Curtea de Conturi - cu ochii pe banii europeni
Curtea europeana de Conturi cunoaste zilele acestea schimbari
importante declansate de schimbarea unora din membrii sai.
Aceasta institutie a Uniunii Europene are o istorie diferita fata
de colegele ei, nefiind prevazuta in Tratatele constitutive ci
aparand mai tarziu, în contextul aplicarii si consolidarii
finantarii Comunitatilor prin resurse proprii si în cel
al atribuirii Parlamentului european a responsabilitatii de a
descarca Comisia pentru executia bugetului.
Ea a luat fiinta în urma initiativei parlamentarului german
dr. Heinrich Aigner, presedinte atunci al Comisiei de control
bugetar, si a fost prevazuta de Tratatul din 22 iulie 1975, care
a reformat procedura bugetara si a intrat în vigoare la
1 iunie 1977. Curtea a inlocuit Comisia de control prevazuta in
Tratatele CEE si CEEA si comisarii de conturi prevazuti in Tratatul
CECO.
Curtea de Conturi a dobândit abia prin Tratatul de la Maastricht
un statut echivalent cu al unei institutii comunitare, iar in
ciuda denumirii sale nu indeplineste o veritabila functie jurisdictionala.
Conform atributiilor trasate in Tratate, ea examineaza "legalitatea
si regularitatea cheltuielilor si incasarilor", asigurand
si o "buna gestiune financiara" in cadrul Comunitatilor.
Din Insulele Baleare la Curtea europeana
Curtea de Conturi este un organ colegial compus din 25 de membri.
Pe 23 ianuarie 2006, Consiliul, dupa ce s-a consultat cu Parlamentul
European a numit pentru un mandat de 6 ani urmatorii cinci noi
membrii: Massimo Vari (Italia), Juan Ramallo Massanet (Spania),
Olavi Ala-Nissilä (Finlanda), Lars Heikensten (Suedia) si
Karel Pinxten (Belgia). Ei ii inlocuiesc din 1 martie pe Giorgio
Clemente (Italia), Aunus Salmi (Finlanda), Robert Charles Reynders
(Belgia), Juan Manuel Fabra Vallés (Spania) si Lars Tobisson
(Suedia).
Cum pentru a fi membru al Curtii trebuie sa te aflii printre personalitatile
care apartin sau au apartinut în tarile lor institutiilor
de control extern sau care poseda o calificare deosebita pentru
aceasta functie si cei cinci au fiecare in spate un CV impresionant:
Massimo Vari a fost judecator la Curtea de Conturi nationala;
Massanet a activat la Inalta Curte de Justitie a Insulelor Baleare,
fiind si profesor de drept financiar si fiscal la Universitatea
Autonoma din Madrid; Ala-Nissilä si Karel Pinxten au facut
parte din parlamentele tarilor lor, fiind membri ai unor comitete
legate de domeniul taxelor si impozitelor iar Heikensten a fost
guvernator al Bancii Centrale suedeze.
In acelasi timp cu schimbarile citate mai sus, Consiliul a reinnoit
mandatele urmatorilor judecatori: Máire Geoghegan-Quinn
(Irlanda), Vítor Manuel da Silva Caldeira (Portugalia)
si Morten Louis Levysohn (Danemarca).
Mandatul membrilor Curtii de Conturi
Mandatul membrilor Curtii este de sase ani, in afara de ajungere
la termen el putand inceta prin demisia voluntara sau prin demisia
din oficiu, pronuntata, la cererea Curtii de Conturi, de catre
Curtea de Justitie, când aceasta constata ca cel în
cauza a încetat sa raspunda conditiilor cerute sau sa-si
îndeplineasca obligatiile care decurg din însarcinarea
pe care o are.
Membrii Curtii de Conturi trebuie sa-si exercite functiile în
deplina independenta, în interesul general al Comunitatii;
ei nu trebuie sa solicite sau sa accepte instructiuni de la nici
un guvern sau alt organism; ei trebuie sa se abtina de la orice
act incompatibil cu natura functiei lor. La preluarea functiei,
ei se angajeaza solemn ca, pe durata exercitarii functiilor si
dupa încetarea ei, sa îndeplineasca obligatiile care
rezulta din functia respectiva, mai ales datoria de a manifesta
onestitate si circumspectie în acceptarea anumitor pozitii
sau avantaje dupa încetarea functiei lor. |
- Europa.eu.int - New Members for the European Court of Auditors
- Nicoleta Diaconu, Sistemul institutional al Uniunii Europene,
Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001
- Viorel Marcu, Drept institutional comunitar, Editura Lumina
Lex, Bucuresti, 2001
- Augustin Fuerea, Institutiile Uniunii Europene, Editura Universul
Juridic, Bucuresti, 2002
- Victor Duculescu, Dreptul integrarii europene – Tratat
elementar, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003
- Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Editura Universul
Juridic, Bucuresti, 2004
- Nicolae Paun (coord), Institutiile Uniunii Europene, Editura
Fundatiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2004
- Octavian Manolache, Drept comunitar. Institutii comunitare,
Editura All Beck, Bucuresti, 1999
|