Masini
contra copaci
Din cand
in cand am ciocniri cu vecinii abia mutati in bloc care doresc
sa dea jos si putinii copaci care au mai ramas. Bine, inteleg,
oamenii nu sunt manati de cine stie ce conspiratie antiecologista
ci de situatia obiectiva ca nu prea au unde sa isi parcheze masinile.
Nu cred ca e o noutate pentru nici unul dintre locuitorii oraselor
Romaniei neproiectate pentru potopul de autoturisme de dupa 1989.
Nu ma pot lauda cu excursii saptamanale pe potecile muntilor sau
activism in cine stie ce fundatii pentru protejarea mediului insa
ma pot considera un iubitor al naturii. Asa ca ma doare cand vad
pomii taiati, mai ales ca acu ceva ani eram si cocotat constant
prin ei. In sfarsit, dupa cum spuneam apar probleme, o varianta
supermicro a celor constant declansate de economia industriala
in societatea moderna. Vrei sa traiesti mai bine, ok, dar cu un
cost din ce in ce mai mare fata de mediu. Sau cel putin pana cand
ai venituri atat de mari incat sa iti permiti a mentine un standard
ridicat de viata fara a prejudicia prea mult mediul.
Vesticii au ajuns in situatia fericita de a putea sa acorde o
atentie mai ridicata protectiei mediului. Asta dupa ce l-au cam
facut praf la ei prin industrializare pentru a ajunge la nivelul
de crestere economica la care se afla acum. Nu degeaba de multe
ori sunt acuzati de ipocrizie in actiunile lor proecologiste cand
aproape fiecare familie are cate doua masini in curte si consuma
energie intr-o zi cat altii mai defavorizati intr-un an.
Conferinta
antipoluare, poluanta
O initiativa
faimoasa a ultimilor ani a fost Protocolul de la Kyoto privind
emisiile de gaze cu efect de sera. Ea s-a concretizat dupa zbateri
ce au durat ceva ani si o opozitie fulminanta a prietenilor nostri
americani, constanti in politica lor de a spune una in propaganda
si a face cu totul altceva in practica.
Anul trecut in iunie a avut loc la Bruxelles o serie de conferinte
prilejuite de "Saptamana Verde" europeana. Momentul
era unul de sarbatoare pentru ecologistii europeni care puteau
in sfarsit sa vada Protocolul aplicabil. Haios insa ca, deoarece
aproape orice activitate umana atrage si un anumit grad de poluare
a mediului, si o astfel de ocazie daca era luata la bani marunti
aducea prejudicii acestuia.
Fara sa cada in capcana exagerarilor de tipul manifestatiilor
cu incatusari de linia ferata sau de gardurile intreprinderilor
poluante, specifice unor activisti extremisti, Comisia Europeana
s-a gandit ca evenimentul ar trebui sa fie marcat si de ceva la
nivel practic nu numai de teoria dezbaterilor. Asa ca Directoratul
General pentru Mediu s-a adresat unor consultanti cu intrebarea:
"Domne, cam care ar fi cantitatea de CO2
ce a ajuns in atmosfera datorita actiunilor din Saptamana Verde".
Acestia au scos sublerul si in urma calculelor le-a dat ca ea
se cifreaza undeva in jurul a 139 de tone.
Aproximativ jumatate din totalul emisiilor de CO2,
adica 70 de tone, se datorau calatoriillor aeriene ale invitatiilor
la dezbateri. Pe locul doi s-a clasat consumul de energie electrica
in timpul conferintelor, care a dus la emisii de 44 de tone, iar
podiumul a fost incheiat de cazarea la hotel a participantilor,
o activitate ce a implicat 15 tone de emisii. Gunoiul lasat in
urma de ecologisti a fost si el gasit vinovat pentru aproximativ
o tona de emisii.
Comisia isi
cauta o cota de 139 de tone
Odata rezultatul
cunoscut, Comisia Europeana s-a aruncat pe piata cotelor de emisie
a gazelor cu efect de sera si si-a cumparat o cota corespunzatoare
celor 139 de tone de CO2 emise. Oricum
afacerea nu i-a costat chiar asa de mult, incluzand si cheltuielile
legate de tranzactie, nu a dus executivul european decat la o
suma de 3.500 de euro. Adica o picatura intr-un ocean daca tinem
seama ca anul trecut nivelul acestei piete s-a cifrat in jurul
a 250 de milioane de euro.
Fotbal ecologist
Comisia,
entuziasmata de organizarea astfel a primului eveniment neutru
din punct de veder al climatului, si-a propus sa procedeze la
fel si anul acesta la Saptamana Verde ce se va desfasura in perioada
30 mai - 2 iunie. Ba a chemat si celelate institutii ale UE sa-i
urmeze exemplul si chiar si pe ceilalti organizatori de evenimente,
fie privati sau publici.
Se pare ca exemplul bruxellez va fi urmat anul acesta cel putin
la un mare eveniment, Cupa Mondiala de fotbal din Germania. Asa
ca vom putea injura cu spor nu numai pentru ca nu vom juca fotbal
acolo dar si pentru ca vom rata participarea la ditamai ocazia
"neutra din punct de vedere al mediului". |
| Cuvântul
„poluare” vine din latinul „polluoere”
care înseamna „a pângari, a murdarii, a profana”.
El vrea sa desemneze o actiune prin care omul îsi „degradeaza”,
îsi „murdareste” propriul sau mediu de viata.
O astfel de actiune nu este caracteristica însa numai omului
contemporan si nici macar omului în genere. Ea este o lege
naturala generala, conform careia, orice fiinte vii produc deseuri
care, neeliminate din mediul lor de viata, le fac imposibila nu
numai continuarea activitatii, ci si a vietii însasi.
SUA, tara neparticipanta la protocolul de la Kyoto, produce 24%
din totalul de emisii gazoase nocive care determina fenomenul
de sera si de 10 ori mai multe deseuri toxice decât cel
de al doilea mare producator de asemenea elemente daunatoare.
Atmosfera este învelisul gazos alcatuit din aer, care înconjoara
Pamântul . Are grosimea de 1000 - 3000 km.
Compozitia aerului (în volume) este de aproximativ 78 %
azot, 21 % oxigen si l % alte gaze .
Volumul atmosferei este estimat la 40 – 50.109 km cubi
Atmosfera, ca mediu de viata, trebuie sa îndeplineasca o
serie de conditii, care se exprima prin limitele de toleranta
ale organismului uman în raport cu factorii legati de compozitia
chimica a aerului, temperatura, umiditate, gradul de puritate,
sectiunile mecanice ale curentilor de aer, e te.
Problema poluarii atmosferei s-a evidentiat în 1952, la
Londra, când au murit aproape 4000 de persoane în
câteva zile, ca urmare a unor afectiuni respiratorii acute.
Aceasta s-a datorat unor nivele crescute de CO si NOx si a prezentei
smogului.
Consiliul European pentru Protectia Mediului înconjurator,
prin Raportul sau din 14 septembrie 1967 si apoi Consiliul Europei,
prin rezolutia din 8 martie 1968 au definit poluarea atmosferica
astfel: ,,Se considera poluat aerul, atunci când se constata
prezenta unor substante straine sau a unor variatii importante
ale acestora în proportia partilor componente ale aerului
si care, tinând seama de cunostintele stiintifice ale momentului,
pot provoca efecte daunatoare sau actiuni jenante".
Poluarea atmosferica transforntiera pe distante lungi a fost definita
ca fiind acea „poluare a carei sursa fizica este cuprinsa
total sau partial în zona supusa jurisdictiei nationale
a unui stat si care are efecte daunatoare într-o zona supusa
jurisdictiei nationale a altui stat, la o distanta la care nu
este în general posibil sa se distinga contributia surselor
individuale sau a grupurilor de surse de emisie".
O serie de gaze existente în atmosfera terestra au proprietatea
de a lasa sa treaca spre pamânt radiatia solara, dar sa
nu permita trecerea radiatiei calorice în sens invers, spre
spatiul cosmic. Se realizeaza astfel un „efect de sera”
care consta în încalzirea suprafetei pamântului
pe seama radiatiei solare.
Dintre gazele mentionate, dioxidul de carbon se afla în
cantitatea cea mai mare, fiind emis din procese de ardere în
industrie, motoare, consumul casnic, vulcani etc. Instalatiile
de ardere si gospodariile particulare genereaza cam 30 % din total
CO2 emis. Se apreciaza ca CO2 este implicat în proportie
de aproximativ 50 % în efectul de sera.
Emisiile cele mai mari provin din arderea carbunelui brun: 4111
kg CCV kWh în centralele termoelectrice CTE, fata de numai
0,73 la pacura si 0,47 la gaz metan .
Pe cale naturala, CO2 este consumat de plante în procesele
de fotosinteza, se dizolva în apele de suprafata (40 %),
reactioneaza cu rocile alcaline, transformându-se în
carbonati. Dar emisiile depasesc astazi posibilitatile naturale
de epurare a atmosferei, deci an de an creste continutul lui în
atmosfera, în anul 1880 continutul de CO2 era de 280 p.p.m.,
ca în 1960 sa se înregistreze 320 p.p.m., iar pentru
anul 2000 prognozele indica o concentratie posibila de 370 - 400
p.p.m.
Efectul de sera a produs cresterea temperaturii medii anuale pe
glob de la 14° C în anul 1880, la 15 ° C în
1980, previziunile pentru anul 2050 fiind de minimum 17°,
maximum 20°.
Consecintele efectului de sera s-ar concretiza în: topirea
ghetarilor si cresterea nivelului apelor marilor si oceanelor
cu l - 2 m, inundatii, schimbari climatice (în regimul precipitatiilor,
al vânturilor), deplasarea zonelor climatice si de vegetatie.
La Kyoto, în Japonia, 1-11 decembrie 1997, 161 de tari au
finalizat un acord, denumit „Protocolul de la Kyoto”,
care stabileste termenii si regulile de punere sub control a gazelor
ce determina efectul de sera al Terrei.
Protocolul de la Kyoto, exprima dorinta ca pâna în
anul 2012, cantitatea medie de gaze cu efect de sera (principalele
sase gaze) sa fie redusa cu 5,2% sub nivelul înregistrat
în anul 1990.
Protocolul trebuia sa fie ratificat de cel putin 55 de tari care
sa reprezinte „furnizori” a minim 55% din poluarea
prin emisii la nivelul anului 1990. Desi au fost intampinate dificultati
in acest proces, el a fost dus la bun sfarsit, ultimul hop fiind
reprezentat de ratificarea de catre Federatia Rusa a Acordului
in ultima parte a anului trecut.
România a fost a 60-a tara care a semnat Protocolul de la
Kyoto, în anul 1999 fiind demarata procedura de ratificare
a acestuia.
Urmatoarele definitii se folosesc in Protocolul de la Kyoto pentru:
- gaze cu efect de sera, GHG - compusi gazosi ai atmosferei, atât
naturali, cât si artificiali, care absorb si reemit radiatii
infrarosii, neincluse în Protocolul de la Montreal; mai
precis: dioxid de carbon (CO2), metan (CH4), oxid de azot (N1O),
hidrofluorocarbonati (HFCs), perfluorocarbonati (PFCs) si hexafluorida
de sulfura (SF6) (anexa A la Protocolul de la Kyoto);
- sursa - orice proces, activitate sau mecanism care degaja GHG,
un aerosol sau un precursor al GHG în atmosfera;
- rezervor - orice proces, activitate sau mecanism care înlatura
GHG, un aerosol sau un precursor al GHG din atmosfera. |