Comisia doreste reformarea regulilor UE privind concurenta

Pentru a da un impuls mediului de afaceri, Comisia Europeana planuieste relaxarea regulilor in domeniul concurentei.

Comisarul european pentru concurenta, Neelie Kroes, doreste sa ajute mediul de afaceri european prin inlaturarea barierelor administrative. Ea doreste si simplificarea sistemului de control precum si o mai mare transparenta a acestuia.
Conform unui document de lucru intern citat in media occidentala, comisarul cere flexibilizarea regulilor privind ajutorul de stat. Totusi, purtatorul de cuvant al Comisiei pe probleme de concurenta, Jonathan Todd, a negat ca Neelie Kroes ar planui relaxarea acestor reguli.
Neelie Kroes, care si-a luat in primire postul la Bruxelles luna trecuta, are o mare experienta in domeniul afacerilor, ea facand pana acum parte din numeroase consilii de administratie in tara sa natala, Olanda.
In cadrul audierilor ce au avut loc in Parlamentul European, Neelie Kroes a declarat ca isi doreste sa apropie mai mult aplicarea regulilor privind concurenta de viata reala a economiei, astfel incat raspunsurile in cazul unor crize economice sa fie prompte. Ea s-a angajat si la inlaturarea obstacolelor din fata concurentei in sectoarele recent liberalizate din UE, precum telecomunicatii, servicii postale, energie si transport.
Pentru a-si atinge scopurile, Kroes doreste o mai buna cooperare intre departamentele Comisiei implicate in domeniul concurentei, mai ales in procesul de creare a legislatiei comunitare.
Portofoliul concurentei este foarte important pentru UE deoarece principalul obiectiv al noii Comisiei Europene este ducerea la bun sfarsit a Agendei Lisabona. Acum 5 ani, in Portugalia, liderii UE au stabilit mai multe tinte pentru Uniune pe termen lung, in centrul acestora fiind atingerea pana in 2010 de catre economia UE a statutului de cea mai competitiva economie mondiala.
In pofida importantei datei problematicii Lisabona, Agenda sta destul de prost in ceea ce priveste aplicarea sa, de altfel multi cred ca este compusa din obiective nerealiste.
In februarie 2005, noul comisar european pentru industrie, Guenter Verheugen, va prezenta un plan cu privire la revigorarea programului. Se asteapta ca acesta sa ceara dublarea cheltuielilor UE in domeniul cercetarii pentru o perioada de patru ani, precum si o mai stransa colaborare intre universitati si industrie.
Luna urmatoare, liderii UE vor trebui sa decida cum vor reporni procesul de inovare si reforma economica.
In ceea ce priveste mai buna reglementare a diverselor sectoare de activitate din UE, nu putini fiind aceia care acuza acquis-ul comunitar de neconcordanta cu realitatile, Marea Britanie a anuntat ca pe pe timpul mandatului sau la presedintia UE, respectiv din iulie 2005, ii va acorda un loc prioritar pe agenda de obiective.

