Cea mai curata conferinta
Comisia Europeana se mandreste cu organizarea primului sau eveniment neutru din punct de vedere al mediului.

Articol:

Masini contra copaci

Din cand in cand am ciocniri cu vecinii abia mutati in bloc care doresc sa dea jos si putinii copaci care au mai ramas. Bine, inteleg, oamenii nu sunt manati de cine stie ce conspiratie antiecologista ci de situatia obiectiva ca nu prea au unde sa isi parcheze masinile. Nu cred ca e o noutate pentru nici unul dintre locuitorii oraselor Romaniei neproiectate pentru potopul de autoturisme de dupa 1989. Nu ma pot lauda cu excursii saptamanale pe potecile muntilor sau activism in cine stie ce fundatii pentru protejarea mediului insa ma pot considera un iubitor al naturii. Asa ca ma doare cand vad pomii taiati, mai ales ca acu ceva ani eram si cocotat constant prin ei. In sfarsit, dupa cum spuneam apar probleme, o varianta supermicro a celor constant declansate de economia industriala in societatea moderna. Vrei sa traiesti mai bine, ok, dar cu un cost din ce in ce mai mare fata de mediu. Sau cel putin pana cand ai venituri atat de mari incat sa iti permiti a mentine un standard ridicat de viata fara a prejudicia prea mult mediul.
Vesticii au ajuns in situatia fericita de a putea sa acorde o atentie mai ridicata protectiei mediului. Asta dupa ce l-au cam facut praf la ei prin industrializare pentru a ajunge la nivelul de crestere economica la care se afla acum. Nu degeaba de multe ori sunt acuzati de ipocrizie in actiunile lor proecologiste cand aproape fiecare familie are cate doua masini in curte si consuma energie intr-o zi cat altii mai defavorizati intr-un an.

Conferinta antipoluare, poluanta

O initiativa faimoasa a ultimilor ani a fost Protocolul de la Kyoto privind emisiile de gaze cu efect de sera. Ea s-a concretizat dupa zbateri ce au durat ceva ani si o opozitie fulminanta a prietenilor nostri americani, constanti in politica lor de a spune una in propaganda si a face cu totul altceva in practica.
Anul trecut in iunie a avut loc la Bruxelles o serie de conferinte prilejuite de "Saptamana Verde" europeana. Momentul era unul de sarbatoare pentru ecologistii europeni care puteau in sfarsit sa vada Protocolul aplicabil. Haios insa ca, deoarece aproape orice activitate umana atrage si un anumit grad de poluare a mediului, si o astfel de ocazie daca era luata la bani marunti aducea prejudicii acestuia.
Fara sa cada in capcana exagerarilor de tipul manifestatiilor cu incatusari de linia ferata sau de gardurile intreprinderilor poluante, specifice unor activisti extremisti, Comisia Europeana s-a gandit ca evenimentul ar trebui sa fie marcat si de ceva la nivel practic nu numai de teoria dezbaterilor. Asa ca Directoratul General pentru Mediu s-a adresat unor consultanti cu intrebarea: "Domne, cam care ar fi cantitatea de CO2 ce a ajuns in atmosfera datorita actiunilor din Saptamana Verde". Acestia au scos sublerul si in urma calculelor le-a dat ca ea se cifreaza undeva in jurul a 139 de tone.
Aproximativ jumatate din totalul emisiilor de CO2, adica 70 de tone, se datorau calatoriillor aeriene ale invitatiilor la dezbateri. Pe locul doi s-a clasat consumul de energie electrica in timpul conferintelor, care a dus la emisii de 44 de tone, iar podiumul a fost incheiat de cazarea la hotel a participantilor, o activitate ce a implicat 15 tone de emisii. Gunoiul lasat in urma de ecologisti a fost si el gasit vinovat pentru aproximativ o tona de emisii.

Comisia isi cauta o cota de 139 de tone

Odata rezultatul cunoscut, Comisia Europeana s-a aruncat pe piata cotelor de emisie a gazelor cu efect de sera si si-a cumparat o cota corespunzatoare celor 139 de tone de CO2 emise. Oricum afacerea nu i-a costat chiar asa de mult, incluzand si cheltuielile legate de tranzactie, nu a dus executivul european decat la o suma de 3.500 de euro. Adica o picatura intr-un ocean daca tinem seama ca anul trecut nivelul acestei piete s-a cifrat in jurul a 250 de milioane de euro.

