Ultimele alegeri parlamentare din Rusia au fost marcate de acuzații de fraudă și neregularități, provocând multe proteste. Înaintea alegerilor prezidențiale, apar îngrijorări în legătură cu posibila nerespectare a standardelor internaționale. Pe 16 februarie, Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care cere reforme în Rusia pentru consolidarea democrației și alegeri libere și corecte.

Pe 4 martie 2012 vor avea loc în Rusia alegeri prezidențiale. Favorit este fostul președinte Vladimir Putin, care acum este prim-ministru, după ce a avut deja două mandate prezidențiale. Acesta are numai patru contracandidați, datorită condițiilor dificile pentru înregistrare: candidații independenți trebuie să fie sprijiniți de cel puțin două milioane de semnături. Unuia din liderii opoziției, Grigory Yavlinsky, i s-a refuzat candidatura deoarece un sfert din semnăturile ce îl susțineau au fost declarate invalide de către administrația electorală.

Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), care a avut o misiune de observare a alegerilor parlamentare din 4 decembrie 2011, a constatat în cadrul acestora lipsa de independență a administrației electorale, încălcări procedurale și mass-media părtinitoare. Alegerile au fost urmate de cereri pentru anularea rezultatelor, iar protestele încă nu s-au terminat.

Mai multă libertate și respectarea drepturilor fundamentale

În acest context, Parlamentul European cere autorităților ruse introducerea reformelor care să faciliteze înregistrarea partidelor politice și a candidaților prezidențiali. Deputaţii europeni doresc mai multă libertate și protejarea drepturilor fundamentale. Parlamentul European își manifestă îngrijorarea în legătură cu împiedicarea înregistrării candidaților din partea opoziției și cere OSCE și altor organizații internaționale și ruse să monitorizeze alegerile și să abordeze neregularitățile.

Rezoluția parlamentară mai critică utilizarea defectuoasă a legislației anti-extremism în cazurile de aplicare ilegală a legilor penale împotriva unor organizații ale societății civile, cum ar fi laureata Premiului Saharov „Memorial“ și condamnă ferm adoptarea legii împotriva propagandei în privința orientării sexuale. Parlamentul mai cere o investigație aprofundată și completă a morții lui Sergei Magnitsky, un avocat care a făcut publice suspiciuni privind cazuri de evaziune fiscală.

Comisia Europeană a lansat astăzi (20 februarie 2012) o consultare aprofundată asupra viitorului dreptului european al societăților comerciale. Europa are nevoie de un cadru legislativ în domeniul societăților comerciale care să corespundă nevoilor societății contemporane și evoluției mediului economic. Dreptul UE al societăților comerciale a jucat un rol central în construirea pieței unice. Este momentul să vedem dacă nevoile de astăzi sunt în continuare satisfăcute de cadrul juridic existent. Prin urmare, a fost lansat un document de consultare publică on-line în scopul colectării de observații din partea tuturor părților interesate.Termenul limită pentru trimiterea contribuțiilor este 14 mai 2012.

Dreptul european al societăților comerciale prevede un set comun de norme, care oferă protecție echivalentă acționarilor, creditorilor și a altor părți interesate de pe întreg teritoriul UE care sunt afectate de activitatea societăților. Dreptul societăților comerciale este esențial pentru a garanta certitudinea juridică și pentru a proteja drepturile acționarilor. Deși trebuie respectate tradițiile juridice și structurile societăților comerciale, care diferă de la un stat membru la altul, armonizarea normelor de bază ajută întreprinderile să ofere servicii și produse tuturor clienților din Uniune. Intensificarea comerțului transfrontalier și dezvoltarea comerțului electronic prezintă numeroase oportunități pentru întreprinderi și consumatori, dar creează și probleme pentru cadrul juridic actual în domeniul societăților comerciale. De aceea, trebuie să reflectăm asupra modului în care cadrul existent poate fi adaptat la noile realități ale secolului XXI. În plus, provocările actuale ne impun să privim dreptul societăților comerciale nu numai dintr-o perspectivă pur juridică, ci și în contextul mai larg al guvernanței corporative, al responsabilității sociale a întreprinderilor și al rolului cheie al întreprinderilor în ceea ce privește inovarea și creșterea.

Michel Barnier, Comisarul pentru piața internă și servicii, a declarat: „definirea politicii UE privind dreptul societăților comerciale este o provocare pe care trebuie să o surmontăm. Adaptarea dreptului societăților comerciale ajută întreprinderile să se dezvolte pe întreg teritoriul UE, în beneficiul acționarilor și al clienților lor.Contextul dreptului societăților comerciale evoluează și trebuie să ne gândim la cea mai bună modalitate de adaptare a cadrului nostru de reglementare. Iată de ce invit părțile interesate să răspundă la consultarea publică lansată astăzi.”

Care sunt temele pe care le acoperă consultarea publică?

Se solicită contribuții atât cu privire la orientarea generală a dreptului european al societăților comerciale, cât și cu privire la inițiative mai specifice care ar putea fi avute în vedere în viitor. Consultarea cuprinde următoarele aspecte:

• Obiectivele și domeniul de aplicare ale dreptului european al societăților comerciale - care ar trebui să fie principalele obiective ale dreptului european al societăților comerciale? Normele actuale sunt adecvate pentru a face față provocărilor de astăzi? Care sunt domeniile care trebuie să mai evolueze? Care este relația dintre dreptul societăților comerciale și guvernanța corporativă?
• Codificarea dreptului european al societăților comerciale – este oportun ca directivele actuale în materie de drept al societăților comerciale să fie unificate într-un singur instrument, în scopul de a asigura un cadru de reglementare mai accesibil și ușor de utilizat?
• Viitorul formelor juridice ale societăților comerciale la nivel european – care sunt avantajele și deficiențele formelor de societate europeană?Trebuie revizuite formele actuale de societate? Ar trebui analizate instrumente alternative?
• Mobilitatea transfrontalieră a societăților – ce se poate face pentru a facilita transferul transfrontalier al sediului societăților? Ce se întâmplă dacă o societate se împarte în entități situate în state membre diferite? Ar trebui revizuite normele privind fuziunile transfrontaliere?
• Grupurile de societăți – și anume ansamblurile de întreprinderi având aceeași conducere sau același centru de control – este nevoie ca UE să întreprindă măsuri de politică în acest domeniu?
• Regimul capitalului pentru societățile europene – se impune modificarea și actualizarea cerințelor legale minime existente în materie de capital și a normelor privind menținerea capitalului?

Care sunt etapele următoare?

Consultarea rămâne deschisă până la data de 14 mai 2012. Răspunsurile primite vor fi analizate și va fi publicată o declarație de răspuns care va sintetiza rezultatele. Ulterior vor fi întreprinse acțiuni de follow-up.

Context

Legislația existentă la nivel european în domeniul societăților comerciale include un număr mare de directive și regulamente. Armonizarea dreptului european al societăților comerciale cuprinde protecția intereselor acționarilor și ale altor părți implicate, constituirea și menținerea capitalului societăților pe acțiuni, ofertele publice de cumpărare, obligațiile de a publica informații privind sucursalele, fuziunile și divizările, normele minime pentru societățile comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic, drepturile acționarilor și domeniile conexe, cum ar fi raportarea financiară și contabilitatea. De asemenea, legislația menționată cuprinde diverse forme juridice europene, precum societatea europeană (SE), Grupul European de Interes Economic (GEIE) și societatea cooperativă europeană (SCE).

În 2011, Comisia a inițiat o consultare publică similară în domeniul guvernanței corporative (a se vedea IP/11/404). Cele două domenii de politică sunt strâns legate, deoarece unele norme privind guvernanța corporativă sunt consacrate în dreptul societăților comerciale, iar dreptul societăților comerciale se referă în mare măsură la chestiuni legate de guvernanța corporativă. Prin urmare, din motive de coerență, eventualele inițiative de follow-up în aceste două domenii vor fi anunțate în comun în a doua jumătate a anului 2012.

Consultarea este disponibilă la adresa:

http://ec.europa.eu/yourvoice/ipm/forms/dispatch?form=companylaw2012

Pentru informații suplimentare: MEMO/12/119

Astazi (16 februarie 2012), Curtea de Justitie a Uniunii Europene a dat o hotarare care ar putea insemna sfarsitul ACTA. Astfel, conform acesteia, administratorul unei reţele sociale online nu poate fi constrâns să instituie un sistem de filtrare general, care să-i vizeze pe toţi utilizatorii săi, pentru a preveni utilizarea ilicită a operelor muzicale şi audiovizuale.

Iata hotararea:

“HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)

16 februarie 2012

„Societatea informațională – Drept de autor – Internet – Furnizor de servicii de stocare – Prelucrarea informațiilor stocate pe o platformă de rețea socială online – Instituirea unui sistem de filtrare a acestor informații pentru a împiedica schimbul de fișiere care aduc atingere drepturilor de autor – Absența unei obligații generale de supraveghere a informațiilor stocate”

În cauza C‑360/10,

având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de președintele rechtbank van eerste aanleg te Brussel (Belgia), prin decizia din 28 iunie 2010, primită de Curte la 19 iulie 2010, în procedura

Belgische Vereniging van Auteurs, Componisten en Uitgevers CVBA (SABAM)

împotriva

Netlog NV,

CURTEA (Camera a treia),

compusă din domnul K. Lenaerts, președinte de cameră, domnul J. Malenovský (raportor), doamna R. Silva de Lapuerta, domnii G. Arestis și D. Šváby, judecători,

avocat general: domnul P. Cruz Villalón,

grefier: doamna M. Ferreira, administrator principal,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 7 iulie 2011,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru Belgische Vereniging van Auteurs, Componisten en Uitgevers CVBA (SABAM), de B. Michaux, de F. de Visscher și de F. Brison, advocaten;

–        pentru Netlog NV, de P. Van Eecke, advocaat;

–        pentru guvernul belgian, de domnii T. Materne și J.-C. Halleux, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul italian, de doamna G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de domnul S. Fiorentino, avvocato dello Stato;

–        pentru guvernul olandez, de doamna C. Wissels, în calitate de agent;

–        pentru guvernul Regatului Unit, de domnul S. Ossowski, în calitate de agent;

–        pentru Comisia Europeană, de domnul A. Nijenhuis și de doamna J. Samnadda, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1 Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea directivelor:

–        2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”) (JO L 178, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 29, p. 257);

–        2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230);

–        2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO L 157, p. 45, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 56, rectificare în JO L 195, p. 16, și JO 2007, L 204, p. 27);

–        95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, p. 31, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 10) și

–        2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, p. 37, Ediție specială, 13/vol. 36, p. 63).

2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Belgische Vereniging van Auteurs, Componisten en Uitgevers CVBA (SABAM) (denumită în continuare „SABAM”), pe de o parte, și Netlog NV (denumită în continuare „Netlog”), un administrator al unei platforme de rețea socială online, pe de altă parte, cu privire la obligația acesteia din urmă de instituire a unui sistem de filtrare a informațiilor stocate pe platforma sa pentru a împiedica punerea la dispoziție de fișiere care aduc atingere drepturilor de autor.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Directiva 2000/31

3 Potrivit considerentelor (45), (47) și (48) ale Directivei 2000/31:

„(45) Limitările răspunderii furnizorilor de servicii intermediare prevăzute în prezenta directivă nu aduc atingere posibilității de a se interveni cu acțiuni în încetare de diferite tipuri. Aceste acțiuni în încetare pot lua în special forma unor hotărâri ale instanțelor judecătorești sau ale autorităților administrative care impun încetarea oricărei încălcări sau prevenirea acesteia, inclusiv prin înlăturarea informațiilor ilicite sau blocarea accesului la acestea.

[…]

(47)      Statele membre nu pot impune furnizorilor de servicii obligația de supraveghere decât în legătură cu obligațiile cu caracter general. Aceasta nu privește obligațiile de supraveghere aplicabile într‑un caz specific și, mai ales, nu afectează deciziile autorităților naționale luate în conformitate cu legislația internă.

(48)      Prezenta directivă nu aduce atingere în niciun mod posibilității statelor membre de a cere furnizorilor de servicii care dețin informații furnizate de destinatarii serviciilor lor să acționeze cu precauțiile care sunt de așteptat în mod rezonabil din partea lor și care sunt definite de legislația internă în scopul de a depista și a preveni anumite tipuri de activități ilicite.”

4 Articolul 14 din Directiva 2000/31, intitulat „Stocarea – hosting”, prevede:

„(1)      Statele membre veghează ca atunci când un serviciu al societății informaționale constă în stocarea informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului, furnizorul acelui serviciu să nu fie responsabil pentru informațiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului, cu condiția ca:

(a)      furnizorul să nu aibă cunoștință despre activitatea sau informația ilicită, iar în ceea ce privește acțiunile în daune, să nu aibă cunoștință de fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea sau informația este vădit ilicită

sau

(b)      furnizorul, din momentul în care ia cunoștință despre acestea, acționează prompt pentru a elimina informațiile sau pentru a bloca accesul la acestea.

(2)      Alineatul (1) nu se aplică atunci când destinatarul serviciului acționează sub autoritatea sau sub controlul furnizorului.

(3)      Prezentul articol nu afectează posibilitatea ca o instanță judecătorească sau o autoritate administrativă să impună furnizorului de servicii, în conformitate cu cadrul legislativ din statele membre, să pună capăt unei încălcări sau să o prevină și nici nu afectează posibilitatea ca statele membre să instituie proceduri de reglementare a eliminării informațiilor sau a blocării accesului la acestea.”

5 În conformitate cu articolul 15 din Directiva 2000/31:

„(1)      Statele membre nu trebuie să impună furnizorilor obligația generală de supraveghere a informațiilor pe care le transmit sau le stochează atunci când furnizează serviciile prevăzute la articolele 12, 13 și 14 și nici obligația generală de a căuta în mod activ fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitățile sunt ilicite.

(2)      Statele membre pot institui obligația furnizorilor de servicii ale societății informaționale de a informa prompt autoritățile publice competente despre presupuse activități ilicite pe care le‑ar desfășura destinatarii serviciilor lor ori despre presupuse informații ilicite pe care aceștia le‑ar furniza sau obligația de a comunica autorităților competente, la cererea acestora, informații care să permită identificarea destinatarilor serviciilor cu care au încheiat un acord de stocare‑hosting.”

Directiva 2001/29

6 Potrivit considerentelor (16) și (59) ale Directivei 2001/29:

„(16) […] Prezenta directivă trebuie pusă în aplicare în paralel cu [Directiva 2000/31], dat fiind că respectiva directivă prevede un cadru armonizat de principii și dispoziții care se referă, între altele, la părți importante din prezenta directivă. Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor referitoare la răspundere din directiva în cauză.

[...]

(59)      În mediul digital, în special, serviciile intermediarilor pot fi folosite din ce în ce mai mult de către terți pentru acte de contrafacere. În multe cazuri, astfel de intermediari sunt cel mai bine plasați pentru a pune capăt unor asemenea acte. În consecință, fără a aduce atingere oricăror alte sancțiuni sau căi de atac disponibile, titularii de drepturi trebuie să aibă posibilitatea de a solicita ca o ordonanță președințială să fie pronunțată împotriva unui intermediar care distribuie într‑o rețea o copie contrafăcută a unei opere protejate sau a unui alt obiect protejat. Această posibilitate trebuie să fie prevăzută chiar și în cazurile în care actele întreprinse de intermediar constituie excepții în conformitate cu articolul 5. Condițiile și normele privind o astfel de ordonanță președințială trebuie să rămână de competența legislației interne a statelor membre.”

7 În temeiul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29:

„Statele membre prevăd dreptul exclusiv al autorilor de a autoriza sau de a interzice orice comunicare publică a operelor lor, prin cablu sau fără cablu, inclusiv punerea la dispoziția publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment.”

8 Articolul 8 din această directivă prevede:

„(1)      Statele membre prevăd sancțiuni și căi de atac adecvate cu privire la nerespectarea drepturilor și obligațiilor prevăzute prin prezenta directivă și adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile astfel stabilite sunt eficiente, proporționate și disuasive.

[…]

(3)      Statele membre trebuie să asigure că titularii de drepturi pot solicita ca o ordonanță președințială să fie pronunțată împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt folosite de către terți pentru a contraface dreptul de autor sau un drept conex.”

Directiva 2004/48

9 Considerentul (23) al Directivei 2004/48 este redactat astfel:

„Fără a aduce atingere oricărei alte măsuri, proceduri sau mijloc de reparație existente, titularii drepturilor ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita un ordin judecătoresc împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de un terț pentru a viola dreptul de proprietate industrială a titularului. Condițiile și procedurile cu privire la un astfel de ordin judecătoresc ar trebui să rămână sub incidența dreptului intern al statelor membre. În ceea ce privește încălcarea dreptului de autor și a drepturilor conexe, un nivel ridicat de armonizare este deja prevăzut prin Directiva [2001/29]. Prin urmare, ar trebui ca prezenta directivă să nu aducă atingere articolului 8 alineatul (3) din Directiva [2001/29].”

10 În conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Directiva 2004/48:

„Prezenta directivă nu aduce atingere:

(a)      dispozițiilor comunitare care reglementează dreptul material al proprietății intelectuale, Directivei 95/46/CE, […] și Directivei 2000/31/CE în general și articolelor 12-15 ale acestei ultime directive în special;

[…]”

11 Articolul 3 din Directiva 2004/48 prevede:

„(1)      Statele membre prevăd măsuri, proceduri și mijloace de reparație necesare pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală care intră sub incidența prezentei directive. Aceste măsuri, proceduri și mijloace de reparație trebuie să fie corecte și echitabile, nu trebuie să fie complicate în mod inutil sau costisitoare ori să presupună termene nerezonabile sau să atragă întârzieri nejustificate.

(2)      Măsurile, procedurile și mijloacele de reparație trebuie să fie de asemenea eficiente, proporționale și disuasive și să fie aplicate astfel încât să se evite crearea unor obstacole în calea comerțului legal și să se ofere protecție împotriva folosirii lor abuzive.”

12 Articolul 11 a treia teză din Directiva 2004/48 prevede:

„Statele membre asigură de asemenea ca titularii drepturilor să poată solicita pronunțarea unui ordin judecătoresc împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt utilizate de un terț pentru a încălca un drept de proprietate intelectuală, fără a aduce atingere articolului 8 alineatul (3) din Directiva [2001/29].”

Dreptul național

13 Articolul 87 alineatul 1 primul și al doilea paragraf din Legea din 30 iunie 1994 privind dreptul de autor și drepturile conexe (Belgisch Staatsblad din 27 iulie 1994, p. 19297), care transpune în dreptul național articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29 și articolul 11 din Directiva 2004/48, prevede:

„Președintele tribunal de première instance [Tribunalul de Primă Instanță] [...] constată existența și dispune încetarea oricărei încălcări a dreptului de autor sau a unui drept conex.

De asemenea, acesta poate emite o somație de încetare a încălcării împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt folosite de un terț pentru a aduce atingere unui drept de autor și unui drept conex.”

14 Articolele 20 și 21 din Legea din 11 martie 2003 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale (Belgisch Staatsblad din 17 martie 2003, p. 12962) transpun în dreptul național articolele 14 și 15 din Directiva 2000/31.

Acțiunea principală și întrebarea preliminară

15 SABAM este o societate de gestiune care reprezintă autorii, compozitorii și editorii de opere muzicale. În această calitate, ea este însărcinată, printre altele, să autorizeze utilizarea operelor lor protejate de terți.

16 Netlog exploatează o platformă de rețea socială online pe care fiecare persoană care se înscrie primește un spațiu personal denumit „profil” pe care acest utilizator îl poate umple el însuși și care îi este accesibil de oriunde din lume.

17 Această platformă, care este utilizată zilnic de zeci de milioane de persoane, are ca funcție principală crearea de comunități virtuale în cadrul cărora aceste persoane pot comunica între ele și își pot face prieteni. În cadrul profilului lor, utilizatorii pot, printre altele, să țină un jurnal, să indice hobbyurile și preferințele lor, să își arate prietenii, să afișeze fotografii personale sau să publice videoclipuri.

18 Cu toate acestea, SABAM a apreciat că rețeaua socială a Netlog oferă de asemenea tuturor utilizatorilor posibilitatea de a se folosi, prin intermediul profilului lor, de opere muzicale și audiovizuale din repertoriul SABAM, punând aceste opere la dispoziția publicului într‑o asemenea manieră încât alți utilizatori ai rețelei să poată avea acces și aceasta fără autorizarea SABAM și fără ca Netlog să plătească vreo indemnizație corespunzătoare.

19 În cursul lunii februarie 2009, SABAM s‑a adresat Netlog cu scopul de a încheia o convenție referitoare la plata de către Netlog a unei indemnizații în schimbul utilizării repertoriului SABAM.

20 Prin scrisoarea din 2 iunie 2009, SABAM a pus Netlog în întârziere cu privire la obligația de a înceta imediat și în viitor punerea neautorizată la dispoziția publicului de opere muzicale și audiovizuale din repertoriul său.

21 La 23 iunie 2009, SABAM a chemat în judecată Netlog în fața președintelui rechtbank van eerste aanleg te Brussel în cadrul unei acțiuni în încetare în temeiul articolului 87 alineatul l din Legea din 30 iunie 1994 privind dreptul de autor și drepturile conexe, solicitând, printre altele, obligarea Netlog să înceteze imediat orice punere la dispoziție ilicită a operelor muzicale sau audiovizuale din repertoriul SABAM, sub sancțiunea unei penalități de 1 000 de euro pe zi de întârziere.

22 În această privință, Netlog consideră că admiterea cererii SABAM ar avea drept consecință impunerea unei obligații generale de supraveghere, ceea ce este interzis prin articolul 21 alineatul 1 din Legea din 11 martie 2003 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, care transpune în dreptul național articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31.

23 În plus, Netlog a considerat, fără a fi contrazisă de SABAM, că succesul unei asemenea acțiuni ar putea conduce la obligarea acesteia de a institui, în privința întregii sale clientele, in abstracto și cu titlu preventiv, pe cheltuiala sa și fără limitare în timp, un sistem de filtrare a celei mai mari părți a informațiilor stocate pe serverele sale în scopul de a repera fișiere electronice conținând opere muzicale, cinematografice sau audiovizuale asupra cărora SABAM pretinde că deține drepturi și de a bloca apoi schimbul.

24 Or, instituirea unui asemenea sistem de filtrare ar avea probabil drept rezultat impunerea unei obligații de prelucrare a unor date cu caracter personal care trebuie să răspundă dispozițiilor din dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal și secretul comunicațiilor.

25 În aceste condiții, rechtbank van eerste aanleg te Brussel a hotărât să suspende judecata și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Directivele 2001/29 și 2004/48 coroborate cu Directivele 95/46, 2000/31 și 2002/58 , interpretate în special din perspectiva articolelor 8 și 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale [semnată la Roma, la 4 noiembrie 1950], permit statelor membre să autorizeze o instanță națională, sesizată în cadrul unei proceduri de fond și numai în temeiul dispoziției legale care prevede că «[instanțele naționale] pot de asemenea emite o somație de încetare împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt folosite de terți pentru a aduce atingere unui drept de autor sau unui drept conex», să oblige un furnizor de servicii de stocare de date să instituie, cu privire la toată clientela sa, in abstracto și cu titlu preventiv, pe cheltuiala sa și pentru o perioadă nelimitată, un sistem de filtrare a celei mai mari părți a informațiilor stocate pe serverele sale pentru a identifica fișierele electronice care conțin opere muzicale, cinematografice sau audiovizuale cu privire la care SABAM pretinde că deține drepturi și pentru a bloca apoi schimbul acestora?”

Cu privire la întrebarea preliminară

26 Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă Directivele 2000/31, 2001/29, 2004/48, 95/46 și 2002/58 coroborate și interpretate în raport cu cerințele care rezultă din protecția drepturilor fundamentale aplicabile trebuie interpretate în sensul că se opun unei somații emise de o instanță națională și adresate unui furnizor de servicii de stocare de a institui un sistem de filtrare

–        a informațiilor stocate pe serverele sale de utilizatorii serviciilor sale;

–        care se aplică, fără deosebire, ansamblului utilizatorilor;

–        cu titlu preventiv;

–        pe cheltuiala sa exclusivă și

–        pentru o perioadă nelimitată,

apt să identifice fișiere electronice care conțin opere muzicale, cinematografice sau audiovizuale cu privire la care solicitantul pretinde că deține drepturi de proprietate intelectuală în vederea blocării punerii la dispoziția publicului a respectivelor opere care încalcă dreptul de autor (denumit în continuare „sistemul de filtrare în litigiu”).

27 În această privință, este cert, în primul rând, că un administrator al unei platforme de rețea socială online, precum Netlog, stochează pe serverele sale informații furnizate de utilizatorii acestei platforme, referitoare la profilul lor, și că astfel el este un furnizor de servicii de stocare în sensul articolului 14 din Directiva 2000/31.

28 În continuare, trebuie să se amintească, mai întâi, că, potrivit articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29 și articolului 11 a treia teză din Directiva 2004/48, titularii unor drepturi de proprietate intelectuală pot solicita ca un ordin judecătoresc să fie pronunțat împotriva unor administratori de platforme de rețele sociale online, precum Netlog, care acționează ca intermediari în sensul dispozițiilor menționate, dat fiind faptul că serviciile lor sunt susceptibile a fi folosite de utilizatorii unor asemenea platforme pentru a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală.

29 În plus, după cum rezultă din jurisprudența Curții, competența atribuită instanțelor naționale în conformitate cu aceste dispoziții trebuie să le permită să adreseze intermediarilor amintiți un ordin judecătoresc prin care să fie obligați să ia măsuri care contribuie nu numai la încetarea încălcărilor aduse drepturilor de proprietate intelectuală prin intermediul serviciilor lor din domeniul societății informaționale, ci și la prevenirea unor noi încălcări (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 noiembrie 2011, Scarlet Extended, C‑70/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 31).

30 În sfârșit, din aceeași jurisprudență rezultă că modalitățile ordinelor judecătorești pe care statele membre trebuie să le reglementeze în temeiul articolului 8 alineatul (3) și al articolului 11 a treia teză, precum cele privind condițiile care trebuie îndeplinite și procedura care trebuie urmată, rămân sub incidența dreptului național (a se vedea Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 32).

31 Prin urmare, normele instituite de statele membre, precum și aplicarea lor de instanțele naționale trebuie să respecte limitările care decurg din Directivele 2001/29 și 2004/48, precum și din izvoarele de drept la care fac trimitere aceste directive (a se vedea Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 33).

32 Astfel, în conformitate cu considerentul (16) al Directivei 2001/29 și cu articolul 2 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/48, normele amintite nu pot aduce atingere dispozițiilor Directivei 2000/31 și în special articolelor 12-15 din aceasta (a se vedea Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 34).

33 În consecință, aceleași norme trebuie să respecte, printre altele, articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31, care interzice autorităților naționale să adopte măsuri care ar obliga un furnizor de servicii de stocare să efectueze o supraveghere generală a informațiilor pe care le stochează (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 35).

34 În această privință, Curtea s‑a pronunțat deja în sensul că o astfel de interdicție privește și măsurile naționale care ar obliga un furnizor intermediar, precum un furnizor de servicii de stocare, să procedeze la o supraveghere activă a tuturor datelor fiecăruia dintre clienții săi cu scopul de a preveni orice atingere viitoare adusă drepturilor de proprietate intelectuală. Pe de altă parte, o astfel de obligație de supraveghere generală ar fi incompatibilă cu articolul 3 din Directiva 2004/48, care arată că măsurile vizate prin această directivă trebuie să fie echitabile și proporționale și nu trebuie să fie excesiv de costisitoare (a se vedea Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 36).

35 În aceste condiții, trebuie să se examineze dacă somația în discuție în acțiunea principală, care ar impune furnizorului de servicii de stocare să instituie sistemul de filtrare în litigiu, l‑ar obliga să efectueze, cu această ocazie, o supraveghere activă a tuturor datelor fiecăruia dintre utilizatorii serviciilor sale pentru a preveni orice atingere viitoare adusă drepturilor de proprietate intelectuală.

36 În această privință, este cert că instituirea acestui sistem de filtrare ar presupune:

–        ca furnizorul de servicii de stocare să identifice, în primul rând, în cadrul ansamblului fișierelor stocate pe serverele sale de toți utilizatorii serviciilor sale, fișierele care sunt susceptibile să conțină opere cu privire la care titularii unor drepturi de proprietate intelectuală pretind că dețin drepturi;

–        ca el să determine, apoi, care dintre aceste fișiere au fost stocate și puse la dispoziția publicului în mod ilicit și

–        ca el să blocheze, în sfârșit, punerea la dispoziție de fișiere pe care le‑a considerat ca fiind ilicite.

37 Astfel, o asemenea supraveghere preventivă ar impune o observare activă a fișierelor stocate de utilizatori la furnizorul de servicii de stocare în cauză și ar privi atât cvasi‑totalitatea informațiilor astfel stocate, cât și ansamblul utilizatorilor serviciilor acestui furnizor (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 39).

38 Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se constate că somația adresată furnizorului de servicii de stocare de a institui sistemul de filtrare în litigiu l‑ar obliga să efectueze o supraveghere activă a tuturor datelor referitoare la ansamblul utilizatorilor serviciilor sale pentru a preveni orice atingere viitoare adusă drepturilor de proprietate intelectuală. Rezultă că o astfel de somație ar impune furnizorului de servicii de stocare o supraveghere generală pe care articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31 o interzice (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 40).

39 Pentru a aprecia conformitatea acestei somații cu dreptul Uniunii, trebuie să se țină seama, în plus, de cerințele care rezultă din protecția drepturilor fundamentale aplicabile, precum cele menționate de instanța de trimitere.

40 În această privință, trebuie să se amintească că somația în discuție în acțiunea principală are ca obiectiv asigurarea protecției drepturilor de autor, care fac parte din dreptul de proprietate intelectuală, care pot fi încălcate prin natura și prin conținutul anumitor informații stocate și puse la dispoziția publicului prin intermediul serviciului oferit de furnizorul de servicii de stocare.

41 Protecția dreptului de proprietate intelectuală este consacrată, fără îndoială, la articolul 17 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). Totuși, nu rezultă nicidecum din cuprinsul acestei dispoziții, nici din jurisprudența Curții că un astfel de drept ar fi intangibil și că, prin urmare, protecția sa ar trebui să fie asigurată în mod absolut (Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 43).

42 Astfel, după cum rezultă din cuprinsul punctelor 62-68 din Hotărârea din 29 ianuarie 2008, Promusicae (C‑275/06, Rep., p. I‑271), protecția dreptului fundamental de proprietate, din care fac parte drepturile legate de proprietatea intelectuală, trebuie apreciată comparativ cu protecția celorlalte drepturi fundamentale.

43 Mai exact, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 68 din hotărârea menționată, incumbă autorităților și instanțelor naționale, în cadrul măsurilor adoptate pentru protejarea titularilor drepturilor de autor, să asigure un just echilibru între protecția acestui drept și protecția drepturilor fundamentale ale persoanelor care sunt afectate prin astfel de măsuri.

44 Astfel, în circumstanțe precum cele din cauza principală, autoritățile și instanțele naționale trebuie în special să asigure un just echilibru între protecția dreptului de proprietate intelectuală, de care se bucură titularii drepturilor de autor, și protecția libertății de a desfășura o activitate comercială de care beneficiază operatorii, precum furnizorii de servicii de stocare, în temeiul articolului 16 din cartă (a se vedea Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 46).

45 Or, în cauza principală, somația de a institui sistemul de filtrare în litigiu implică supravegherea, în interesul acestor titulari, a integralității sau a celei mai mari părți a informațiilor stocate la respectivul furnizor de servicii de stocare, această supraveghere fiind, în plus, nelimitată în timp, vizând orice atingere viitoare și presupunând obligația de a proteja nu numai operele existente, ci și pe cele care încă nu au fost create la momentul instituirii sistemului menționat.

46 Astfel, o somație de această natură ar determina o atingere gravă a libertății de a desfășura o activitate comercială a furnizorului de servicii de stocare, deoarece l‑ar obliga să instituie un sistem informatic complex, costisitor, permanent și pe cheltuiala sa exclusivă, ceea ce, de altfel, ar fi contrar condițiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2004/48, care impune ca măsurile pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală să nu fie complicate în mod inutil sau costisitoare (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 48).

47 În aceste condiții, se impune constatarea că somația de a institui sistemul de filtrare în litigiu trebuie considerată ca nerespectând cerința de a asigura un just echilibru între, pe de o parte, protecția dreptului de proprietate intelectuală, de care se bucură titularii drepturilor de autor, și, pe de altă parte, protecția libertății de a desfășura o activitate comercială de care beneficiază operatorii precum furnizorii de servicii de stocare (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 49).

48 În plus, efectele somației menționate nu s‑ar limita la furnizorul de servicii de stocare, sistemul de filtrare în litigiu fiind susceptibil în egală măsură să aducă atingere drepturilor fundamentale ale utilizatorilor serviciilor acestui furnizor, mai precis dreptului lor la protecția datelor cu caracter personal, precum și libertății lor de a primi și de a transmite informații, aceste drepturi fiind protejate prin articolele 8 și 11 din cartă.

49 Astfel, somația de a institui sistemul de filtrare în litigiu ar implica, pe de o parte, identificarea, analiza sistematică și prelucrarea informațiilor referitoare la profilurile create în cadrul rețelei sociale de utilizatorii acesteia din urmă, informațiile referitoare la aceste profiluri reprezentând date protejate cu caracter personal, deoarece permit, în principiu, identificarea utilizatorilor respectivi (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 51).

50 Pe de altă parte, somația amintită ar risca să aducă atingere libertății de informare, din moment ce ar fi posibil ca acest sistem să nu facă în mod suficient distincția între un conținut ilicit și un conținut licit, astfel că utilizarea lui ar putea avea drept consecință blocarea comunicațiilor cu conținut licit. Astfel, nu se contestă că răspunsul la problema caracterului licit al unei transmisii depinde de asemenea de aplicarea excepțiilor legale la dreptul de autor care variază de la un stat membru la altul. În plus, anumite opere pot face parte, în anumite state membre, din domeniul public sau pot face obiectul unei publicări gratuite pe internet din partea autorilor în cauză (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 52).

51 În consecință, trebuie să se constate că, prin adoptarea somației de obligare a furnizorului de servicii de stocare să instituie sistemul de filtrare în litigiu, instanța națională în cauză nu ar respecta cerința de a asigura un just echilibru între dreptul de proprietate intelectuală, pe de o parte, și libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de a primi și de a transmite informații, pe de altă parte (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Scarlet Extended, citată anterior, punctul 53).

52 Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că Directivele 2000/31, 2001/29 și 2004/48 coroborate și interpretate în raport cu cerințele care rezultă din protecția drepturilor fundamentale aplicabile trebuie interpretate în sensul că se opun unei somații adresate unui furnizor de servicii de stocare de a institui sistemul de filtrare în litigiu.

Cu privire la cheltuielile de judecată

53 Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Directivele:

–        2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”);

–        2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională și

–        2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală

coroborate și interpretate în raport cu cerințele care rezultă din protecția drepturilor fundamentale aplicabile trebuie interpretate în sensul că se opun unei somații adresate unui furnizor de servicii de stocare de a institui sistemul de filtrare:

–        a informațiilor stocate pe serverele sale de utilizatorii serviciilor sale;

–        care se aplică, fără deosebire, ansamblului utilizatorilor;

–        cu titlu preventiv;

–        pe cheltuiala sa exclusivă și

–        pentru o perioadă nelimitată,

apt să identifice fișiere electronice care conțin opere muzicale, cinematografice sau audiovizuale cu privire la care solicitantul pretinde că deține drepturi de proprietate intelectuală în vederea blocării punerii la dispoziția publicului a respectivelor opere care încalcă dreptul de autor.