Politica în domeniul concurentei interzice practici cum ar fi:
- acordarea de ajutoare publice care creeaza distorsiuni în relatiile de concurenta dintre agentii economici;
- stabilirea preturilor prin întelegeri prealabile între producatori sau furnizori;
- crearea de carteluri care sa-si împarta piata, astfel încât sa nu se concureze între ele;
- abuzul de pozitie dominanta pe piata;
- realizarea de fuziuni care distorsioneaza libera concurenta.
Baza legala a interzicerii acestor practici prin politica de concurenta se regaseste în Tratatul de la Roma în articolele 85-92, o parte din acestea reprezentând reguli aplicabile întreprinderilor, iar altele referindu-se la interventia statului.
Pentru atingerea celor doua obiective ale politicii de concurenta, functionarea economiei de piata si a pietei unice, trebuie îndeplinite doua conditii :
- regulile de concurenta trebuie aplicate în mod universal, atât întreprinderilor publice cât si celor private;
- autoritatea de implementare a regulilor concurentiale trebuie sa aiba capacitatea de a impune penalitati, constând în amenzi suficient de mari pentru a descuraja încalcarea legii.
Tratatul de Ia Roma confera Comisiei Europene sarcina controlului concurentei, aceasta având o serie de puteri ce deriva din regulile înscrise în tratate.
Comisia poate împiedica autoritatile nationale sa subventioneze în mod abuziv industriile nationale prin încalcarea regulilor de concurenta comunitara, în acest sens, subventiile acordate companiilor aeriene ar putea servi ca exemplu. Acest sector, care s-a liberalizat progresiv în contextul pietei interne, a facut în mod traditional obiectul unui control statal. Companiile aeriene genereaza adesea pierderi, însa asigura direct si indirect numeroase locuri de munca. Astfel, Comisia a fost de acord cu faptul ca trebuie sa se faca dovada unei rigurozitati mai scazute în cazul operatiunilor de sprijin global al liniilor aeriene europene "în pierdere de viteza", dar care doresc sa se adapteze la regulile pietei interne unice.
De asemenea, Comisia se ocupa de concentrarile de mari dimensiuni care îsi desfasoara o parte semnificativa a activitatii pe teritoriul mai multor state membre ale UE. O importanta dezvoltare în acest domeniu a fost introdusa în 1988 prin propunerea unui cod al fuziunilor, care, schimba si posibilitatea Comisiei de a actiona din "a posteriori" în "a priori". Conform codului, Comisia trebuie sa dea un raspuns în privinta legalitatii unei fuziuni în doua luni de la notificarea acesteia, la care se adauga cel mult patru luni, când este nevoie de o ancheta mai laborioasa .
Comisia are puteri largi de investigare, putând face vizite la firmele suspectate de încalcarea liberei concurente si având acces la toate documentele acestora, întreprinderile gasite vinovate de practici concurentiale ilegale (practici concertate sau abuzul de pozitie dominanta) pot fi amendate cu pâna la 10% din cifra de afaceri din anul anterior.
În cazul în care se descopera întelegeri între firme, suspectate de încalcarea liberei concurente si care intra în competenta ei, Comisia Europeana are urmatoarele posibilitati de actiune:
- sa o declare legala printr-o decizie formala, daca în urma investigatiilor rezulta ca întelegerea nu distorsioneaza libera concurenta;
- sa dea o "scrisoare de confort" care sa permita operarea pe piata comunitara deoarece sunt operatii fara un impact semnificativ;
- sa accepte operatiunea numai cu îndeplinirea anumitor conditii care sa garanteze respectarea liberei concurente;
- sa o declare ilegala.
Comisia poate începe o ancheta asupra unei firme/grup de firme fie la cererea acestora (în urma notificarii acordurilor de catre întreprinderi în vederea obtinerii aprobarii de operare), fie în urma unor plângeri depuse de terti, fie din proprie initiativa prin auto-sesizare.
Conform acquis-ului comunitar ajutoarele de stat permise sunt: ajutor pentru dezvoltare regionalã; ajutor pentru protectia mediului înconjurãtor; ajutor pentru salvare si restructurare; pentru instruirea angajatilor si pentru ocuparea fortei de munca; ajutor pentru întreprinderi mici si mijlocii; pentru cercetare si dezvoltare; pentru proiecte mari de investitii în conditiile prevãzute în Regulamentul multisectorial privind ajutorul de stat regional pentru proiecte mari de investitii; sub forma garantiilor în conditiile prevãzute în Instructiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garantiilor; ajutor cu respectarea dispozitiilor Instructiunilor privind ajutorul de stat si capitalul de risc; ajutor cu respectarea dispozitiilor Instructiunilor privind vânzãrile de terenuri si/sau clãdiri de cãtre autoritãtile publice.
Pentru siderurgie, si industria carboniferã, sectorul fibrelor sintetice, industria auto si industria constructiilor navale, se aplicã reguli mai restrictive decât cele aplicabile la nivelul altor industrii. În general, ajutoarele acordate pentru investitii care conduc la cresterea capacitãtilor sunt sever limitate sau chiar interzise. În unele cazuri, ajutorul este permis numai dacã va conduce la reducerea capacitãtilor. În agriculturã, pescuit si piscicultuã, se aplicã alte reguli, reglementate de Politica Agricolã Comunã si Politica în domeniul pescuitului.

Surse:
- economictimes.indiatimes.com
- Times On-line
- Mirela Diaconescu, Economie europeana, Editura Uranus, Bucuresti, 2002
- Ferreol G. (coord.), Dictionarul Uniunii Europene, Editura POLIROM, Iasi 2001
- Delegatia Comisiei Europene în România, Politica industriala si competitivitatea Uniunii Europene. Asigurarea liberei concurente, Bucuresti, ianuarie 1999
- MIE - România a finalizat negocierile de aderare, prin închiderea ultimelor douã capitole: Concurenta si Justitie si afaceri interne, decembrie 2004

Opinia dumneavoastra !!!

Alte articole:

- Uniunea este inca divizata 14 1 2004
- Strategia Lisabona, un mare esec al UE 25 10 2004
- Bolkestein sare cu critici 19 10 2004
- UE nu se lasa 11 10 2004

A se vedea:

- Strategia Lisabona
- Despre ajutorul de stat in UE
- Legislatia comunitara privind ajutorul de stat
- Alte documente privind ajutorul de stat in UE
- Legaturi catre site-uri internationale privind concurenta
- Concurenta - Regulile aplicabile in cazul firmelor
- Concurenta - Reguli referitoare la ajutorul de stat
- CV - Neelie Kroes
- Declaratia de interese - Neelie Kroes
- Discursul lui Neelie Kroes in timpul audierii in fata Comitetului PE