurilor în Comunitatea Europeana;
b) a doua etapa: o mai buna coordonarea a politicilor economice si începutul crearii Sistemului European al Bancilor Centrale care înlocuieste Comitetul Guvernatorilor Bancilor Centrale;
c) a treia etapa: SEBC înlocuieste bancile centrale nationale. Aceasta etapa implica si stabilirea irevocabila a paritatilor si introducerea monedei unice.
La reuniunea de la Madrid din 1989, liderii europeni au decis lansarea primei etape: liberalizarea miscarilor de capital.
În mai putin de doi ani dupa aceea, la Maastricht, liderii europeni au semnat un Tratat, care a constituit baza trecerii la UEM, si au fixat termenul de lansare a monedei unice în 1999.
Tratatul de la Maastricht nu a specificat cum si când sa fie introdusa noua moneda, si era destul de vag în privinta disciplinei bugetare.

Bibliografie

• Andrew Brociner, Europa monetara. SME, UEM, moneda unica, Institutul European, Iasi, 1999;
• Christian N. Chabot, Euro, moneda europeana, Editura Teora, Bucuresti, 2000;
• Nicolae Darie, Uniunea Europeana. Constructie. Institutii. Legislatie. Politici comune. Dezvoltare, Editura MATRIX ROM, Bucuresti, 2001;
• Mirela Diaconescu, Economie europeana, Editura Uranus, Bucuresti, 2004;
• Gilles Ferréol, Dictionarul Uniunii Europene, Editura Polirom, Iasi, 2001;
• Christian Hen, Jacques Léonard, Uniunea Europeana, Editura C.N.I., „Coresi” S.A., Bucuresti, 2002;
• Ion Ignat, Uniunea Europeana. De la Piata Comuna la moneda unica, Editura Economica, Bucuresti, 2002;
• Dumitru Miron, Laura paun, Alina Dima, Violeta Bajenaru, Ovidiu Savoiu, Economia integrarii europene, Editura ASE, Bucuresti, 2001;
• John Pinder, Uniunea Europeana. Foarte scurta introducere, Editura BIC ALL, Bucuresti, 2005;
• André Száz, Calea unificarii monetare a Europei, Editura Pandora-M, Târgoviste, 2002;
• http://ec.europa.eu