Semnături”

Pensiile sunt în prezent principala sursă de venit pentru aproximativ un sfert din populația UE și tinerii europeni vor ajunge și ei să se bazeze pe pensii mai târziu în viața lor. Dacă Europa nu produce rezultate în ceea ce privește oferirea de pensii decente în prezent și în viitor, milioane de oameni se vor confrunta cu sărăcia la bătrânețe. În plus, Europa îmbătrânește pentru că oamenii trăiesc mai mult și au mai puțini copii. Începând de anul viitor, populația activă a UE va începe deja să scadă. Pensiile exercită presiuni financiare tot mai mari asupra bugetelor naționale, în special atunci când la ele se adaugă tensiunea crizei financiare și economice. Pentru a sprijini aceste eforturi, Comisia Europeană a publicat o carte albă privind pensii adecvate, sigure și viabile. Aceasta examinează modul în care UE și statele membre pot acționa pentru a rezolva principalele probleme cu care se confruntă sistemele noastre de pensii. Documentul prezintă o serie de inițiative pentru a contribui la crearea condițiilor adecvate pentru ca cei care pot să continue să lucreze – conducând la un echilibru mai bun între timpul petrecut la locul de muncă și timpul petrecut la pensie; pentru a garanta că persoanele care se mută într-o altă țară își pot păstra drepturile la pensie; pentru a ajuta oamenii să economisească mai mult și pentru a asigura îndeplinirea promisiunilor legate de pensii și că oamenii obțin ceea ce așteaptă la vârsta pensionării.

Prezentând cartea albă presei la Bruxelles, comisarul László Andor, comisar UE pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune, a declarat:„Asigurarea unor pensii adecvate pentru viitor este posibilă dacă ne vom îndeplini angajamentele de reformă. Suferim deja impactul îmbătrânirii – generația baby-boom iese la pensie și pe piața muncii intră mai puțini tineri. Dar nu este prea târziu să găsim soluții la aceste probleme”. Comisarul a adăugat că este important să se ridice vârstele de pensionare, afirmând că un sondaj Eurobarometru recent arată că numeroși europeni ar rămâne pe piața muncii chiar dincolo de vârsta de pensionare în cazul în care condițiile sunt favorabile.

Coincizând cu Anul european al îmbătrânirii active 2012, cartea albă se bazează pe rezultatele unei consultări ample, lansate în iulie 2010. Aceasta cuprinde diferite domenii de politici și este pe deplin conformă cu analiza anuală a creșterii pentru 2012 realizată de Comisie. Măsurile la nivel european vor sprijini și completa reformele naționale ale sistemelor de pensii. În mod special, cartea albă propune:

• crearea de oportunități mai bune pentru lucrătorii în vârstă prin solicitarea partenerilor sociali să adapteze practicile la locul de muncă și pe piața forței de muncă și prin utilizarea Fondului social european pentru a integra lucrătorii mai în vârstă în câmpul muncii. Oferirea posibilității de a lucra mai mult timp reprezintă un obiectiv major al Anului european al îmbătrânirii active 2012;
• dezvoltarea unor sisteme suplimentare de pensii private prin încurajarea partenerilor sociali să elaboreze astfel de sisteme și prin încurajarea statelor membre să optimizeze stimulentele fiscale și de altă natură;
• îmbunătățirea siguranței sistemelor suplimentare de pensii, inclusiv printr-o revizuire a directivei privind instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IFPO) și o mai bună informare a consumatorilor;
• compatibilizarea pensiilor suplimentare cu mobilitatea, prin intermediul unei legislații care protejează drepturile la pensie ale lucrătorilor mobili și prin promovarea instituirii de servicii de urmărire a pensiilor pe teritoriul UE. Aceasta poate oferi cetățenilor informații despre drepturile la pensie și estimări privind veniturile lor după pensionare;
• încurajarea statelor membre să promoveze prelungirea vieții profesionale active, prin corelarea vârstei de pensionare cu speranța de viață, restrângerea accesului la pensionare anticipată și eliminarea decalajelor în materie de pensii între bărbați și femei;
• continuarea monitorizării gradului de adecvare, viabilității și siguranței pensiilor și sprijinirea reformelor sistemelor de pensii în statele membre.

Context:

Pensionarii reprezintă o parte importantă și în creștere rapidă a populației UE (120 de milioane sau 24 %), în special în condițiile în care cohortele baby-boom ating vârsta de pensionare și scade numărul celor aflați în plină vârstă activă. În 2008 raportul dintre persoanele de vârstă activă (15-64 de ani) și cetățenii UE în vârstă de 65 de ani și peste era de patru la unu. Până în 2060, acest raport va scădea la doi la unu. Impactul îmbătrânirii demografice este agravat de criza economică. Pensiile reprezintă deja o cotă importantă a cheltuielilor publice: în medie, 10 % din PIB în prezent, cu o creștere posibilă la 12,5 % în 2060. Cu toate acestea, cheltuielile cu pensiile de stat variază, în prezent, de la 6 % din PIB în Irlanda la 15 % în Italia, arătând că statele se află în situații diferite, deși se confruntă cu probleme demografice similare. În timp ce criza afectează sistemele de pensii bazate pe principiul repartiției printr-o scădere a nivelului de ocupare a forței de muncă și, prin urmare, prin scăderea contribuțiilor la sistemul de pensii, sistemele finanțate sunt afectate prin scăderea valorii activelor și prin randament redus.

În timp ce sistemele de pensii țin în mare măsură de competența statelor membre, UE poate contribui cu legislație în domeniile care afectează funcționarea pieței interne, cu sprijin financiar pentru a ajuta lucrătorii vârstnici să rămână pe piața forței de muncă, prin coordonare de politici și învățare reciprocă. Reformele sistemelor de pensii sunt evaluate în cadrul strategiei Europa 2020. În 2011, 16 state membre au primit o recomandare specifică la nivel de țară referitoare la pensii și alte 5 s-au angajat la reforme ale sistemului de pensii în cadrul memorandumurilor lor de înțelegere (pentru mai multe detalii, a se consulta anexa 3 a cărții albe).

Pentru mai multe informații:

Cartea albă privind pensiile:

http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=7341&langId=en

Eurobarometru privind îmbătrânirea activă

IP/12/16 + Mémo/12/10 privind îmbătrânirea activă

Site-ul internet al Comisiei Europene privind pensiile – afaceri sociale:

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=752&langId=en

Site-ul internet al Comisiei Europene privind pensiile – piața internă:

http://ec.europa.eu/internal_market/pensions/index_en.htm

Site-ul internet al Comisiei Europene privind pensiile – afaceri economice și financiare:

http://ec.europa.eu/economy_finance/structural_reforms/ageing/pensions/index_en.htm

A se vedea și:

VNR: Reducerea decalajului în materie de pensii din Europa

Animație video despre pensii

Stiu ca o trasatura specifica pentru concetatenii nostri este sa spuna ori “noi, romanii suntem cei mai inteligenti oameni din lume !” ori “noi, romanii suntem cei mai prosti din lume !”, adaugand imediat si clasicul: “numai in Romania se poate intampla…”.

Nu am fost niciodata de acord cu frazele de mai sus. Dar de ce spun asta aici ? Pai hai sa aruncam o privire pe totalul absortiei banilor de la UE din totalul pus la dispozitie pentru perioada 2007-2013:  la sfarsitul anului trecut rata era de 16.51 % ! Adica putin. Adica ce putin, extrem de putin ! Mai ales ca de cate ori deschizi televizorul sau citesti un ziar al ultimilor ani, aproapem imposibil sa nu auzi un politician declarand “importanta zero” a absortiei acestor fonduri. Plus, sa amintesc si de cele spuse ieri cu privire la importanta cresterii ratei de absortie in noul program de guvernare al echipei Ungureanu.

16.51 %… Parca si vad deja cum se vor arunca toti cu: “e clar, suntem cei mai prosti ! E vina noastra in totalitate !”. Vorbind cu oameni implicati atat in procesul de management al acestor fonduri la nivel guvernamental dar si cu cei care au facut proiecte pentru a-i lua, am observat ca pe primul loc au clasat ca problema procedura prea stufoasa, mare parte din ea fiind impusa de Bruxelles. Asta m-a facut sa arunc o privire pe situatia generala din Uniune la sfarsitul anului trecut:

E ? Ce se observa din acest tabel cu situatia la sfarsitul lui 2011 ? Ca rata totala a absortiei fondurilor este de 33.36% ! Nu spune asta ceva ? Eu zic ca da: ca problemele sunt foarte-foarte mari si la Bruxelles prin ceea ce impune el tarilor membre !

Situatia asta nu este doar pentru 2011 ci este una generala pentru anii trecuti. Chiar ma gandesc ca poate suntem intr-o situatie de genul: presa si opinia publica din fiecare tara membra se da cu capul de pereti si se auto-acuza ca nu pot sa obtina fondurile, uitand sa se uite si la vecini

Sa ne intelegem, nu zic acum ca nu au ai nostri nici o parte de vina – semnificativ este faptul ca suntem cu procentul cel mai mic atras – dar hai sa aruncam o privire si mai sus. Hai sa nu ne limitam numai la politicenii nostri si birocratia noastra. Dupa ce am urmarit timp de peste 10 ani de zile cum functioneaza “Bruxelles”-ul va pot confirma ca nu sunt in nici un caz o Adunare de Feti Frumosi si geniile-geniilor !

Ideea este ca suntem in Uniunea Europeana, cu obligatiile si drepturile aferente. Fondurile europene sunt unul dintre cele mai importante drepturi pe care un stat membru il are. Si uite ca Bruxelles-ul, global, il acorda mai putin decat jumatate ! Voua vi se pare corect ?

Bruxelles-ul nu este ceva separat total de statele membre. Nu intru acum intr-o descriere a modului cum functioneaza institutiile comunitare, insa ele pot fi inluentate prin diverse parghii de catre tarile membre si populatia acestora. Parlamentarii nostri europeni ce fac ? Ei nu vad acest tabel si sesizeaza ca trebuie schimbat ceva si la nivel comunitar si nu numai pe plan national ? Ministerul Afacerilor Europene, cel care are sarcina de a gestiona afacerile europene ce face ? Sta numai si se plange de probleme interne ?

A se vedea: http://ec.europa.eu/regional_policy/newsroom/detail.cfm?id=165

Azi (15 februarie 2012), Parlamentul a votat noua legislație ce vizează sporirea puterii de negociere a producătorilor de lapte pentru a obține prețuri echitabile pentru laptele neprelucrat și pentru a-i ajuta să se pregătească pentru sfârșitul cotelor de lapte din 2015. Acesta va permite organizațiilor de fermieri să negocieze singuri prețurile pentru laptele neprelucrat, fără a încălca legea concurenței.

“Această legislație va consolida puterea de negociere a producătorilor de lapte pentru a obține cel mai bun preț posibil pentru laptele lor. Organizațiile de producători ar trebui să ajute fermierii să se organizeze mai bine și să consolideze poziția lor în lanțul de aprovizionare, mai ales în statele membre unde sistemul de cooperative este limitat sau chiar inexistent, așa încât să obțină cel mai bun preț pentru laptele lor”, a declarat raportorul Parlamentului European, James Nicholson (ECR, Regatul Unit).

Noua legislație, care a obținut deja acordul Consiliului, a fost adoptată cu 574 de voturi pentru, 97 împotrivă și 18 abțineri.

Pentru a asigura o concurență loială, volumul de lapte crud, reglementat prin negocieri între organizația de producători și cei care îl procesează sau îl colectează, nu poate depăși 3,5% din producția totală a UE. Nu poate să depășească 33% din totalul producției naționale sau 45% în țările în care producția totală este mai mică de 500.000 de tone.

Statele membre pot continua să decidă dacă să impună sau nu, pe teritoriul lor, contracte care să acopere livrarea de lapte de la fermieri la colectori sau procesatori.

Dacă devin obligatorii, aceste contracte vor trebui întocmite înainte de livrare și trebuie să menționeze prețul, perioadele de plăți și modalitățile de colectare și livrare a laptelui.

Statele membre pot prevedea de asemenea o durată minimă pentru aceste contracte de cel puțin șase luni, prevedere susținută și de  deputații europeni.

Pentru a se asigura că producătorii de lapte din zonele defavorizate beneficiază de asemenea de noile reglementări, deputații europeni au solicitat Comisiei să întocmească două rapoarte de evaluare a situației lor, unul până în iulie 2014 și celălalt până la sfârșitul anului 2018.

Pentru a îmbunătăți funcționarea pieței pentru brânzeturile înregistrate sub o denumire de origine protejată (DOP) sau indicație geografică protejată (IGP) și pentru a îmbunătăți de asemenea calitatea acestora, deputații europeni au introdus o prevedere pentru un sistem de gestiune a aprovizionării, pe care statele membre îl pot implementa, cu condiția ca aceasta să nu dăuneze în nici un fel concurenței sau micilor producători de brânză.

Orice propunere pentru un sistem de gestiune a aprovizionării trebuie să fie susținută de cel puțin două treimi din cei care livrează cel puțin două treimi din laptele destinat producției de astfel de brânzeturi de calitate.

Pentru a intra în vigoare, noul regulament trebuie să fie aprobat oficial de către Consiliu. Se va aplica până la sfârșitul lunii iunie 2020.

Pe 15 februarie, deputații europeni au aprobat reguli privind folosirea coordonată a spectrului radio în UE. Statelor membre li se va cere să elibereze noi frecvențe pentru internetul mobil de mare viteză până în 2013, pentru satisfacerea cererii în creștere de transmitere fără fir a datelor.

Deși alocarea frecvențelor reprezintă o competență națională, normele cu privire la alocarea spectrului între furnizori și consumatori ai internetului sunt reglementate la nivel european. Caracterul limitat al spectrului radio cere o gestionare adecvată pentru evitarea interferențelor. Coordonarea la nivel UE, de exemplu, a fost esențială pentru standardul european pentru telefoanele mobile, folosit în momentul de față de peste două miliarde de persoane din întreaga lume.

O mai bună coordonare pentru noi servicii

Pe 15 februarie, deputații europeni au aprobat primul program multianual pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio, ce va permite coordonarea folosirii spectrului pentru noi servicii și tehnologii, precum rețelele fără fir de generația a patra (4G), care pot ajunge până la o viteză de 100 Mbps.

„Ne-am asigurat că devin accesibile părți suficiente din spectru pentru ca UE să aibă cea mai rapidă bandă largă pentru mobil din întreaga lume“, a spus raportorul suedez Gunnar Hökmark, de la Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat).

O nouă bandă pentru internetul mobil

Conform programului, statele membre trebuie să autorizeze folosirea benzii de 800 MHz pentru transmisiile în bandă largă fără fir până la 1 ianuarie 2013. În momentul de față, banda de 800 MHz este folosită în majoritatea statelor UE pentru televiziunea digitală. Aceasta va fi eliberată la sfârșitul anului 2012, când toate televizoarele vor fi digitale.

Așa-numitul „dividend digital” – benzile de frecvență radio care vor fi disponibile în momentul trecerii de la transmisiunea TV analogică la cea digitală  – va fi alocat internetului mobil de mare viteză pentru reducerea problemelor de trafic datorate transmisiilor video de calitate și creșterii numărului de telefoane mobile. Banda de 800 MHz este mai utilă decât cea de peste 1 GHz pentru serviciile fără fir 4G, deoarece permite o mai bună recepție în interiorul clădirilor și pe distanțe mari.

„Prin această decizie asupra politicii spectrului radio, facem pașii necesari pentru recâștigarea rolului de lider mondial în comunicațiile mobile și creăm oportunități pentru industria europeană a telecomunicațiilor, pentru noi servicii, noi locuri de muncă și creștere“, a spus raportorul Gunnar Hökmark în cadrul dezbaterii plenare din 14 februarie.

Noile norme ale UE privind guvernanța economică (pachetul de șase acte normative – „six-pack”) au două componente:supravegherea fiscală și cea macroeconomică. Procedura privind dezechilibrele macroeconomice este un instrument nou care ajută la detectarea și corectarea evoluțiilor economice riscante. Primul raport anual al Comisiei privind mecanismul de alertă (RMA), adoptat ieri (14 februarie 2012), dă startul supravegherii. Comisia Europeană identifică 12 state membre ale UE a căror situație macroeconomică trebuie analizată mai în profunzime. Doar cu ajutorul acestor analize aprofundate se va putea stabili dacă există sau nu dezechilibre și dacă acestea sunt sau nu dăunătoare.

Olli Rehn, vicepreședinte al Comisiei Europene și comisarul pentru afaceri economice și monetare și moneda euro, a declarat: „Această criză a scos la iveală riscurile pe care le prezintă dezechilibrele macroeconomice pentru stabilitatea financiară, perspectivele economice și bunăstarea unei țări, a cetățenilor săi și a Uniunii Europene în ansamblul său. Astăzi, ca un prim pas, demarăm o analiză în profunzime a situației macroeconomice a anumitor țări . Dacă se dovedește că există dezechilibre și că sunt dăunătoare, acest nou instrument va constitui o etapă importantă în procesul de corectare a dezechilibrelor care s-au acumulat de-a lungul anilor. Politicile bugetare solide și depistarea și corectarea din timp a dezechilibrelor economice riscante reprezintă condițiile necesare pentru revenirea la creșterea economică durabilă și la crearea de locuri de muncă. ”

Bazându-se pe un tablou de bord care conține 10 indicatori macroeconomici, cum ar fi pierderea competitivității, nivelul ridicat de îndatorare sau bulele speculative și luând în considerare alte date economice, raportul privind mecanismul de alertă identifică statele membre a căror situație macroeconomică trebuie analizată mai în detaliu. Aceasta reprezintă punctul de plecare al noii procedurii privind dezechilibrele macroeconomice (PDM), care va aprofunda dialogul purtat cu statele membre în legătură cu elaborarea politicilor economice. Dacă va fi necesar, Comisia Europeană va adresa o recomandare statului membru în cauză invitându-l să ia măsurile adecvate pentru a remedia situația sau pentru a stopa evoluția dezechilibrelor.

Comisia Europeană consideră că situația macroeconomică a următoarelor țări necesită o examinare suplimentară (în ordine alfabetică): Belgia, Bulgaria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Franța, Italia, Regatul Unit, Slovenia, Spania, Suedia și Ungaria.

Raportul concluzionează că următoarele țări nu necesită o analiză mai detaliată în acest moment: Austria, Republica Cehă, Estonia, Germania, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Slovacia și Țările de Jos Cu toate acestea, pentru aceste țări vor exista recomandări privind politicile fiscale și macroeconomice în cadrul semestrului european.

Nu s-au propus analize în profunzime pentru Grecia, Irlanda, Portugalia și România, deoarece aceste țări beneficiază de un program de asistență financiară condițională din partea UE și a FMI, și, prin urmare, fac deja obiectul unei supravegheri economice consolidate.

Unele dintre motivele pentru care se impune o analiză aprofundată a acestor douăsprezece țări sunt următoarele:

Belgia: Pierderi semnificative ale cotelor de piață ale exporturilor, care merg mână în mână cu deteriorarea soldului contului curent și scăderea competitivității costurilor. Nivelul datoriei brute din sectorul privat trebuie analizat împreună cu nivelurile ridicate ale datoriei publice.

Bulgaria: Acumularea foarte rapidă a dezechilibrelor atât pe plan extern cât și pe plan intern. În prezent, însă, în această țară se implementează corecții rapide și considerabile. Deoarece nivelurile dezechilibrelor acumulate sunt încă mari, este nevoie de o examinare mai atentă a perspectivelor unor ajustări suplimentare.

Danemarca: Dezvoltarea explozivă a sectorului locuințelor în perioada anterioară crizei, care a început să fie corectată în 2007, a fost asociată creșterii rapide a creditelor și unei creșteri a datoriei sectorului privat, în special în sectorul gospodăriilor. În timp ce creditul și prețurile locuințelor au fost parțial ajustate în ultimii ani, nivelul datoriei sectorului privat rămâne foarte ridicat.

Spania: Traversează în prezent o perioadă de ajustare, după acumularea unor importante dezechilibre interne și externe pe durata exploziei creditului și a sectorului imobiliar.

Franța: A avut loc o deteriorare treptată a balanței comerciale, și acest lucru se reflectă într-o deteriorare a soldului contului curent și în importante pierderi la nivelul cotelor de piață ale exporturilor.

Italia: Deteriorarea semnificativă a competitivității, care a început la mijlocul anilor ’90, este văzută și prin prisma pierderilor persistente ale cotelor de piață ale exporturilor. În timp ce datoria sectorului privat este relativ scăzută, nivelul datoriei publice reprezintă un motiv de îngrijorare, mai ales având în vedere creșterea slabă și deficiențele structurale.

Cipru: Provocările de amploare atât pe plan extern, cât și pe plan intern. Economia cipriotă combină deficite persistente de cont curent și pierderi la nivelul cotelor de piață ale exporturilor cu un nivel ridicat de îndatorare a sectorului privat.

Ungaria: A avut loc o ajustare drastică a unor dezechilibre mari. Nivelurile de îndatorare, în special cele din sectorul public, dar și din sectorul privat, sunt în continuare ridicate. De asemenea, nivelul datoriei externe este cel mai ridicat din UE.

Slovenia: Acumularea rapidă a dezechilibrelor interne și creșterea accentuată a costurilor unitare ale muncii, a creditului sectorului privat și a prețurilor locuințelor. Din cauza nivelului ridicat de îndatorare, sectorul bancar se află sub presiune considerabilă deoarece economia se găsește în prezent în stadiile incipiente ale unui proces dificil de reducere a efectului de levier.

Finlanda: Pierderi semnificative la nivelul cotelor de piață ale exporturilor. Nivelul de îndatorare din sectorul privat a fost în continuă creștere în ultimul deceniu, aspect determinat în mare măsură de creșterea numărului de credite ipotecare.

Suedia: Creșterea îndatorării gospodăriilor, care se află în prezent la un nivel ridicat în ciuda încetinirii recente a ritmului de creștere a creditelor. Acest lucru reflectă creșterea foarte puternică a prețurilor locuințelor în ultimii cincisprezece ani, care abia acum au început să se stabilizeze.

Regatul Unit: Pierderi semnificative la nivelul cotelor de piață ale exporturilor pe parcursul ultimului deceniu, în ciuda unor stabilizări recente. Nivelul ridicat al datoriei private trebuie privit în raport cu situația nefavorabilă a finanțelor publice. Datoria gospodăriilor reflectă în mare parte creditele ipotecare în contextul unor majorări acumulate ale prețurilor locuințelor.

Mai mult, lectura economică a tabloului de bord indică necesitatea unor analize suplimentare ale factorilor și implicațiilor politice ale excedentelor de cont curent mari și persistente.

Context

Procedura privind dezechilibrele macroeconomice (PDM) face parte din pachetul de șase acte normative („six-pack”), care a intrat în vigoare la 13 decembrie 2011 (MEMO/11/898) cu scopul de a întări supravegherea fiscală și macroeconomică în UE și în zona euro. PDM și regulamentul privind măsurile de executare, cu ajutorul noului instrument care contribuie la prevenirea și corectarea dezechilibrelor, răspund provocării legate de o mai bună monitorizare a evoluțiilor macroeconomice.

Analiza detaliată va arăta dacă există sau nu dezechilibre macroeconomice. Dacă acestea sunt benigne, procedura este oprită. Dacă sunt nocive, trebuie luate măsuri de prevenire sau corective.

Componenta preventivă a PDM conferă Comisiei Europene și Consiliului de Miniștri posibilitatea de a adopta recomandări într-un stadiu incipient, cu alte cuvinte, înainte ca dezechilibrele să se acumuleze și mai mult. În cazuri mai grave, poate fi declanșată componenta corectivă numită „procedura privind dezechilibrele excesive”.

Concluziile raportului privind mecanismul de alertă vor fi discutate în cadrul reuniunii Eurogrupului – pentru țările din zona euro – și în cadrul Consiliului miniștrilor economiei și finanțelor pentru toate țările UE. De asemenea, Comisia așteaptă cu interes să primească și contribuția Parlamentului European.

Pe această bază, Comisia Europeană va pregăti analize aprofundate specifice pentru fiecare țară care vor face parte din analiza efectuată în contextul supravegherii economice integrate din cadrul semestrului european.

Corupția rămâne o problemă majoră în țările Uniunii Europene, ba chiar se pare că a crescut în ultimii trei ani, conform sondajului Eurobarometru dat astăzi (16 februarie 2012) publicității de Comisie. Din datele obținute reiese că aproape trei sferturi din europeni continuă să considere corupția drept o problemă gravă și sunt de părere că ea este prezentă la toate nivelurile de guvernare. Opt procente din respondenți afirmă că li s-a cerut sau sugerat să dea mită în ultimul an.

„Observăm cu dezamăgire că rezultatele concrete în ceea ce privește lupta împotriva corupției în Uniunea Europeană rămân nesatisfăcătoare. De câte ori nu am spus că a venit timpul să acționăm? Cetățenii europeni se așteaptă la măsuri decisive din partea guvernelor naționale. Ar cam fi timpul ca acestea să fie adoptate”, a declarat Cecilia Malmström, comisarul european pentru afaceri interne.

Corupția continuă să fie una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă Europa. Prezentă sub forme și în domenii care diferă de la un stat membru la altul, corupția afectează întreaga UE, printre efecte numărându-se reducerea investițiilor, blocarea funcționării corecte a pieței interne și impactul negativ asupra finanțelor publice. Se estimează că fenomenul corupției costă economia UE aproximativ 120 de miliarde de euro pe an.

„Corupția este o boală care distruge o țară din interior, subminând încrederea în instituțiile democratice, erodând responsabilitatea conducerii politice și făcând jocul grupărilor de criminalitate organizată. Corupția nu poate fi combătută cu succes decât dacă există voință și angajament la toate nivelurile de guvernare și de decizie”, a declarat Cecilia Malmström.

În iunie anul trecut, Comisia Europeană a adoptat un pachet anticorupție, prin care se solicită ca fenomenul corupției să beneficieze de o atenție sporită în toate politicile relevante ale UE (a se vedea IP/11/678 și MEMO/11/376). De asemenea, a fost instituit un mecanism specific al UE de monitorizare și de evaluare, și anume un raport anticorupție al UE, în care va fi prezentată în mod clar situația eforturilor întreprinse în toate cele 27 de state membre ale UE pentru combaterea corupției. Primul raport este prevăzut pentru 2013.

În curând, Comisia va prezenta o serie de propuneri legislative privind, în special, confiscarea bunurilor obținute din infracțiuni, reforma normelor aplicabile în materie de achiziții publice, realizarea unor statistici mai avansate privind activitatea infracțională și consolidarea politicii antifraudă la nivel european.

Context

Sondajul Eurobarometru a fost realizat în cele 27 de state membre ale UE în septembrie 2011. Principalele constatări sunt următoarele:

• majoritatea europenilor (74 %) consideră corupția ca fiind o problemă majoră în țara lor. Aproape jumătate dintre europeni (47 %) cred că nivelul corupției din țara lor a crescut în ultimii trei ani;
• majoritatea europenilor consideră că instituțiile locale (76 %), regionale (75 %) și naționale (79 %) sunt atinse de corupție;
• europenii consideră că mita și abuzul de putere sunt fenomene întâlnite în toate sferele serviciilor publice. Cel mai probabil să fie implicați în astfel de activități sunt politicienii naționali (57 %) și funcționarii responsabili de atribuirea contractelor în cadrul licitațiilor publice (47 %);
• în opinia a 40 % dintre europeni, o relație prea strânsă între mediul de afaceri și politică contribuie la corupție. Printre factorii care contribuie la corupție se numără lipsa de acțiune din partea politicienilor (36 %) și lipsa de transparență în modul în care sunt cheltuite fondurile publice (33 %). Cea mai mare parte (68 %) nu consideră că există un grad suficient de transparență și de control în ceea ce privește finanțarea partidelor politice;
• majoritatea europenilor (70 %) sunt de părere că fenomenul corupției este inevitabil și că a existat dintotdeauna. Doi din trei europeni (67 %) consideră corupția ca făcând parte din cultura de afaceri a țării lor;
• majoritatea europenilor (67 %) consideră că nu sunt afectați personal de corupție în viața lor de zi cu zi. Doar o mică parte (29 %) afirmă că sunt afectați personal. Numărul europenilor cărora li s-a cerut sau sugerat să dea mită în cursul anului trecut este chiar mai mic (8 %);
• confruntați cu un caz de corupție, europenii înclină cel mai mult să aibă încredere în poliție (42 %) și în sistemul judiciar (41 %) și cel mai puțin în reprezentanții politici (6 %), pentru găsirea unei soluții.

Pentru informații suplimentare

MEMO/12/105

Sondajul Eurobarometru:

http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_374_en.pdf

Pagina de internet a comisarului pentru afaceri interne, dna Cecilia Malmström:

http://ec.europa.eu/commission_2010-2014/malmstrom/welcome/default_en.htm

Pagina de internet a DG Afaceri Interne:

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/index_en.htm

Uniunea Europeană și Statele Unite au anunțat astăzi (15 februarie 2012) că, începând cu 1 iunie 2012, produsele ecologice certificate în UE sau în SUA pot fi comercializate drept produse ecologice in oricare dintre aceste două regiuni. Acest parteneriat între cei mai mari doi producători de produse ecologice din lume va pune bazele unei construcții solide care va promova agricultura ecologică, contribuind la dezvoltarea acestui sector, la crearea de locuri de muncă și înființarea de întreprinderi la nivel global.

În total, sectorul produselor ecologice din Statele Unite și din Uniunea Europeană valorează împreună aproximativ 40 miliarde EUR, cifră care se amplifică de la an la an.

Scrisorile oficiale de instituire a parteneriatului au fost semnate la 15 februarie 2012 în Germania, la Nürnberg, de Dacian Cioloș, Comisarul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Kathleen Merrigan, secretar-adjunct în Ministerul agriculturii din SUA și ambasadorul Isi Siddiqui, negociatorul-șef pentru agricultură din cadrul reprezentanței comerciale a SUA. Ceremonia de semnare a avut loc la Târgul mondial de produse ecologice BioFach, cea mai mare manifestare de acest fel din întreaga lume.

„Acordul are o dublă valoare adăugată. Pe de o parte, agricultorii și producătorii de alimente ecologice vor avea acces mai ușor, cu mai puțină birocrație și mai puține costuri, la piețele din SUA și din UE, ceea ce va duce la consolidarea competitivității acestui sector. În plus, crește nivelul transparenței standardelor aplicabile produselor ecologice și gradul de încredere a consumatorilor, precum și capacitatea lor de a recunoaște alimentele și produsele noastre ecologice” a afirmat Comisarul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Dacian Cioloș. „Acest parteneriat reprezintă un important pas înainte, care conferă o nouă dimensiune relațiilor de cooperare dintre UE și SUA în domeniul comerțului cu produse agricole.”

„Acest parteneriat stabilește legături între fermierii și companiile de pe ambele maluri ale Atlanticului care activează în sectorul produselor ecologice, deschizând o gamă largă de oportunități de piață” a afirmat secretarul-adjunct în Ministerul agriculturii din SUA, Kathleen Merrigan. „Este o victorie pentru economia americană și pentru strategia de ocupare a forței de muncă promovată de președintele Obama. Acest parteneriat va deschide noi piețe pentru fermierii și crescătorii de animale americani, va crea mai multe oportunități pentru întreprinderile mici și va îmbunătăți oferta de locuri de muncă pentru cetățenii americani care activează în sectoare precum ambalarea, transportul și comercializarea produselor ecologice.”

„Este vorba despre un pas semnificativ în ceea ce privește consolidarea relațiilor noastre comerciale bilaterale” a adăugat ambasadorul Isi Siddiqui. „Am convingerea că acest parteneriat va facilita și va stimula schimburile comerciale cu produse agricole între Uniunea Europeană și Statele Unite și va conduce la crearea mai multor locuri de muncă în acest sector important atât pentru America, cât și pentru Europa.”

Anterior, cultivatorii și companiile care doreau să comercializeze produse de ambele părți ale Atlanticului trebuiau să obțină certificate de conformitate ținând seama de două standarde diferite, ceea ce presupunea dublarea taxelor, a controalelor și a demersurilor birocratice. Acest parteneriat elimină bariere importante, în special pentru producătorii mici și mijlocii din sectorul produselor ecologice. Toate produsele care îndeplinesc condițiile parteneriatului pot fi comercializate și etichetate ca alimente, carne, cereale sau vin ecologic certificat.

Până la concretizarea demersului prin anunțul de astăzi, ambele părți au realizat audituri pentru a se asigura că programele lor sunt compatibile din perspectiva reglementării, a măsurilor de control al calității, a cerințelor de certificare și a practicilor de etichetare.

Deși există mici diferențe între normele din SUA și cele din UE în domeniul agriculturii ecologice, ambele părți au hotărât la nivel individual că programele lor sunt practic echivalente, cu excepția interdicției referitoare la utilizarea antibioticelor. Reglementările Ministerului agriculturii din SUA (USDA) privind agricultura ecologică interzic utilizarea antibioticelor, cu excepția cazului în care se încearcă controlarea infecțiilor bacteriene invazive (focul bacterian) care afectează livezile ecologice de mere și pere. Reglementările UE privind agricultura ecologică permit utilizarea antibioticelor doar pentru tratarea animalelor infectate. În temeiul acestui parteneriat, nu este permisă utilizarea antibioticelor din niciun motiv, fapt care trebuie verificat de către agenții de certificare.

În plus, toate produsele care fac obiectul schimburilor comerciale în temeiul acestui parteneriat trebuie transportate cu un certificat de export pentru produse ecologice. Acest document trebuie să indice locul de producție, să identifice organizația care a certificat produsul ecologic, să verifice dacă nu au fost folosite substanțe și metode interzise, să certifice dacă termenii parteneriatului au fost respectați și să asigure trasabilitatea produselor care fac obiectul schimburilor comerciale.

Ambele părți și-au luat angajamentul de a asigura că toate produsele ecologice care vor face obiectul schimburilor comerciale respectă termenii parteneriatului și că acestea își mențin integral proprietățile ecologice pe traseul de la fermă la punctul de vânzare. Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală a Comisiei Europene și programul național privind produsele ecologice (National Organic Program) din cadrul Ministerului agriculturii din SUA – care supraveghează toate produsele ecologice din SUA – își vor asuma importante roluri de supraveghere.

Statele Unite și Uniunea Europeană vor continua să poarte discuții la intervale regulate și își vor revizui reciproc și periodic programele, pentru a verifica respectarea termenilor parteneriatului. Cele două părți vor demara o serie de inițiative de cooperare în vederea promovării produselor ecologice și vor aborda subiecte importante precum bunăstarea animalelor. Ambele programe vor consta dintr-un schimb permanent de informații tehnice și bune practici, pentru a asigura integritatea culturilor și a sistemelor ecologice de producție animală.

În prezent, acest acord vizează doar produse exportate din și certificate în Statele Unite sau Uniunea Europeană.

Pentru mai multe informații:

http://www.ams.usda.gov/NOPTradeEuropeanUnion

http://ec.europa.eu/agriculture/organic/home_en