Productia ecologica – principii
Producția ecologică este un sistem global de gestiune agricolă și de producție alimentară care combină cele mai bune practici de mediu, un nivel înalt de biodiversitate, conservarea resurselor naturale, aplicarea unor standarde înalte privind bunăstarea animalelor și o metodă de producție care respectă preferințele anumitor consumatori pentru produse obținute cu ajutorul unor substanțe și procese naturale. Astfel, metoda de producție ecologică joacă un dublu rol social, deoarece, pe de o parte, alimentează o piață specifică ce răspunde cererii consumatorilor de produse ecologice, iar, pe de altă parte, furnizează bunuri publice, contribuind la protecția mediului și la bunăstarea animalelor, precum și la dezvoltarea rurală.
Segmentul pe care îl ocupă sectorul agriculturii ecologice este în creștere în majoritatea statelor membre. Se remarcă îndeosebi creșterea cererii consumatorilor. Este posibil ca reformele recente din cadrul politicii agricole comune, care pun accent pe orientarea producției în funcție de piață și pe furnizarea de produse de calitate pentru a satisface cerințele consumatorilor, să stimuleze în continuare piața produselor ecologice. În acest context, legislația aplicabilă producției ecologice joacă un rol din ce în ce mai important în cadrul politicii agricole și este strâns legată de evoluția piețelor agricole.
(a) proiectarea și gestionarea adecvată a proceselor biologice, pe baza unor sisteme ecologice care utilizează resurse naturale interne sistemului, prin metode care:
(i) utilizează organisme vii și metode de producție mecanice;
(ii) practică producția vegetală și animalieră sau practică acvacultura cu respectarea principiului exploatării durabile a resurselor pentru pescuit;
(iii) exclud utilizarea de OMG-uri și produse realizate din sau prin OMG-uri, cu excepția produselor medicale veterinare;
(iv) se bazează pe evaluarea riscurilor și pe utilizarea de măsuri de precauție și prevenție, după caz;
(b) limitarea utilizării de materii prime externe. Atunci când materii prime externe sunt necesare sau în absența practicilor și a metodelor corespunzătoare de gestiune menționate la litera (a), acestea se limitează la:
(i) materii prime produse ecologic;
(ii) substanțe naturale sau derivate din cele naturale;
(iii) îngrășăminte minerale cu solubilitate scăzută;
(c) limitarea strictă a utilizării de materii prime chimice de sinteză la cazurile excepționale în care:
(i) nu există practicile corespunzătoare de gestiune; și
(ii) materiile prime externe menționate la litera (b) nu sunt disponibile pe piață; sau
(iii) utilizarea materiilor prime externe menționate la litera (b) contribuie la un impact inacceptabil asupra mediului;
(d) adaptarea, după caz și în cadrul instituit de prezentul regulament, a normelor aplicabile producției ecologice care țin seama de statutul sanitar, de diferențele regionale privind condițiile climatice și locale, de etapele de dezvoltare și de practicile specifice de creștere a animalelor.
Pe lângă principiile generale citate mai sus, agricultura ecologică se bazează pe următoarele principii specifice:
(a) menținerea și ameliorarea florei și faunei solului și a fertilității sale naturale, a stabilității și diversității acestuia pentru a preveni și combate tasarea și eroziunea lui, precum și hrănirea plantelor în principal prin ecosistemul solului;
(b) reducerea la minimum a utilizării de resurse neregenerabile și materii prime din afara exploatațiilor;
(c) reciclarea deșeurilor și a produselor secundare de origine vegetală și animalieră, prin utilizarea lor ca materii prime în producția vegetală și animală;
(d) respectarea echilibrului ecologic local sau regional în momentul adoptării de decizii privind producția;
(e) menținerea sănătății animalelor prin stimularea imunității lor naturale, precum și prin selecționarea raselor și a practicilor de creștere corespunzătoare;
(f) menținerea sănătății plantelor prin măsuri preventive, precum selecționarea speciilor și a varietăților corespunzătoare, rezistente la dăunători și boli, rotația corespunzătoare a culturilor, metode mecanice și fizice și protecția dușmanilor naturali ai dăunătorilor;
(g) practicarea producției animaliere adaptate zonei și tipului de teren;
(h) respectarea unui nivel înalt de bunăstare a animalelor, respectând nevoile specifice ale speciilor;
(i) realizarea de produse ecologice de origine animalieră provenite de la animale care au fost crescute în exploatații ecologice de la naștere sau ecloziune și pe parcursul întregii vieți;
(j) selecționarea raselor în funcție de capacitatea animalelor de a se adapta la condițiile locale, vitalitatea și rezistența acestora la boli și probleme de sănătate;
(k) hrănirea efectivelor de animale cu hrană ecologică alcătuită din ingrediente agricole produse ecologic și din substanțe naturale neagricole;
(l) aplicarea unor practici de creștere a animalelor ce stimulează sistemul imunitar și întăresc apărarea naturală împotriva bolilor și, în special, includerea de exerciții periodice și accesul la zone în aer liber și pășuni, după caz;
(m) excluderea creșterii de animale poliploide obținute în mod artificial;
(n) în producția de acvacultură, menținerea biodiversității ecosistemelor naturale acvatice, a unei sănătăți permanente a mediului acvatic și a calității ecosistemului înconjurător, acvatic și terestru;
(o) hrănirea organismelor acvatice cu hrană provenită din exploatarea durabilă a resurselor de pescuit, în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului sau cu hrană ecologică alcătuită din ingrediente agricole obținute din agricultura ecologică și cu substanțe naturale neagricole.
Producția alimentelor ecologice procesate se bazează pe următoarele principii specifice:
(a) producerea alimentelor ecologice din ingrediente agricole ecologice, cu excepția cazului în care un ingredient nu este disponibil pe piață sub formă ecologică;
(b) limitarea utilizării aditivilor alimentari, a ingredientelor neecologice cu funcții principale tehnologice și organoleptice și a micronutrienților și auxiliarilor tehnologici, astfel încât aceștia să fie utilizați în cea mai mică măsură și doar în cazul unei nevoi tehnologice esențiale sau în scopuri nutriționale speciale;
(c) excluderea substanțelor și a metodelor de procesare ce pot induce în eroare în privința adevăratei naturi a produsului;
(d) procesarea atentă a hranei, de preferință prin metode biologice, mecanice și fizice.
Producția de hrană ecologică procesată pentru animale se bazează pe următoarele principii specifice:
(a) producerea hranei ecologice pentru animale din materii prime ecologice destinate animalelor, cu excepția cazului în care un ingredient nu este disponibil pe piață sub formă ecologică;
(b) limitarea utilizării aditivilor destinați animalelor și a auxiliarilor tehnologici, astfel încât aceștia să fie utilizați în cea mai mică măsură și doar în cazul unei nevoi tehnologice sau zootehnice esențiale sau în scopuri nutriționale speciale;
(c) excluderea substanțelor și a metodelor de procesare ce pot induce în eroare în privința adevăratei naturi a produsului;
(d) procesarea atentă a hranei pentru animale, de preferință prin metode biologice, mecanice și fizice.
