O invazie care nu a avut loc 8 07 2004

Conform unor date publicate de Home Office-ul britanic, dupa 1 mai - data la care cei 10 noi membrii UE au aderat - doar putin peste 8.000 de "noi europeni" au intrat in Marea Britanie pentru a lucra legal. Astfel, previziunile care anuntau o invazie de forta de munca ieftina din noii membrii UE nu s-au materializat.
Marea Britanie face parte din grupul mic de tari "vechi" membre UE care si-au lasat deschisa piata muncii pentru cetatenii noilor state membre. Din acest grup mai fac parte numai Irlanda si Suedia. Britanicii au limitat totusi accesul la beneficiile sociale pentru acesti muncitori.
In Marea Britanie, muncitorii trebuie sa se inregistreze conform unei "Scheme de inregistrare a muncitorilor", astfel ca se poate tine o evidenta exacta a fortei de munca provenite din afara.
Raportul Home Office arata ca din cei 24.000 de aplicanti, cel putin 14.400 traiau deja in Marea Britanie inainte de 1 mai 2004.
Datele vin sa contrazica tabloidele britanice care anuntasera de multe ori ca dupa largirea Uniunii se va inregistra o invazie de forta de munca ieftina din noile state membre. De altfel expertii nu au fost surprinsi de numarul mic de aplicanti, aceeasi fiind si situatia dupa aderarea Spaniei si Portugaliei, la vremea respectiva doua tari cu mari probleme economice.
Irlanda si Suedia nu au pus la punct un sistem de inregistrare a fortei de munca provenite din afara si de aceea nu au putut da publicitatii pana acum cifre exacte privind circulatia fortei de munca. Dar, pana acum, nu au existat semne care sa arate ca s-ar fi petrecut o "invazie" in aceste tari.

Bah, pai ce sa scrie si tabloidele engleze ca sa se vanda. Normal ca: Dezastru !!! Ne scufundam !!! Valeu !!!
Interesant daca trendul se mentine cum vor mai justifica celelalte tari "vechi" membre UE barierele puse in fata muncitorilor proveniti din ai mai noi membrii :)

Ceea ce si-a propus de la început Comunitatea Economica Europeana a fost realizarea unei piete comune, în care sa fie asigurata atât libera circulatie a marfurilor, cât si a serviciilor, capitalului si fortei de munca. Dispozitiile Tratatului de la Roma precizeaza ca libera circulatie a persoanelor este unul din obiectivele fundamentale ce trebuie atins în vederea realizarii pietei comune. Prin art. 48, par. 1, s-a prevazut ca libera circulatie a lucratorilor sa fie realizata în cadrul Comunitatii pâna cel mai târziu la sfârsitul perioadei de tranzitie.
În aplicarea dispozitiilor Tratatului de la Roma au fost adoptate o serie de acte normative comunitare care au reglementat progresiv libera circulatie a lucratorilor si anume :
- Regulamentul 15/1961 care a statuat principiul potrivit caruia orice cetatean al Comunitatii putea sa obtina un loc de munca în alt stat membru, în conditiile în care locul respectiv nu era ocupat de cetatenii acelui stat;
- Regulamentul 38/64 care a determinat reducerea masurilor de discriminare între cetatenii statului pe teritoriul caruia se desfasoara activitatea si cei ai celorlalte state membre care se angajeaza în statul respectiv;
- Regulamentul 1612/68 care a ramas si în prezent în vigoare cu unele modificari ulterioare. Dispozitiile acestui regulament au eliminat discriminarile existente si au consacrat pe deplin libera circulatie a lucratorilor în Comunitate.
Libera circulatie a lucratorilor este îngradita numai în doua situatii, strict delimitate, care pot constitui exceptii. Prima reiese din continutul articolului 48 alin. 4 din Tratatul de la Roma. Astfel, nu sunt incluse în sfera sa de reglementare locurile de munca din sectorul public. Acest sector cuprinde locurile de munca ce presupun exercitarea autoritatii publice conferita de legislatia nationala si respectiv locurile de munca ce prin activitatea desfasurata asigura protectia si realizarea intereselor fundamentale ale statelor membre.
În al doilea rând, libera circulatie a lucratorilor poate fi limitata pentru motive de ordine publica, de securitate publica ori de sanatate publica.
Acordul de la Schengen a fost semnat la 14 iunie 1985 de catre reprezentantii Olandei, Belgiei, Luxemburgului, epublicii Federale Germania si Republicii Franceze.
Compus din 32 de articole, acest Acord constituie o declaratie de intentie prin care statele semnatare se angajeaza sa faciliteze, pe cât posibil, trecerea frontierelor lor interioare si sa puna în aplicare masurile de cooperare necesare suprimarii controlului. Partile contractante au precizat ca înteleg sa nu aduca atingere nici suveranitati nationale si nici libertatilor individuale ale cetatenilor. Ele propun, în schimb, armonizarea tuturor legislatiilor nationale în materie, precum si coordonarea aplicarii lor.
Mecanismele de aplicare ale Acordului au presupus si presupun înca, în planul intern al statelor membre UE, masuri legislative supuse adoptarii Parlamentelor nationale, în functie de prevederile propriilor Constitutii, iar la nivel comunitar s-a semnat Conventia de aplicare a Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985, în iunie 1990.

Sursa: EUobserver

A se vedea:

- Comunicat de presa al Home Office cu privire la forta de munca provenita din noii membrii UE
- Legislatie britanica privind forta de munca provenita din afara
- Libertatea de circulatie a persoanelor in UE
- Documente de baza ale Comunitatii si Uniunii Europene