Uniunea Europeană reprezintă una dintre cele mai impresionante și complexe realizări în istoria modernă a cooperării internaționale. De la originile sale modeste ca o inițiativă de reconciliere după ororile celui de-al Doilea Război Mondial, până la statutul său actual de putere economică și politică de prim rang la nivel global, UE a parcurs un drum remarcabil.
De ce, când și de către cine a fost creată Uniunea Europeană? Când a avut loc prima extindere? Află tot ce trebuie să știi despre istoria Uniunii Europene, dar și alte detalii interesante.
Originile
Europa a fost un continent marcat de războaie. Și este o dorință de pace care i-a determinat pe mai mulți gânditori de-a lungul secolelor să propună o unificare politică a țărilor europene.
La 9 mai 1950, ministrul francez de externe Robert Schuman a propus să pună în comun producția de cărbune și oțel a Franței și a Germaniei, pentru a „ face războiul nu numai de neconceput, ci și material imposibil ”.
Considerat certificatul de naștere al construcției europene, declarația sa (inspirată de Jean Monnet ) a deschis calea către Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), creată în 1951 de șase țări: Franța, Germania de Vest (RFA), Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg.
Nașterea Europei
Apoi, Europa trece de la șase la nouă membri, la zece, la doisprezece, apoi la cincisprezece. În 1995, Uniunea Europeană este formată din Franța, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg, Țările de Jos, Regatul Unit, Irlanda, Danemarca, Grecia, Spania, Portugalia, Suedia, Finlanda și Austria.
În 2004, zece țări au aderat la UE: Polonia, Republica Cehă, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Letonia, Lituania, Estonia, Malta și Cipru. Lor li s-au alăturat în 2007 România și Bulgaria, apoi în 2013 Croația.
Tratatul de la Maastricht
1993 este un an important pentru UE, nu numai pentru schimbarea numelui, ci și pentru intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, care a introdus noi niveluri de cooperare între state și, de asemenea, conceptul de cetățenie europeană.
Acest tratat a stabilit şi obiectivul realizării unei uniuni monetare, care a devenit realitate în 2002 odată cu introducerea euro. Tratatul privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht la 7 februarie 1992; a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993 (după referendumuri organizate în statele membre). Semnatarii au fost: Belgia, Danemarca, Franța, Grecia, Spania, Țările de Jos, Irlanda, Luxemburg, Portugalia, Republica Federală Germania, Marea Britanie și Italia.
Scopul acestui tratat a fost:
– crearea unui spațiu fără frontiere interne,
– consolidarea coeziunii economice și sociale,
– crearea unei uniuni economice și monetare (inclusiv introducerea unei monede comune), confirmarea identității Uniunii în pe scena internațională,
– să pună în aplicare politica externă și de securitate comună,
– să întărească protecția drepturilor și intereselor cetățenilor statelor membre (stabilirea cetățeniei Uniunii),
– dezvoltarea cooperării în domeniul justiției și afacerilor interne.
Concluzie
În concluzie, Uniunea Europeană s-a născut din voința liderilor și gânditorilor care au înțeles că reconcilierea și colaborarea sunt fundamentale pentru evitarea repetării tragediilor trecute și pentru promovarea unei Europe unite, pașnice și prospere. Propunerea lui Robert Schuman din 9 mai 1950 de a integra producția de cărbune și oțel între Franța și Germania a fost punctul de plecare al unei inițiative care a evoluat ulterior în ceea ce astăzi numim Uniunea Europeană.
De la cele șase state fondatoare la cele 27 de state membre de astăzi, UE a crescut și s-a dezvoltat, integrându-se tot mai profund și extinzându-și influența și competențele în diverse domenii. Tratatul de la Maastricht din 1993 a reprezentat un moment crucial, marcând tranziția către Uniunea Europeană așa cum o cunoaștem astăzi, cu obiective clare de integrare politică și economică.
