Legaturi pe net
Atac

 

  
Peugeot luat la bani marunti
Comisia Europeana a impus o amenda de aproape 50 de milioane producatorului francez de automobile Peugeot pentru ca acesta a incalcat regulile europene din domeniul concurentei.

Articol:

Conform opiniei majoritatii celor care studiaza fenomenul comunitar, Comisia Europeana se afla de cativa ani pe pozitii defensive in lupta pentru putere dintre institutiile Uniunii. Daca la inceputuri si in anumite momente ale constructiei comunitare ea a fost nu numai pilonul principal institutional dar si cea care tragea dupa ea comunitatile spre o mai mare intergrare, pozitia ei a inceput sa piarda din importanta in fata celei a Consiliului Uniunii Europene si mai apoi a Consiliului European. Totusi, exista un domeniu in care si-a pazit cu gelozie puterea de decizie si a exercitat-o de cate ori a crezut ca este necesar, cel al concurentei.
Inca de la Tratatul de la Roma, executivul de la Bruxelles a primit puteri supranationale pentru a se ocupa direct de comportarea secretoasa a firmelor, de abuzul pozitiei dominante sau de ajutoarele de stat. Ideea controlului strict a fortelor competitive din piata comuna ce atunci se nastea a fost de inspiratie americana dar in timp s-a transformat in cea mai federala politica a Uniunii, fiind in mare masura depolitizata.
Ca sa il citam pe un fost component al Comisiei Europene, Mario Monti, mentinerea unui mediu concurential normal nu asigura doar functionarea optima a pietei unice si competitivitatea industriei europene, ci creeaza de asemenea, beneficii pentru consumatori, si acesta este scopul final pentru care actioneaza autoritatile in domeniul concurentei.
Un exemplu concret pentru aceasta pozitie a fost dat chiar astazi (5 octombrie 2005), cand Comisia Europeana a decis sa impuna o amenda de 49,5 milioane de euro firmelor Automobiles Peugeot SA si Peugeot Nederland N.V. deoarece au impiedicat intre 1997 si 2003 exportul de masini noi din Olanda catre consumatorii din celelalte tari membre UE. Printr-o astfel de practica s-a considerat ca Peugeot a intrat serios in coliziune cu prevederile articolului 81 din Tratatul CE cu privire la practicile de afaceri restrictive.
Comisarul european pentru concurenta, olandeza Neelie Kroes, a comentata astfel hotararea institutiei din care face parte: "Decizia demonstreaza determinarea Comisiei in utilizarea regulilor competitiei prevazute in Tratatul CE pentru a preveni lipsirea consumatorilor de beneficiile Pietei Unice. In sectorul vehiculelor cu motor, aceste practici sunt in mod deosebit daunatoare, deoarece masina reprezinta al doilea lucru ca marime a pretului in bugetul unui camin".
Conform Comisiei, incepand din ianuarie 1997 si pana in septembrie 2003, Automobiles Peugeot SA, prin filiala sa olandeza Peugeot Nederland N.V., a implementat o strategie menita sa blocheze posibilitatea vanzarii masinilor Peugeot din Olanda spre alte tari si astfel a impiedicat consumatorii acestora sa beneficieze de preturile mai scazute practicate in Tarile de Jos.
Strategia constructorului francez a constat in doua masuri. Prima era aceea de a stabili o legatura directa intre remuneratia primita de vanzatorii olandezi si destinatia finala a automobilului, discriminandu-se vanzarile catre straini, deoarece, bonusurile de performanta nu se acordau daca cumparatorii nu erau cetateni olandezi. A doua era de a se exercita presiuni directe catre dilerii identificati ca fac exporturi catre alte state, presiuni concretizate de exemplu in amenintarea cu reducerea numarului de masini livrate.
In determinarea dimensiunii amenzii impuse, Comisia a luat in considerare atat natura foarte serioasa a celor intamplate cat si relativ lunga perioada de timp in care Peugeot a aplicat aceasta strategie.
Executivul comunitar a utilizat puterea sa de a trimite inspectii surpriza la sediile firmelor europene pentru a putea strange datele necesare fundamentalizarii cazului contra Peogeot.
Constructorul francez a incercat sa se apere aratand ca strategia sa olandeza nu era directionata impotriva exporturilor de masini in alte tari ci doar catre cresterea vanzarilor in Olanda. Deoarece nu a reusit sa convinga, compania analizeaza daca este cazul sa introduca un apel impotriva deciziei bruxelleze.
Se pare ca plangeri cu privire la practici similare au fost primite de Comisiei si referitor la alte companii de pe aceasta piata, de aceea este de asteptat sa apara noi decizii asemanatoare. Kroes a aratat in acest sens: "Consumatorul european ar trebui sa poata sa isi cumpere masina de oriunde doreste, dar constructorii de masini inca blocheaza cumparaturile transfrontaliere. Sunt foarte dezamagita ca a trebuit sa intervin din nou in in sectorul constructiei de automobile".
Peugeot este al treilea mare producator de automobile amendat de Comisie.
In octombrie 2001, Daimler Chrysler a primit o amenda de 71,8 milioane de euro pentru abuz de pozitie dominanta in Germania, Spania si Belgia, iar Opel a fost sanctionat cu 43 de milioane de euro in 2000 pentru blocarea vanzarilor din Olanda catre alte tari.
In ambele cazuri precedente, Tribunalul de Prima Instanta al UE a redus cunatumul amenzii dar a fost de acord in mare cu pozitia Comisiei.
Kroes considera posibilitatea introducerii unui apel fata de decizia din cazul Daimler Chrysler, ea nefiind de acord cu sustinerea tribunalului cum ca aceasta companie poate dicta practicile de afaceri vanzatorilor sai din Spania si Germania pe motivul ca acestia ii sunt angajatii.
Olandeza considera dilerii in cauza ca fiind independenti de Daimler Chrysler si de aceea liberi sa vanda masinile cum vor si la orice pret doresc.
Constructorii de masini arunca vina cu privire la diferentele de pret inregistrate la vanzarea aceluiasi model de masina in diferitele tari ale Uniunii pe nearmonizarea regimului de taxe in interiorul comunitatilor. Se pare ca si Comisia aproba acest lucru, conform studiilor publicate de ea semestrial cu privire la preturile automobilelor in tarile membre UE, pretul inainte de aplicarea taxelor nationale incepe sa se apropie intre tarile UE.
Conform grupului BEUC, preturile la automobilele produse de francezi cunosc cele mai mari variatii. Astfel, de exemplu, un Peugeot 206 este cu 33% mai scump in Franta decat in Ungaria.
Pe scurt despre politica europeana a concurentei