Fotbal ecologist

Comisia, entuziasmata de organizarea astfel a primului eveniment neutru din punct de veder al climatului, si-a propus sa procedeze la fel si anul acesta la Saptamana Verde ce se va desfasura in perioada 30 mai - 2 iunie. Ba a chemat si celelate institutii ale UE sa-i urmeze exemplul si chiar si pe ceilalti organizatori de evenimente, fie privati sau publici.
Se pare ca exemplul bruxellez va fi urmat anul acesta cel putin la un mare eveniment, Cupa Mondiala de fotbal din Germania. Asa ca vom putea injura cu spor nu numai pentru ca nu vom juca fotbal acolo dar si pentru ca vom rata participarea la ditamai ocazia "neutra din punct de vedere al mediului".

Pe scurt despre poluarea atmosferei si Protocolul de la Kyoto

Cuvântul „poluare” vine din latinul „polluoere” care înseamna „a pângari, a murdarii, a profana”. El vrea sa desemneze o actiune prin care omul îsi „degradeaza”, îsi „murdareste” propriul sau mediu de viata. O astfel de actiune nu este caracteristica însa numai omului contemporan si nici macar omului în genere. Ea este o lege naturala generala, conform careia, orice fiinte vii produc deseuri care, neeliminate din mediul lor de viata, le fac imposibila nu numai continuarea activitatii, ci si a vietii însasi.
SUA, tara neparticipanta la protocolul de la Kyoto, produce 24% din totalul de emisii gazoase nocive care determina fenomenul de sera si de 10 ori mai multe deseuri toxice decât cel de al doilea mare producator de asemenea elemente daunatoare.
Atmosfera este învelisul gazos alcatuit din aer, care înconjoara Pamântul . Are grosimea de 1000 - 3000 km.
Compozitia aerului (în volume) este de aproximativ 78 % azot, 21 % oxigen si l % alte gaze .
Volumul atmosferei este estimat la 40 – 50.109 km cubi
Atmosfera, ca mediu de viata, trebuie sa îndeplineasca o serie de conditii, care se exprima prin limitele de toleranta ale organismului uman în raport cu factorii legati de compozitia chimica a aerului, temperatura, umiditate, gradul de puritate, sectiunile mecanice ale curentilor de aer, e te.
Problema poluarii atmosferei s-a evidentiat în 1952, la Londra, când au murit aproape 4000 de persoane în câteva zile, ca urmare a unor afectiuni respiratorii acute. Aceasta s-a datorat unor nivele crescute de CO si NOx si a prezentei smogului.
Consiliul European pentru Protectia Mediului înconjurator, prin Raportul sau din 14 septembrie 1967 si apoi Consiliul Europei, prin rezolutia din 8 martie 1968 au definit poluarea atmosferica astfel: ,,Se considera poluat aerul, atunci când se constata prezenta unor substante straine sau a unor variatii importante ale acestora în proportia partilor componente ale aerului si care, tinând seama de cunostintele stiintifice ale momentului, pot provoca efecte daunatoare sau actiuni jenante".
Poluarea atmosferica transforntiera pe distante lungi a fost definita ca fiind acea „poluare a carei sursa fizica este cuprinsa total sau partial în zona supusa jurisdictiei nationale a unui stat si care are efecte daunatoare într-o zona supusa jurisdictiei nationale a altui stat, la o distanta la care nu este în general posibil sa se distinga contributia surselor individuale sau a grupurilor de surse de emisie".
O serie de gaze existente în atmosfera terestra au proprietatea de a lasa sa treaca spre pamânt radiatia solara, dar sa nu permita trecerea radiatiei calorice în sens invers, spre spatiul cosmic. Se realizeaza astfel un „efect de sera” care consta în încalzirea suprafetei pamântului pe seama radiatiei solare.
Dintre gazele mentionate, dioxidul de carbon se afla în cantitatea cea mai mare, fiind emis din procese de ardere în industrie, motoare, consumul casnic, vulcani etc. Instalatiile de ardere si gospodariile particulare genereaza cam 30 % din total CO2 emis. Se apreciaza ca CO2 este implicat în proportie de aproximativ 50 % în efectul de sera.
Emisiile cele mai mari provin din arderea carbunelui brun: 4111 kg CCV kWh în centralele termoelectrice CTE, fata de numai 0,73 la pacura si 0,47 la gaz metan .
Pe cale naturala, CO2 este consumat de plante în procesele de fotosinteza, se dizolva în apele de suprafata (40 %), reactioneaza cu rocile alcaline, transformându-se în carbonati. Dar emisiile depasesc astazi posibilitatile naturale de epurare a atmosferei, deci an de an creste continutul lui în atmosfera, în anul 1880 continutul de CO2 era de 280 p.p.m., ca în 1960 sa se înregistreze 320 p.p.m., iar pentru anul 2000 prognozele indica o concentratie posibila de 370 - 400 p.p.m.
Efectul de sera a produs cresterea temperaturii medii anuale pe glob de la 14° C în anul 1880, la 15 ° C în 1980, previziunile pentru anul 2050 fiind de minimum 17°, maximum 20°.
Consecintele efectului de sera s-ar concretiza în: topirea ghetarilor si cresterea nivelului apelor marilor si oceanelor cu l - 2 m, inundatii, schimbari climatice (în regimul precipitatiilor, al vânturilor), deplasarea zonelor climatice si de vegetatie.
La Kyoto, în Japonia, 1-11 decembrie 1997, 161 de tari au finalizat un acord, denumit „Protocolul de la Kyoto”, care stabileste termenii si regulile de punere sub control a gazelor ce determina efectul de sera al Terrei.
Protocolul de la Kyoto, exprima dorinta ca pâna în anul 2012, cantitatea medie de gaze cu efect de sera (principalele sase gaze) sa fie redusa cu 5,2% sub nivelul înregistrat în anul 1990.
Protocolul trebuia sa fie ratificat de cel putin 55 de tari care sa reprezinte „furnizori” a minim 55% din poluarea prin emisii la nivelul anului 1990. Desi au fost intampinate dificultati in acest proces, el a fost dus la bun sfarsit, ultimul hop fiind reprezentat de ratificarea de catre Federatia Rusa a Acordului in ultima parte a anului trecut.
România a fost a 60-a tara care a semnat Protocolul de la Kyoto, în anul 1999 fiind demarata procedura de ratificare a acestuia.
Urmatoarele definitii se folosesc in Protocolul de la Kyoto pentru:
- gaze cu efect de sera, GHG - compusi gazosi ai atmosferei, atât naturali, cât si artificiali, care absorb si reemit radiatii infrarosii, neincluse în Protocolul de la Montreal; mai precis: dioxid de carbon (CO2), metan (CH4), oxid de azot (N1O), hidrofluorocarbonati (HFCs), perfluorocarbonati (PFCs) si hexafluorida de sulfura (SF6) (anexa A la Protocolul de la Kyoto);
- sursa - orice proces, activitate sau mecanism care degaja GHG, un aerosol sau un precursor al GHG în atmosfera;
- rezervor - orice proces, activitate sau mecanism care înlatura GHG, un aerosol sau un precursor al GHG din atmosfera.

Surse:

  • Europa.eu.int - Climate change: Green Week is first Commission event to go ‘climate neutral’
  • Daniela Marinescu, Dreptul mediului înconjurator, Casa de Editura si Presa „Sansa” SRL, Bucuresti, 1996
  • Ernest Lupan, Mircea Stefan Minea, Amalia Marga, Dreptul mediului. Partea speciala. Tratat elementar, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997
  • Sanda Visan, Anca Angelescu, Cristina Alpopi, Mediul înconjurator. Poluare si protectie, Editura Economica, Bucuresti, 2000
  • Victor Parausanu, Ileana Poronar, Economia mediului, Editura Sylvi, Bucuresti, 1997

Alte articole:

A se vedea: