Procesarea plangerilor depuse la Comisia Europeana

1. Faza de investigare
În urma plângerii pe care ati depus-o, poate fi necesara obtinerea unor informatii suplimentare, pentru a se stabili faptele si chestiunile de natura juridica referitoare la dosarul dumneavoastra.

În cazul în care ia legatura cu autoritatile statului membru împotriva caruia ati formulat plângere, Comisia Europeana nu va va divulga identitatea, decât daca v-ati dat acordul în mod expres în acest sens.

Daca este cazul, veti fi invitat sa furnizati si alte informatii.

În urma analizarii faptelor si pe baza regulilor si a prioritatilor stabilite de Comisia Europeana pentru initierea si continuarea procedurilor de încalcare a dreptului Uniunii Europene, serviciile Comisiei Europene vor aprecia daca se va da sau nu curs plângerii dumneavoastra.

2. Initierea procedurii de încalcare a dreptului Uniunii Europene contacte oficiale între Comisia Europeana si statul membru în cauza
În cazul în care Comisia Europeana constata existenta unei posibile încalcari a dreptului Uniunii care ar justifica initierea unei proceduri în acest sens, aceasta va adresa statului membru vizat o scrisoare de „somare”, invitându-l sa aduca observatii într-un termen stabilit.

Statul membru trebuie sa ia pozitie cu privire la elementele de fapt si de drept pe care Comisia Europeana îsi fundamenteaza decizia de a initia procedura de încalcare a dreptului Uniunii Europene.

Pe baza raspunsului primit de la statul membru în cauza sau în absenta unui raspuns, Comisia Europeana poate decide sa îi trimita un „aviz motivat”, în care îsi va expune în mod clar si definitiv motivele pentru care considera ca a avut loc o încalcare a dreptului Uniunii. Prin acest aviz, statul membru este somat sa se conformeze dreptului european într-un temen dat (în mod normal, doua luni).

Aceste contacte oficiale îsi propun sa stabileasca daca a existat într-adevar o încalcare a dreptului Uniunii si, eventual, sa încerce remedierea situatiei în acest stadiu, fara a fi nevoie sa se recurga la Curtea de Justitie.

În functie de raspuns, Comisia Europeana poate decide, de asemenea, sa nu continue procedura de încalcare, de exemplu atunci când statul membre se obliga, într-un mod care este credibil, sa îsi modifice legislatia sau procedurile utilizate de administratia sa. Majoritatea cazurilor pot fi solutionate în acest fel.

3. Sesizarea Curtii de Justitie
Daca statul membru respectiv nu se conformeaza avizului motivat, Comisia Europeana poate decide sa sesizeze Curtea de Justitie.

Curtea se pronunta asupra actiunii în justitie, în medie, în termen de doi ani.

Hotarârile Curtii de Justitie sunt diferite de cele pronuntate de tribunalele nationale.

În ultima etapa a procedurii, Curtea de Justitie pronunta o hotarâre prin care constata (sau nu) existenta încalcarii.

Curtea de Justitie nu poate hotarî anularea unei dispozitii nationale contrare dreptului Uniunii Europene, nu poate forta o administratie nationala sa raspunda cererii unei persoane fizice si nici nu poate sa oblige un stat membru la plata de despagubiri catre o persoana care a suferit prejudicii în urma aplicarii unei masuri care încalca dreptul european.

Statul membru condamnat de Curtea de Justitie va avea sarcina de a lua masurile necesare pentru a se conforma hotarârii, în special în vederea solutionarii litigiului care se afla la originea procedurii.

Daca statul membru nu se conformeaza hotarârii, Comisia poate sesiza din nou Curtea de Justitie si poate sa oblige statul membru la plata unei penalitati cu titlu cominatoriu si/sau a unei sume forfetare.

informatii preluate de pe site-ul oficial al UE