Una dintre primele politici comune adoptate de Comunitatea Economica Europeana a fost aceea a concurentei. Ea a evoluat si s-a dezvoltat de la inceputuri si pana acum, odata cu dezvoltarea generala a Uniunii Europene.
Conform prevederilor Tratatului CE, exista urmatoarele directii de actiune a politicii de protectie a concurentei:
- interzicerea acordurilor si a practicilor concertate ce au ca efect impiedicarea, restrangerea sau distorsionarea concurentei;
- prevenirea si interzicerea abuzului de pozitie dominanta pe piata;
- controlul concentrarilor economice;
- eliminarea distorsiunilor provocate pe piata comuna de unele ajutoare de stat si de drepturile exclusive sau speciale ale companiilor/monopolurilor de stat sau private;
- mentinerea competitivitatii firmelor din UE, pe piata interna si pe cea internationala.
In prezent concentrarea excesiva a puterii economice a firmelor este considerata o amenintare pentru concurenta libera si echitabila pe piatele Comunitatii, deoarece poate sa conduca la crearea sau intarirea pozitiei dominante. Articolul 82 din Tratatul CE arata ca: "Orice abuz al unuia sau mai multor intreprinzatori cu o pozitie dominanta in cadrul pietei comune sau in cadrul unei parti importante a acesteia va fi interzis, ca fiind incompatibil cu piata comuna in masura in care poate afecta comertul dintre statele membre".
Comisia se ocupa de concentrarile de mari dimensiuni care îsi desfasoara o parte semnificativa a activitatii pe teritoriul mai multor state membre ale UE. O importanta dezvoltare în acest domeniu a fost introdusa în 1988 prin propunerea unui cod al fuziunilor, care, schimba si posibilitatea Comisiei de a actiona din "a posteriori" în "a priori". Conform codului, Comisia trebuie sa dea un raspuns în privinta legalitatii unei fuziuni în doua luni de la notificarea acesteia, la care se adauga cel mult patru luni, când este nevoie de o ancheta mai laborioasa .
Comisia are puteri largi de investigare, putând face vizite la firmele suspectate de încalcarea liberei concurente si având acces la toate documentele acestora, întreprinderile gasite vinovate de practici concurentiale ilegale (practici concertate sau abuzul de pozitie dominanta) pot fi amendate cu pâna la 10% din cifra de afaceri din anul anterior.
În cazul în care se descopera întelegeri între firme, suspectate de încalcarea liberei concurente si care intra în competenta ei, Comisia Europeana are urmatoarele posibilitati de actiune:
- sa o declare legala printr-o decizie formala, daca în urma investigatiilor rezulta ca întelegerea nu distorsioneaza libera concurenta;
- sa dea o "scrisoare de confort" care sa permita operarea pe piata comunitara deoarece sunt operatii fara un impact semnificativ;
- sa accepte operatiunea numai cu îndeplinirea anumitor conditii care sa garanteze respectarea liberei concurente;
- sa o declare ilegala.
Comisia poate începe o ancheta asupra unei firme/grup de firme fie la cererea acestora (în urma notificarii acordurilor de catre întreprinderi în vederea obtinerii aprobarii de operare), fie în urma unor plângeri depuse de terti, fie din proprie initiativa prin auto-sesizare.
Conform acquis-ului comunitar ajutoarele de stat permise sunt: ajutor pentru dezvoltare regionalã; ajutor pentru protectia mediului înconjurãtor; ajutor pentru salvare si restructurare; pentru instruirea angajatilor si pentru ocuparea fortei de munca; ajutor pentru întreprinderi mici si mijlocii; pentru cercetare si dezvoltare; pentru proiecte mari de investitii în conditiile prevãzute în Regulamentul multisectorial privind ajutorul de stat regional pentru proiecte mari de investitii; sub forma garantiilor în conditiile prevãzute în Instructiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garantiilor; ajutor cu respectarea dispozitiilor Instructiunilor privind ajutorul de stat si capitalul de risc; ajutor cu respectarea dispozitiilor Instructiunilor privind vânzãrile de terenuri si/sau clãdiri de cãtre autoritãtile publice.
Pentru siderurgie, si industria carboniferã, sectorul fibrelor sintetice, industria auto si industria constructiilor navale, se aplicã reguli mai restrictive decât cele aplicabile la nivelul altor industrii. În general, ajutoarele acordate pentru investitii care conduc la cresterea capacitãtilor sunt sever limitate sau chiar interzise. În unele cazuri, ajutorul este permis numai dacã va conduce la reducerea capacitãtilor. În agriculturã, pescuit si piscicultuã, se aplicã alte reguli, reglementate de Politica Agricolã Comunã si Politica în domeniul pescuitului.

Surse:

Alte articole:

A se vedea: