Val de muncitori din UE spre Irlanda
Numarul muncitorilor proveniti din noile tari membre UE care cauta un loc de munca in Irlanda a crescut simtitor dupa 1 mai.
Datele
publicate de guvernul irlandez vinerea trecuta (6 august) arata ca aproape
26.000 de oameni din noile tari membre UE au incercat sa se angajeze in
Irlanda in ultimele 3 luni. Aceste cifre reprezinta o crestere de 10 ori
fata de permisele de munca eliberate cetatenilor acelorasi tari in primele
patru luni ale anului.
Majoritatea muncitorilor ce au cautat un loc de munca in Irlanda provin
din Polonia, Lituania, republica Ceha si Slovacia.
Irlanda, alaturi de Marea Britanie si Suedia sunt singurele tari "vechi"
membre UE care nu au impus restrictii cetatenilor din noile membre UE
la intrarea pe piata fortei de munca.
Bravos, si tocma anuntam acu cateva saptamani ca nu a avut loc invazia prevazuta de unii in "vechile" tari membre. Bine, atunci foloseam cifrele date publicitatii de Marea Britanie, cine stie, poate Irlanda e mai atractiva.
Ceea
ce si-a propus de la început Comunitatea Economica Europeana a fost
realizarea unei piete comune, în care sa fie asigurata atât
libera circulatie a marfurilor, cât si a serviciilor, capitalului
si fortei de munca. Dispozitiile Tratatului
de la Roma precizeaza ca libera circulatie a persoanelor este unul
din obiectivele fundamentale ce trebuie atins în vederea realizarii
pietei comune. Prin art. 48, par. 1, s-a prevazut ca libera circulatie
a lucratorilor sa fie realizata în cadrul Comunitatii pâna
cel mai târziu la sfârsitul perioadei de tranzitie.
În aplicarea dispozitiilor Tratatului de la Roma au fost adoptate
o serie de acte normative comunitare care au reglementat progresiv libera
circulatie a lucratorilor si anume :
- Regulamentul 15/1961 care a statuat principiul potrivit caruia orice
cetatean al Comunitatii putea sa obtina un loc de munca în alt stat
membru, în conditiile în care locul respectiv nu era ocupat
de cetatenii acelui stat;
- Regulamentul 38/64 care a determinat reducerea masurilor de discriminare
între cetatenii statului pe teritoriul caruia se desfasoara activitatea
si cei ai celorlalte state membre care se angajeaza în statul respectiv;
- Regulamentul 1612/68 care a ramas si în prezent în vigoare
cu unele modificari ulterioare. Dispozitiile acestui regulament au eliminat
discriminarile existente si au consacrat pe deplin libera circulatie a
lucratorilor în Comunitate.
Libera circulatie a lucratorilor este îngradita numai în doua
situatii, strict delimitate, care pot constitui exceptii. Prima reiese
din continutul articolului 48 alin. 4 din Tratatul de la Roma. Astfel,
nu sunt incluse în sfera sa de reglementare locurile de munca din
sectorul public. Acest sector cuprinde locurile de munca ce presupun exercitarea
autoritatii publice conferita de legislatia nationala si respectiv locurile
de munca ce prin activitatea desfasurata asigura protectia si realizarea
intereselor fundamentale ale statelor membre.
În al doilea rând, libera circulatie a lucratorilor poate
fi limitata pentru motive de ordine publica, de securitate publica ori
de sanatate publica.
Acordul de la Schengen a fost semnat la 14 iunie 1985 de catre reprezentantii
Olandei, Belgiei, Luxemburgului, epublicii Federale Germania si Republicii
Franceze.
Compus din 32 de articole, acest Acord constituie o declaratie de intentie
prin care statele semnatare se angajeaza sa faciliteze, pe cât posibil,
trecerea frontierelor lor interioare si sa puna în aplicare masurile
de cooperare necesare suprimarii controlului. Partile contractante au
precizat ca înteleg sa nu aduca atingere nici suveranitati nationale
si nici libertatilor individuale ale cetatenilor. Ele propun, în
schimb, armonizarea tuturor legislatiilor nationale în materie,
precum si coordonarea aplicarii lor.
Mecanismele de aplicare ale Acordului au presupus si presupun înca,
în planul intern al statelor membre UE, masuri legislative supuse
adoptarii Parlamentelor nationale, în functie de prevederile propriilor
Constitutii, iar la nivel comunitar s-a semnat Conventia de aplicare a
Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985, în iunie 1990.
Sursa: EUobserver
Alt articol:
- O invazie care nu a avut loc 8 07 2004
A se vedea:
